Omission of mandatory rights deprivation for attempted rape of a minor
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted the public prosecutor’s cassation appeal, quashed the lower court’s sentence solely regarding the omission of a complementary penalty, and ordered the defendant to serve a three-year deprivation of specific rights, while maintaining the original six-year imprisonment term for attempted rape against a minor. The dispute arose from a first-instance conviction where the tribunal failed to impose the mandatory ancillary sanction of rights deprivation despite the principal sentence exceeding two years, challenging the procedural and substantive completeness of the criminal penalty under Romanian law. The decisive legal basis was Article 197(1) and (3) of the Penal Code (as amended by O.U.G. 89/2001) for rape against a victim under 15, combined with Article 65(2), which mandates the imposition of rights deprivation when the principal imprisonment sentence is at least two years.
Legislator headnote
AI generatedart. 197 alin. (1) C. pen, art. 65 alin. (2) C. pen, art. 20 raportat la art.197 alin. (1), (3) C. pen, art. 64 lit.a), b), c) C. pen; Omission of mandatory rights deprivation for attempted rape of a minor: The dispute arose from a first-instance conviction where the tribunal failed to impose the mandatory ancillary sanction of rights deprivation despite the principal sentence exceeding two years, challenging the procedural and substantive completeness of the criminal penalty under Romanian law. The decisive legal basis was Article 197(1) and (3) of the Penal Code (as amended by O.U.G. 89/2001) for rape against a victim under 15, combined with Article 65(2), which mandates the imposition of rights deprivation when the principal imprisonment sentence is at least two years.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedSubstantive legal basis for the imposition of the complementary penalty of deprivation of rights on the defendant.
Specifies the particular rights that were subject to the three-year deprivation order.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Brăila, prin sentința penală nr. 354 din 17 septembrie 2002, definitivă prin neapelare, a condamnat pe inculpatul M.V.D.a pedeapsa de 6 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de
viol, prevăzută de art. 20 raportat la art.197 alin. (1) și alin. (3) C. pen.
De asemenea, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și a dedus perioada executată de la 19 iunie 2002, la zi.
S-a reținut că, la 16 iunie 2002, prin amenințări și violență, inculpatul a încercat să întrețină raporturi sexuale orale cu partea vătămată, minorul B.F.G., în vârstă de 11 ani și 6 luni.
Împotriva acestei sentințe, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare – întemeiat pe dispozițiile art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., susținând că este contrară legii, instanța neaplicând inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 197 alin. (1) C. pen. – modificat prin O.U.G. nr. 89 din 26 iunie 2001 – actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea acestuia sau profitând de imposoibilitatea ei de a se apăra ori de a-și expreima voința, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Alineatul 3 teza I al aceluiași articol prevede că pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.
Totodată, conform art. 65 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani (alin.1 și 3).
Cum, în cauză, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă principală de 6 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în mod nelegal instanța nu i-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
În acest sens, recursul în anulare este întemeiat și urmează a fi admis, cu consecința casării hotărârii atacate numai cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. În temeiul art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) și alin. (3) C. pen., se va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) din același cod pe o perioadă de 3 ani.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței și se va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr. 354 din 17 septembrie 2002 a Tribunalului Brăila, privind pe intimatul inculpat M.V.D.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
În baza art. 20 raportat la art.197 alin. (1), (3) C. pen. interzice inculpatului M.V.D. drepturile prevăzute de art. 64 lit.a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.
Menține restul dispozițiilor.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.