Ineligibility of recidivists for statutory amnesty and consequent mandatory merger of suspended prison sentences

Asupra recursului în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1756 din 5 noiembrie 2002, Judecătoria Aiud, a condamnat pe inculpatul R.M. la pedeapsa de un an închisoare, pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 579 din 23 aprilie 2002 a Judecătoriei Aiud.

În baza art. 1 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002, a constatat grațiate pedepsele de un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. și de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, în data de 12 iunie 2002, inculpatul R.M. a sustras o bicicletă din curtea părții vătămate D.Ș.

Împotriva acestei sentințe definitive prin neapelare, a declarat în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., recurs în anulare, procurorul general al Înaltei Curți de Casație și Justiție, susținând că în cauză, instanța a pronunțat o hotărâre contrară legii, constatând grațiate pedepsele de un an, respectiv 2 ani închisoare, deși inculpatul este recidivist.

Recursul în anulare este fondat.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2000, privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, condamnații pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și recidiviștii prin condamnări anterioare, nu beneficiază de prevederile acesteia.

Infractor recidivist este o persoană care, după prima condamnare, săvârșește o nouă infracțiune, în condițiile cerute de lege pentru existența recidivei. În consecință, starea de recidivă și, respectiv calitatea de recidivist, se dobândesc în momentul săvârșirii celei de-a doua infracțiuni.

Pe de altă parte, exceptarea recidiviștilor de la grațiere vizează toți condamnații, care au dobândit calitatea de recidivist până la momentul intrării în vigoare a actului de clemență.

În cauză, potrivit fișei de cazier judiciar, prin sentința penală nr. 579 din 23 aprilie 2002 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin neapelare la 7 mai 2002, inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pentru infracțiunile de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. și furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani.

Întrucât fapta dedusă în prezent judecății a fost săvârșită la 12 iunie 2002, în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, rezultă că, în momentul comiterii acestei fapte, inculpatul a devenit recidivist.

În consecință, la data apariției Legii nr. 543 din 4 octombrie 2002, inculpatul avea deja statutul de recidivist, ceea ce îl excludea de la beneficiul grațierii, acordate prin actul normativ menționat în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) teza I din aceeași lege.

Deci greșit instanța a constatat grațiate pedepsele de un an, respectiv 2 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 579 din 23 aprilie 2002.

Ca urmare, recursul în anulare va fi admis, se va casa hotărârea atacată, numai cu privire la aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002, dispoziție care va fi înlăturată, astfel că inculpatul va avea de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Se va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată, se va anula mandatul anterior și se va dispune emiterea unui nou mandat de executare.

Onorariul pentru apărarea din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 1756 din 5 noiembrie 2002 a Judecătoriei Aiud, privind pe inculpatul R.M.

Casează sentința atacată, numai cu privire la aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002 și la pedeapsa de executat.

Înlătură dispoziția de aplicare a art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind pedepsele de un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. și de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 579 din 23 aprilie 2002 a Judecătoriei Aiud.

Dispune contopirea acestor pedepse, urmând ca potrivit art. 83 C. pen., inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, de un an închisoare, în baza art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în total, având de executat 3 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată.

Anulează mandatul anterior și dispune emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei decizii.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2003.