Territorial jurisdiction for objections to compulsory execution: exclusive competence of the executing court where assets are located

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 aprilie 2014 la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, contestatorul Inspectoratul Şcolar Judeţean V. a formulat contestaţie la executare silită în contradictoriu cu intimaţii C.M. şi Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D. şi D., solicitând anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare silită din dosarul de executare.

La primul termen de judecată, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sector 3 Bucureşti reţinând totodată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiului C. proc. civ.

Instanţa a reţinut că, în conformitate cu art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta fiind definită de către art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, competenţa teritorială fiind exclusivă.

În speţă contestatorul are sediul în F., judeţul Vrancea, ca atare instanţa a constatat că executarea silită sub forma popririi trebuie să se desfăşoare în raza teritorială a Judecătoriei Focşani, astfel cum reiese din adresa emisă de către Banca R.D. din 1 aprilie 2014, în care se precizează că Inspectoratul Şcolar V. are conturi deschise la Banca R.D. Vrancea, aşadar, competenţa de a soluţiona contestaţia la executare de faţă, revine Judecătoriei Focşani în calitate de instanţă de executare.

Competenţa teritorială instituită de art. 400 alin. (1) C. proc. civ., în favoarea instanţei de executare este o competenţă teritorială exclusivă, care, conform art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., nu poate fi înlăturată.

Pentru aceste considerente, în baza art. 400 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 159 pct. 3 C. proc. civ., cu referire şi la art. 158 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani.

Prin sentinţa civilă nr. 5325 din 12 decembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Focşani a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că intimatul a formulat cerere de încuviinţare a executării silite la Judecătoria sectorului 4, cerere care a fost admisă, în sensul că, s-a încuviinţat executarea silită în dosarul din 2013 al Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D. şi D. în cadrul Dosarului nr. 3134/4/2013. De asemenea, prin încheierea din 22 noiembrie 2013 Judecătoria sectorului 2 a încuviinţat executarea silită a dispoziţiilor din acelaşi titlu executoriu în oricare din formele prevăzute de lege, pe raza sectorului 2 Bucureşti, iar prin încheierea din 5 decembrie 2013 Judecătoria sectorului 3 a admis cererea de încuviinţare a executării silite în baza aceluiaşi titlu executoriu deţinut de intimat.

Instanţa a reţinut, din actele depuse la dosarul cauzei că, deşi sediile debitorilor se află pe raza teritorială a Judecătoriei Focşani, aceştia deţin bunuri şi pe raza Judecătoriei sectorului 3, iar intimatul a solicitat încuviinţarea executării silite în toate formele reglementate de lege respectiv urmărire silită mobiliară, imobiliară şi poprire înfiinţată inclusiv asupra disponibilităţilor băneşti deţinute de debitor la unităţile bancare cu privire la orice bunuri mobile sau imobile corporale sau incorporale deţinute de debitor pe raza acestei Judecătorii.

Conform art. 373 alin. (3) din vechiul C. proc. civ. aplicabil în cauză, instanţa a reţinut că instanţa de executare ce soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui soluţionare a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 373 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Potrivit dispoziţiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ. contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

În cazul de faţă executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti din dovezile aflate la dosar rezultă că debitorii deţin bunuri în circumscripţia teritorială a Judecătoriei sector 3, iar creditorul a solicitat încuviinţarea executării în toate formele reglementate de lege, respectiv urmărire silită mobiliară, conform art. 411 şi urm. C. proc. civ., urmărire silită imobiliară conform art. 488 şi urm. C. proc. civ. precum şi prin poprire conform art. 452 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, Judecătoria sector 3 este instanţa de executare în accepţiunea legii, competentă şi în soluţionarea contestaţiei la executare care face obiectul dosarului de fond.

Având în vedere prevederile legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2015.