Peremption of appeal in real estate restitution and expropriation dispute

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1001 din 23 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul F.I.R., a anulat Decizia nr. 227 din 15 noiembrie 2004 emisă de pârâta A.V.A.S. şi a obligat-o pe aceasta să acorde reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în com. Voluntari, jud. Călăraşi, reprezentând moara, conacul morii şi instalaţiile aferente, fără teren, în valoare de 2.592.852.832 lei.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 609/A din 2 noiembrie 2006, a respins excepţia tardivităţii declarării apelurilor, a admis apelul formulat de către reclamant, a schimbat în parte sentinţa tribunalului în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului solicitat de către reclamant în suprafaţă de 9.028,24 mp şi a respins apelul pârâtei.

Restul dispoziţiilor din sentinţă au fost menţinute.

Împotriva acestei decizii, pârâta A.V.A.S. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi la data de 14 decembrie 2006.

La termenul de judecată din data de 23 martie 2007. la cererea reclamantului, judecata recursului a fost suspendată, în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a Dosarului penal nr. 78/P/2006.

La 17 octombrie 2014, constatând că dosarul penal care a constituit temei al suspendării a fost soluţionat detmitiv de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1561 din 9 mal 2013, instanţa a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea discutării perimării.

Analizând excepţia perimării invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerentele.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata şi din oficiu.

Termenul de perimare începe să curgă de Ia data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.

În speţă, la termenul de la 23 martie 2007, judecata recursului a fost suspendată, în baza dispoziţiilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ., până la pronunţarea unei hotărâri definitive în Dosarul penal nr. 78/P/2006.

În urma verificărilor efectuate, s-a constata că Dosarul penal nr. 78/P/2006 care a constituit temei al suspendării a fost soluţionat definitiv ia 9 mai 2013 de către secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1561.

Cum de la data rămânerii definitive a hotărârii penale - 9 mai 2013, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an din culpa părţilor, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi art. 252 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se constata perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Deciziei nr. 609/A din 2 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IIl-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 noiembrie 2014.