Inadmissibility of appeal against irrevocable revision decision due to exhaustion of appeal rights
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, leaving the Court of Appeal’s decision rejecting the revision request in force. The dispute involved a party seeking to revise prior civil judgments regarding the absolute nullity of an administrative donation decision and the contestation of a prefectural order under the land fund law, with the lower courts having found no identity of object, cause, or defendants to support a charge of contradictory judgments. The High Court held that the appeal was barred because the Court of Appeal’s decision on the revision request was rendered in a proceeding where the underlying judgment subject to revision had already exhausted its appeal rights as a final appellate decision, making the revision ruling itself irrevocable under Articles 299 and 377(2) of the Code of Civil Procedure; consequently, no further appeal lay against a decision that was already final, consistent with the principle of the exhaustion of appeal rights.
Legislator headnote
AI generatedart. 377 alin. (2) C. proc. civ, Art. 328 alin. (1) C. proc. civ, art. 327 alin. (1) C. proc. civ, art. 299 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against irrevocable revision decision due to exhaustion of appeal rights: The dispute involved a party seeking to revise prior civil judgments regarding the absolute nullity of an administrative donation decision and the contestation of a prefectural order under the land fund law, with the lower courts having found no identity of object, cause, or defendants to support a charge of contradictory judgments. The High Court held that the appeal was barred because the Court of Appeal’s decision on the revision request was rendered in a proceeding where the underlying judgment subject to revision had already exhausted its appeal rights as a final appellate decision, making the revision ruling itself irrevocable under Articles 299 and 377(2) of the Code of Civil Procedure; consequently, no further appeal lay against a decision that was already final, consistent with the principle of the exhaustion of appeal rights.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 790 din data de 29 Octombrie 2014 Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins cererea de revizuire formulată de V.T. împotriva Deciziei civile nr. 993 din 22 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, şi a Deciziei civile nr. 379 din 27 aprilie 2011, pronunţată de aceeaşi instanţă.
În motivare, curtea de apel a reţinut că în cele două cauze, în care s-au pronunțat deciziile invocate ca potrivnice, calitatea de reclamant o are V.T., însă pârâți sunt persoane juridice diferite, iar obiectul cererilor nu este același.
Astfel, în prima acțiune s-a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei emise de autoritatea administrativă prin care s-a acceptat donația autoarei reclamantului, iar în cea de-a doua cerere de chemare în judecată se contestă ordinul emis de Prefectul județului Iași prin care a fost soluționată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de V.T., în procedura instituită de Legea nr. 18/1991 a fondului funciar.
În consecinţă, curtea de apel a constatat că între cele două pricini există identitate numai în persoana reclamantului, nu și în ceea ce privește identitatea de obiect, cauză și a pârâților în aceeași calitate.
Împotriva acestei decizii revizuentul V.T. a declarat recurs.
În cuprinsul criticilor, intitulate „precizări”, revizuentul a criticat soluţiile pronunţate de instanţele de fond în cauză.
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Prin decizia nr. 993 din 22 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul V.T. împotriva sentinței civile nr. 8991 din 26 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. 16192/245/2009.
Prin Decizia civilă nr. 379 din 27 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a fost respins apelul formulat de reclamantul V.T. împotriva sentinţei civile nr. 15866 din 11 noiembrie 2010 a Judecătoriei Iaşi.
Hotărârea judecătorească a cărei revizuire s-a solicitat este cea din urmă pronunţată, respectiv Decizia nr. 993/2013 a Tribunalului Iaşi.
Aceasta a fost pronunţată în soluţionarea unui recurs, iar art. 377 alin. (2) C. proc. civ. prevede că hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Art. 328 alin. (1) C. proc. civ. prevede şi că „hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”.
Înalta Curte a reţinut că recursul declarat împotriva hotărârii prin care se soluţionează cererea de revizuire ar fi admisibil numai dacă a doua hotărâre atacată cu revizuire era susceptibilă de apel sau recurs. Aceasta deoarece, în caz de contrarietate de hotărâri, art. 327 alin. (1) C. proc. civ. impune anularea celei de a doua hotărâri, ceea ce înseamnă că admisibilitatea căii de atac se determină în raport cu cea de a doua hotărâre.
Ca urmare, Decizia nr. 790 din data de 29 Octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, este irevocabilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt irevocabile.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi, cum un asemenea drept este unic, se epuizează chiar prin exerciţiul lui; o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii constituie o încălcare a principiilor legalităţii şi egalităţii în faţa legii.
Faţă de cele arătate mai sus, recursul formulat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins în consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul V.T. împotriva Deciziei civile nr. 790 din 29 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2015.