Inadmissibility of cassation appeal against irrevocable decision due to exhaustion of single legal remedy
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal declared by the plaintiff against the Court of Appeal decision, thereby upholding the lower court rulings and leaving the initial appeal decision irrevocable. The dispute concerned the procedural validity of successive appeals in a civil case, where the plaintiff attempted to challenge a decision that had already become res judicata after a prior instance ruled his initial appeal null. The decisive legal basis was the principle of the uniqueness of legal remedies (unicitatea căii de atac) under Article 299 and Article 377 of the Code of Civil Procedure, which establishes that final and irrevocable decisions rendered in cassation or appeal cannot be subject to further appeals, ensuring that the legal remedy is exhausted after its first valid exercise.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 299 alin. (1) C. proc. civ, art. 377 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against irrevocable decision due to exhaustion of single legal remedy: La termenul de judecată din data de 31 martie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 418 din 9 aprilie 2013, Tribunalul Timiş a admis excepţia nulităţii recursului invocată de pârâtul intimat C.P.
A constatat nul recursul deciarat de reclamantul C.G. împotriva sentinţei civile nr. 4663 din 2 octombrie 2012, pronunţată de Judecătoria Timişoara.
Împotriva acestei decizii a deciarat recurs reclamantul C.G., solicitând casarea ambelor hotărâri.
Prin Decizia nr.1334/R din 16 octombrie 2013, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva Deciziei civile nr. 418 din 9 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 5881/325/2008*.
A obligat recurentul să plătească intimatului C.P. suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat din nou recurs reclamantul C.G., solicitând casarea tuturor hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea dosarului spre rejudecare la o instanţă competentă.
La termenul de judecată din data de 31 martie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Căile de atac, respectiv condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Ca atare, niciuneia dintre părţi nu îi este permis să formuleze şi nici instanţa judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.
Totodată, una din regulile generale privitoare Ia exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea iui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
Totodată, dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumera categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5). Împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicităţii căii de atac.
Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României.
În speţă, prin Decizia civilă nr. 418 din 9 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş a fost soluţionat recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva sentinţei civile nr. 4663 din 2 octombrie 2012 a Judecătoriei Timişoara.
Aşadar, în cauza, nu pot fi admisibile recursurile declarate de reclamant împotriva acestei decizii irevocabile, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, atâta timp cât unul din principiile de drept procesual priveşte unicitatea dreptului de a folosi calea de atac.
Drept urmare, cum împotriva unei hotărâri irevocabile nu poate fi exercitat un nou recurs, cale extraordinară de atac, recursul declarat în cauză de reclamantul C.G. împotriva Deciziei nr. 1334/R din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia l civilă, este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva Deciziei nr. 1334/R din data de 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2015.