Admissibility of challenging trial procedural nullity and lack of finality in a criminal execution objection
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the prisoner's appeal, thereby upholding the appellate court's rejection of his execution objection and ordering him to pay 600,000 lei in judicial costs to the state. The dispute centered on a *contestație la executare* (execution objection) filed by a defendant sentenced to five years of imprisonment for aggravated robbery, who challenged the enforcement of the final conviction on the grounds of procedural nullity due to illegal summons and the claim that the judgment had not become final at the time of his 2002 extradition from France. The court determined that the appeal was unfounded because objections regarding the fairness of the trial, such as irregularities in summons, are not admissible in execution objections and must be raised through standard appellate routes; further, the court held the claim that the judgment was not final was factually incorrect, as the decision became final in April 2001, prior to his provisional arrest in January 2002. Relying on Article 461(1)(a) and (d) of the Code of Criminal Procedure, which limits the scope of execution objections, and Article 38515(1)(b), the court confirmed that the lower instances correctly refused to reopen the merits of the case, maintaining the validity of the initial and appellate rulings.
Legislator headnote
AI generatedart. 211 alin. (2) lit. e) C. pen, art. 461 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Admissibility of challenging trial procedural nullity and lack of finality in a criminal execution objection: Ori, din examinarea dispozițiilor art. 461 C. proc. pen., rezultă că executarea unei hotărâri poate fi contestată pentru alte motive decât cele referitoare la judecată, acelea putând fi invocate în căile de atac expres prevăzute de lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 141 din 12 martie 2003, Tribunalul Galați a respins ca nefondată contestația la executare formulată de petentul Ș.G., împotriva sentinței penale nr. 214 din 9 iunie 1998 a Tribunalului Galați, prin care inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin decizia penală nr. 2051/2001 a Curții Supreme de Justiție din 24 aprilie 2001.
Pentru a respinge contestația, Tribunalul Galați a reținut că petentul s-a sustras de la executarea pedepsei definitive a hotărârii de condamnare și a plecat în localitatea Nanterre din Franța.
Față de această împrejurare instanța a procedat potrivit dispozițiilor din Legea nr. 297/2001 și a cerut extrădarea condamnatului Ș.G. din Franța în România, în vederea executării pedepsei de 5 ani închisoare.
În baza cererii de extrădare autoritățile franceze la 18 ianuarie 2002 au dispus arestarea provizorie a condamnatului, astfel că la 14 octombrie 2002 condamnatul Ș.G. a fost transferat efectiv în România, în vederea executării pedepsei.
După încarcerare condamnatul a formulat contestație la executare împotriva hotărârii de condamnare prin care acesta susține că execută o hotărâre nulă, deoarece nu a fost citat legal la proces. Mai susține că la data încarcerării hotărârea nu era definitivă.
În drept, petentul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. a) și d) C. proc. pen.
Tribunalul a motivat că această contestație este nefondată, întrucât în cauză au fost respectate dispozițiile procedurale în materie de citare, condamnatul a fost citat în proces la adresa indicată de el, iar el a fost încarcerat în baza unui mandat de executare a unei hotărâri de condamnare definitivă.
Prin decizia penală nr. 409 din 23 iulie 2003, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul Ș.G., întrucât acesta nu a invocat incidența vreunui caz prevăzut de lege pentru admiterea contestației, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia hotărârii și de greșita citare, care nu pot fi controlate în contestația la executare.
Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul care stăruie în motivele arătate în contestația la fond și apel.
Recursul nu este fondat.
Condamnatul în susținerea contestației sale la executare invocă în general neregularități cu privire la judecată.
Ori, din examinarea dispozițiilor art. 461 C. proc. pen., rezultă că executarea unei hotărâri poate fi contestată pentru alte motive decât cele referitoare la judecată, acelea putând fi invocate în căile de atac expres prevăzute de lege.
Singurul motiv invocat de condamnat, care ar avea legătură cu motivele contestației la executare ar fi acela că execută o hotărâre nedefinitivă.
Acesta nu e însă întemeiat.
Hotărârea de condamnare a inculpatului a rămas definitivă la 24 aprilie 2001, prin respingerea recursului declarat de inculpat, iar executarea hotărârii a început la 18 ianuarie 2002, când acesta a fost arestat de autoritățile franceze.
Așa fiind, nici acest motiv nu este întemeiat astfel că potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul condamnatului, pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de condamnatul Ș.G., împotriva deciziei penale nr. 409 din 23 iulie 2003 a Curții de Apel Galați, ca nefondat.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2003.