Conflict of jurisdiction in restitution claims after annulment of execution title; prohibition on ex officio invocation of non-exclusive territorial incompetence

Asupra conflictului negativ de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamanta SC O.M.V. P. SA, a chemat în judecată pe pârâta G.L., solicitând instanţei, obligarea acesteia la restituirea sumei de 6.056 RON actualizată cu indicele de inflaţie, achitată benevol pârâtei în temeiul titlului executoriu ulterior desfiinţat.

Prin sentinţa civilă nr. 19903 pronunţată la data de 14 noiembrie 2014 Judecătoria sector 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, reţinând, în esenţă, că este competentă a soluţiona cauza instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se desfăşoară executarea silită, iar în prezenta cauză, instanţa de executare este Judecătoria Bacău în a cărei circumscripţie teritorială s-a efectuat executarea.

Judecătoria Bacău prin sentinţa civilă nr. 1153/2015 din 18 februarie 2015 a constatat că litigiul nu este de competenţa sa întrucât instanţa de executare în cazul plăţii unei sume de bani este cea de la locul în care s-a plătit efectiv suma din titlul executoriu, care în cazul de faţă a avut loc la sediul băncii unde SC O.M.V. P. SA are contul, respectiv la Banca R. cu sediul în sectorul 1 Bucureşti.

Astfel fiind, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

S-a constatat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamanta SC O.M.V. P. SA a solicitat obligarea pârâtei G.L. la restituirea sumei de 6.056 RON actualizată cu indicele de inflaţie, achitată benevol pârâtei în temeiul titlului executoriu ulterior desfiinţat.

Prealabil pronunţării regulatorului de competenţă, trebuie avut în vedere că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor art. 1591 C. proc. civ. a suferit modificări, în sensul că textul nou introdus stabileşte regimul juridic al excepţiei de necompetenţă, respectiv al persoanelor sau organelor care pot invoca necompetenţă şi până la ce moment al procesului.

Astfel, necompetenţă de ordine publică, generală, materială şi teritorială exclusivă, poate fi invocată de oricare dintre părţi sau de instanţă, din oficiu, până la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, iar necompetenţă de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, când nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

După cum se poate observa, obiectul cauzei dedus judecăţii îl constituie o întoarcere a executării ca o consecinţă a desfiinţării în parte, a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1618 din 11 octombrie 2010 a Tribunalului Bacău.

Prima instanţă sesizată, Judecătoria sector 1 Bucureşti nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, ştiut fiind că, în cazul în care nu se pune în discuţie necompetenţă teritorială exclusivă a instanţei, singurul care poate invoca excepţia este numai pârâtul, care are la îndemână două posibilităţi: prin întâmpinare sau cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare.

Astfel, în mod greşit Judecătoria sector 1 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Judecătoria Bacău, deoarece, aşa cum s-a arătat mai sus, dreptul de a decide competenţa soluţionării cauzei revine pârâtei, instanţa neputând să dispună, din oficiu.

Faţă de considerentele anterior expuse şi văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2015.