Fraud enforcement objection: denial of reduced sentence and removal of complementary rights ban under Penal Code Article 15 based on aggravating circumstances and unrecovered damages.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 209 din 16 mai 2003, Tribunalul Prahova a admis contestația la executare formulată în baza art. 461 lit. d) C. proc. pen., de condamnata V.O., împotriva sentinței penale nr. 23 din 9 februarie 2000 a Tribunalului Vâlcea, modificată prin decizia penală nr. 113 din 23 mai 2000 a Curții de Apel Pitești și a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Totodată, a anulat mandatul de executare nr. 26 din 16 iunie 2000, emis de Tribunalul Vâlcea și a dispus emiterea unui nou mandat, corespunzător dispozițiilor acestei sentințe.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a hotărî înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, tribunalul motivează că noua încadrare juridică a infracțiunii de înșelăciune, care ar putea fi aplicată condamnatei, respectiv art. 215 alin. (4) C. pen., nu mai prevede pedeapsa complementară.

Tribunalul nu a fost de acord cu cererea contestatoarei condamnate, de aplicare a legii penale mai favorabile, ca urmare a modificării dispozițiilor art. 146 C. pen., privind înțelesul termenului de „consecințe deosebit de grave”, prin Legea nr. 456/2001, motivând că, față de activitatea infracțională desfășurată de condamnată, constând într-un număr mare de acte materiale, prin care s-au adus importante prejudicii materiale, nu se impune reducerea pedepsei.

Apelul declarat de contestatoarea condamnată, care a solicitat, în esență, să se elimine de la încadrarea juridică a faptei de înșelăciune alin. (5) al art. 215 C. pen. și să se reducă pedeapsa, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 326 din 9 iulie 2003.

Împotriva acestei decizii, condamnata a declarat recurs, reiterând motivul formulat în apel.

Critica este nefondată.

Din dosarul cauzei rezultă că sus-menționata contestatoare a fost condamnată la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea.

Potrivit art. 15 C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea completă a pedepsei închisorii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării și de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei.

În cauză, prima instanță făcând o analiză judicioasă sub acest aspect, a concluzionat corect că se impune menținerea pedepsei.

Totodată, este de menționat și faptul că inculpata a săvârșit faptele într-o perioadă scurtă de timp (aprilie, iulie 1999), după ce fusese pusă în libertate, pentru motive medicale, într-o altă cauză și că a cauzat un prejudiciu de peste 250.000.000 lei, rămas în mare parte nerecuperat.

Pentru aceste considerente, recursul este nefondat și urmează a se respinge, ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a o obliga pe recurentă la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata V.O., împotriva deciziei penale nr. 326 din 9 iulie 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurenta la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2003.