Liquidator's fee-reduction challenge fails as revision lacks triple identity, insolvency final rulings upheld

Asupra cererii de revizuire de faţă,

Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1398 din 4 iulie 2014 pronunţată de Tribunalul laşi, s-a dispus, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenţei, închiderea procedurii insolvenţei debitorului SC C. SRL şi radierea acestuia din registrul comerţului şi din alte registre.

În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenţei a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi, cu excepţia celei prevăzute de art. 138 alin. (6) din Legea nr. 85/2006.

În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenţei, s-a dispus notificarea sentinţei creditorilor, D.G.F.P. a judeţului laşi şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul laşi, pentru efectuarea menţiunilor de închidere a procedurii insolvenţei, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă.

A fost aprobat în parte decontul practicianului A. IPURL şi s-a dispus ca din fondul de lichidare constituit conform art. 4 din Legea nr. 85/2006 să-i fie achitate acestuia suma de 1.000 RON onorariu şi suma de 475 RON cu titlu cheltuieli de procedură.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1737/S din 6 noiembrie 2013, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei şi intrarea în faliment a debitoarei SC C. SRL, cu sediul în laşi, str. D., jud. laşi, înregistrată la O.R.C. laşi în data de 4 iunie 2003 şi a fost numit lichidator judiciar A. IPURL, cu sediul în mun. laşi, şos. N., jud. laşi.

S-a mai reţinut faptul că raportul cuprinzând propunerea de închidere a procedurii a fost publicat în Buletinul Procedurilor în Insolventă din data de 31 martie 2014.

În ceea ce priveşte propunerea de închidere a procedurii, judecătorul sindic a reţinut că, din verificările efectuate şi din relaţiile primite de la instituţiile abilitate, rezultă că debitorul nu are nici un fel de avere.

Instanţa a constatat că s-au întocmit şi comunicat notificările în condiţiile art. 61 din lege şi că notificarea a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă. S-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 a insolvenţei care prevăd că „în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentinţă de închidere a procedurii, prin care se dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculată.”

Deoarece nu au fost identificate bunuri mobile şi/sau imobile care să aparţină patrimoniului debitoarei şi care să poată fi valorificate în cadrul procedurii de faliment pentru obţinerea sumelor necesare acoperirii masei credale, s-a dispus închiderea procedurii şi radierea din Registrul comerţului.

Potrivit dispoziţiilor art. 136 din Legea insolvenţei s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi.

În ceea ce priveşte decontul prezentat de lichidatorul judiciar, având în vedere faptul că procedura a fost deschisă în temeiul Legii nr. 85/2006, dar provine din procedură deschisă anterior în temeiul Legii nr. 31/1990, în baza art. 89 alin. (1) lit. c) din Statutul de organizare şi funcţionare a U.N.P.I.R., coroborat cu art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, a fost aprobat parţial onorariul practicianului, respectiv suma de 1.000 RON şi integral suma solicitată cu titlu cheltuieli materiale.

S-a dispus notificarea sentinţei conform art. 135 din legea privind procedura insolvenţei.

Lichidatorul judiciar A. IPURL a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 1398/2014 a Tribunalului laşi pe care a criticat-o doar în ceea ce priveşte onorariul acordat de către judecătorul sindic.

Prin decizia nr. 353 din 18 decembrie 2014 a Curţii de Apel laşi, secţia civilă, a fost respins apelul ca nefondat, instanţa reţinând în motivare următoarele:

Potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, în lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, cum este şi situaţia din prezenta cauză, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile urmând a fi făcute în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006 aprobată şi completată prin Legea nr. 254/2007.

Potrivit art. 19 alin. (2) teza a ll-a din Legea nr. 85/2006, în cazul în care renumeraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de judecătorul sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă.

Potrivit art. 89 alin. (1) lit. c) din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă (M.Of. nr. 134/14.03.2013) în cazul procedurilor de insolvenţă deschise în baza Legii nr. 85/2006, dar provenite din proceduri deschise în temeiul Legii nr. 359/2004 sau ale Legii nr. 31/1990 (cum este cazul debitoarei SC C. SRL), onorariul va fi de 1.000 RON dacă complexitatea procedurii rămâne la stadiul prezentat în raportul privind situaţia economică a societăţii întocmit în conformitate cu art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Curtea a constatat că legiuitorul a stabilit elemente obiective în raport de care lichidatorul judiciar şi ulterior judecătorul sindic stabileşte, respectiv încuviinţează, onorariul pentru activitatea desfăşurată.

Curtea a apreciat că derularea şi durata procedurii, complexitatea acesteia sunt esenţiale în determinarea cuantumului onorariului, la care se adaugă condiţia expres prevăzută în art. 89 alin. (1) lit. c) mai sus menţionat.

Astfel, lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea raportului asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei conform art. 20 lit. b) şi art. 59 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, asemănător celui ce se întocmeşte conform art. 260 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, a definitivat tabelul creanţelor cu un singur creditor, a promovat acţiune în atragerea răspunderii patrimoniale şi a întocmit raportul final, prin urmare, activitatea desfăşurată de către recurent a fost corect apreciată de către judecătorul sindic prin acordarea unui onorariu în cuantum de 1.000 RON cu titlu de onorariu.

Faptul că onorariul lichidatorului judiciar a fost aprobat de către adunarea creditorilor nu are relevantă în cauză deoarece s-a făcut cu nerespectarea textelor legale indicate mai sus. În cauza de faţă, onorariul se stabileşte de către judecătorul sindic, adunarea creditorilor dispunând asupra unei măsuri cu depăşirea competenţelor legale.

Achitarea taxei judiciare de timbru, notificările efectuate conform Legii nr. 85/2006, solicitarea de relaţii de la instituţii publice se reflectă în cheltuieli materiale, necenzurate de judecătorul sindic.

Împotriva deciziei nr. 353 din 18 decembrie 2014 a Curţii de Apel laşi, secţia civilă, a formulat cerere de revizuire revizuenta A. IPURL Iaşi, invocând dispoziţiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Revizuienta critică decizia atacată sub aspectul diminuării de către instanţă a onorariului lichidatorului, considerându-se că acest lucru nu este justificat. Se susţine de către revizuienta că în situaţii similare Curtea de Apel laşi a dispus admiterea cererilor de apel pronunţându-se în sensul admiterii, schimbării în parte a sentinţelor de închidere şi acordarea onorariului în cuantum de 3.000 RON aşa cum a fost acesta aprobat de adunarea creditorilor, în conformitate cu dispoziţiile legale şi a normelor care reglementează profesia de practician în insolvenţă. În acest sens, revizuienta menţionează o serie de decizii: decizia nr. 338 din 10 decembrie 2014 în Dosarul nr. 6078/99/2013; decizia nr. 339 din 10 decembrie 2014 în Dosarul nr. 8461/99/2013, decizia nr. 7 din 7 ianuarie 2015 în Dosarul nr. 5013/99/2013, decizia nr. 242 din 22 octombrie 2014 în Dosarul nr. 6696/99/2013, decizia nr. 315 din 26 noiembrie 2014 în Dosarul nr. 6695/99/2013 şi decizia nr. 1444 din 5 octombrie 2012 în Dosarul nr. 12250/99/2011.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reţine următoarele considerente:

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 din noul C. proc. civ., susţinându-se contrarietatea dintre decizia atacată şi alte decizii respectiv decizia nr. 338 din 10 decembrie 2014 în Dosarul nr. 6078/99/2013; decizia nr. 339 din 10 decembrie 2014 în Dosarul nr. 8461/99/2013, decizia nr. 7 din 7 ianuarie 2015 în Dosarul nr. 5013/99/2013, decizia nr. 242 din 22 octombrie 2014 în Dosarul nr. 6696/99/2013, decizia nr. 315 din 26 noiembrie 2014 în Dosarul nr. 6695/99/2013 şi decizia nr. 1444 din 5 octombrie 2012 în Dosarul nr. 12250/99/2011, pronunţate de Curtea de Apel laşi.

Conform temeiului legal indicat, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul sau revizuirea unei hotărâri care nu evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 431 din noul C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiţii, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi şi având aceeaşi calitate.

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

În cauza dedusă judecăţii nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi deoarece hotărârile pronunţate în dosarele menţionate au avut ca obiect procedura insolvenţei altor debitori, în care au fost desemnaţi alţi practicieni în insolvenţă în calitate de lichidatori judiciari, iar fiecare procedura are particularităţile sale atât în ceea ce priveşte părţile cât şi obiectul şi chiar temeiul juridic.

Chiar în condiţiile în care problemele juridice din dosarele menţionate prezintă similitudini, ele vizează alte părţi, aşadar soluţiile date în aceste dosare, nu au autoritate de lucru judecat asupra soluţiei pronunţată în dosarul în care s-a pronunţat decizia supusă revizuirii.

Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de faţă nu se înscriu în cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 509 pct. 8 din noul C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. IPURL Iaşi împotriva deciziei nr. 353 din 18 decembrie 2014 a Curţii de Apel laşi, secţia civilă.

Cu drept de recurs care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2015.