Qualified robbery for post-theft violence: sufficiency of evidence for weapon use to ensure escape and proportionality of minimum-boundary sentence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal as unfounded, upholding the lower courts’ conviction and sentence of 7 years and 6 months imprisonment, thereby confirming the final judgment against the defendant. The case involved a robbery charge where the defendant shoplifted cosmetics and subsequently attempted to threaten security guards with a knife to ensure his escape, which the courts qualified as acts of violence constituting robbery rather than simple theft. The Supreme Court rejected the argument that the imposed penalty was excessive, finding it appropriate and oriented toward the statutory minimum given the gravity of the offense, the use of a weapon in a public place, and the defendant’s good conduct; the decision cited the Criminal Code provisions on robbery and sentencing (Art. 211, Art. 72, Art. 52) and dismissed the appeal under Article 385(15)(1)(b) of the Code of Criminal Procedure, ordering the deduction of pre-trial detention time from the sentence and imposing judicial expenses on the appellant.
Legislator headnote
AI generatedart. 64 C. pen, art. 118 lit. b) C. pen, art. 346 C. proc. pen, art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen, art. 52 C. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen; Qualified robbery for post-theft violence: sufficiency of evidence for weapon use to ensure escape and proportionality of minimum-boundary sentence: The case involved a robbery charge where the defendant shoplifted cosmetics and subsequently attempted to threaten security guards with a knife to ensure his escape, which the courts qualified as acts of violence constituting robbery rather than simple theft. The Supreme Court rejected the argument that the imposed penalty was excessive, finding it appropriate and oriented toward the statutory minimum given the gravity of the offense, the use of a weapon in a public place, and the defendant’s good conduct; the decision cited the Criminal Code provisions on robbery and sentencing (Art. 211, Art. 72, Art. 52) and dismissed the appeal under Article 385(15)(1)(b) of the Code of Criminal Procedure, ordering the deduction of pre-trial detention time from the sentence and imposing judicial expenses on the appellant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the reasoning immediately preceding the dispositive to justify the decision to dismiss the appeal as unfounded.
Provision cited in the reasoning preceding the dispositive to confirm that no grounds for casation existed to be taken into consideration ex officio.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 624 din 26 iunie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul P.C.C. în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. b) C. pen., la 7 ani și 6 luni închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 7 decembrie 2002, până la 26 iunie 2003.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui briceag corp delict, iar potrivit art. 346 C. proc. pen., s-a constatat acoperit prejudiciul cauzat SC M.I. SA București, prin restituirea bunurilor sustrase.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut în fapt că, la data de 7 decembrie 2002 inculpatul P.C.C. a sustras de la magazinul cu autoservire al SC M.I. SA București, mai multe produse cosmetice respectiv 6 deodorante G.C.G., 5 rezerve aparat ras G. și două flacoane apă de toaletă, pe care le-a ascuns sub haină.
La casa de marcaj a achitat contravaloarea produselor aflate în coșul de cumpărături, iar când se îndrepta spre ieșire a fost oprit de agenții de pază ai magazinului pentru a fi controlat. Inculpatul s-a opus controlului, produsele furate au căzut pe jos și pentru a-și asigura scăparea a scos din haine un briceag, cu care a încercat să-i lovească pe agenții de pază R.C. și T.E. Ca urmare a intervenției acestor persoane și a martorului Z.L., inculpatul a fost imobilizat și condus la poliție.
Prejudiciul în sumă de 2.614.400 lei a fost acoperit prin restituirea bunurilor sustrase.
Inculpatul a recunoscut furtul produselor arătate, negând însă că ar fi folosit briceagul pentru asigurarea scăpării.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 518 din 10 septembrie 2003 a respins apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondate criticile formulate, în sensul că ar fi folosit briceagul pentru asigurarea scăpării și că pedeapsa aplicată ar fi prea severă.
Astfel, s-a reținut că inculpatul, pentru a putea părăsi magazinul din care furase produse cosmetice a încercat să aplice lovituri cu briceagul asupra agenților de pază R.C. și T.E., ceea ce constituie acte de violență caracteristice tâlhăriei.
Referitor la pedeapsa aplicată s-a apreciat că aceasta este conformă cu pericolul social al faptei și că nu există motive de reducere a sancțiunii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.C.C., care, invocând dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea ei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele, reținând vinovăția inculpatului P.C.C. în săvârșirea în ziua de 7 decembrie 2002 a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. b) C. pen., i-au aplicat acestuia pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, orientată, potrivit art. 72 din același cod, înspre minimul prevăzut de lege.
Astfel, în mod justificat s-au avut în vedere pericolul social grav al faptei, împrejurările comiterii ei, în loc public și de către o persoană înarmată, întinderea prejudiciului cauzat societății comerciale, dar și conduita general bună anterioară a inculpatului, poziția sa procesuală și lipsa antecedentelor penale.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Fiind respectate cerințele acestor dispoziții legale, nu există temeiuri de reducere a pedepsei aplicate, astfel cum a solicitat inculpatul recurent.
Întrucât critica din recurs este neîntemeiată iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele, prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 7 decembrie 2002, la 3 decembrie 2003 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C.C., împotriva deciziei penale nr. 518/ A din 10 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 decembrie 2002, la 3 decembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2003.