Peremption of cassation appeal for lack of procedural activity exceeding one year

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 aprilie 2011 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul A.C. a solicitat revizuirea deciziei pronunţată de această instanţă în Dosarul nr. 4538/2/2010.

La termenul din de 20 septembrie 2012, la solicitarea instanţei de a preciza care este calea de atac pe care înţelege să o promoveze şi care este hotărârea pe care o atacă, petentul a arătat că înţelege să formuleze contestaţie în anulare împotriva "tuturor hotărârilor judecătoreşti în care a figurat ca parte, deoarece nu sunt corecte".

Prin Decizia nr. 5553 din 20 septembrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins cererea formulată de petent reţinând că motivele invocate prin contestaţia în anulare nu pot ii circumscrise prevederilor art. 317-318 C. proc. civ. întrucât vizează modul de soluţionare al litigiului în fazele procesuale anterioare, în care acesta a figurat ca parte.

Împotriva deciziei sus-menţionate, petentul a formulat contestaţie în anulare.

Prin încheierea din 27 mai 2013, instanţa a dispus suspendarea judecăţii în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.

Cauza a stat în nelucrare până la 18 septembrie 2014, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 31 octombrie 2014.

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, care va fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare tîmp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligentă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 27 mai 2013, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 27 mai 2014, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna dintre părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.C. împotriva Deciziei nr. 5553 din 20 septembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 octombrie 2014.