Recourse against final judgment inadmissible due to exhaustion of appellate remedies

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2014 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4212/1/2014, numitul C.I. critică, pe calea prezentului recurs, sentinţa nr. 343 din 04 martie 1987 a Judecătoriei Vişeu de Sus, arătând că nu au fost luate în considerare contradicţiile declaraţiilor martorilor reclamantei şi nu s-a procedat la efectuarea unei noi expertize medico-legale, în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

Recurentul a enumerat apoi toate căile ordinare şi extraordinare de atac pe care Ie-a exercitat împotriva sentinţei sus-menţîonate şi a hotărârilor judecătoreşti succesive pronunţate în cauză.

Examinând recursul în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată de instanţă din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă ca împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căiie de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de ia care nu se poale deroga, deoarece se întemeiază pe interesul generai de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date Iară drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar daca prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.

Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

În speţă, împotriva sentinţei nr. 343 din 04 martie 1987 a Judecătoriei Vişeu de Sus a fost exercitată calea de atac a recursului, ce a fost soluţionată prin Decizia nr. 73 din 04 februarie 1988 pronunţată de Tribunalul Judeţean Maramureş în Dosar nr. 732/1987. împotriva acestei decizii reclamantul a exercilat un nou recurs, respins ca inadmisibil, prin Decizia nr. 862/R din 27 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie în Dosar nr. 334/33/2009.

Rezultă că sentinţa nr. 343 din 04 martie 1987 a Judecătoriei Vişeu de Sus a devenit definitivă şi irevocabilă prin epuizarea căilor de atac prevăzute de lege ce se puteau exercita împotriva ei, sens în care nu mai poate face obiect al prezentului recurs.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul C.I. împotriva sentinţei nr. 343 din 04 martie 1987 a judecătoriei Vişeul de Sus.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi. 14 ianuarie 2015.