Negative jurisdictional conflict over alternative territorial competence for maintenance contribution claims arising from commercial lease activity.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 5 iunie 2014 sub nr. 12339/196/2014, reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. X Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC M.B. SA Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 6.716,61 RON, reprezentând cote de contribuţie conform sentinţei civile nr. 4454/2011 a Judecătoriei Brăila, a sumei de 748,44 RON reprezentând cote de contribuţie aferente perioadei mai/septembrie 2011, 748,44 RON reprezentând penalităţi de întârziere, a sumei de 372 RON, reprezentând cheltuieli de executare a fostului chiriaş, precum şi plata sumei de 16.357 RON, cu titlu de contribuţie restantă şi penalităţi pentru perioada octombrie 2011/aprilie 2014, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi excepţia prescripţiei pentru pretenţiile aferente perioadei anterioare datei de 5 iunie 2011.

La termenul de judecată din 3 iulie 2014, reclamanta şi-a modificat acţiunea arătând că înţelege să se judece pe calea dreptului comun, sens în care s-a comunicat o copie de pe cererea de modificare pârâtei şi s-a acordat un termen pentru depunerea întâmpinării, iar pârâta a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Brăila, motivat de faptul că sediul pârâtei este în Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 5375/2014 Judecătoria Brăila a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.

Judecătoria sectorului 2 a invocat excepţia necompetenţei teritoriale raportat la art. 113 alin. (2) C. proc. civ. şi a reţinut că, în conformitate cu art. 113 alin. (2) C. proc. civ., când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce şi la instanţa în circumscripţia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc.

În speţă, pârâta SC M.B. SA având dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial intitulat „unitatea nr. Y”, situat la parterul imobilului, a înţeles să asigure pe calea încheierii unui contract de închiriere folosinţa acestuia, inclusiv a spaţiilor comune aflate în administrarea reclamantei, în beneficiul chiriaşului. Or, darea în locaţiune a unui spaţiu comercial reprezintă o activitate profesională în înţelesul art. 113 alin. (2) C. proc. civ.

Pe de altă parte, obligaţia de a plăti cotele de întreţinere corespunzătoare folosirii părţilor comune ale imobilului s-a născut la locul desfăşurării acestei activităţi profesionale, astfel încât, în mod greşit, a admis Judecătoria Brăila excepţia necompetenţei teritoriale, prin nesocotirea prevederilor art. 113 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Brăila, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în vederea soluţionării lui.

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri definitive, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza, prin urmare există conflict negativ de competenţă.

Regula generală în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, care prevede că „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.

Prezenta cauză are ca obiect acţiunea în obligaţia de plată a cotelor de întreţinere corespunzătoare folosirii imobilului proprietatea pârâtei. În aceste condiţii devin incidente dispoziţiile care reglementează competenţa alternativă respectiv art. 113 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, în conformitate cu art. 116 C. proc. civ., reclamanta are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din dispoziţiile legale evocate, iar pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, conform art. 116 C. proc. civ., dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate, revine exclusiv reclamantei.

Din această perspectivă, se constată că în raport de obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 113 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 116 C. proc. civ., Judecătoria Brăila fiind prima sesizată, acesteia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Faţă de dispoziţiile legale mai sus arătate, Înalta Curte, urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 17 martie 2015.