Exclusion of cassation appeal for moral damage claims up to 1,000,000 lei under transitional provisions of Law No. 2/2013

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 2196 din 17 decembrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta P.E., având ca obiect obligarea pârâtei R.T.S.N. SRL la plata sumei de 1.000.000 lei daune morale pentru prejudiciul cauzat demnităţii, onoarei şi reputaţiei prin ingerinţa nejustificată în dreptul său la viaţă privată şi de familie.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin Decizia civilă nr. 560A din 12 decembrie 2014 a respins apelul, ca nefondat.

La data de 23 iunie 2015, a fost înregistrată cererea de recurs a reclamantei P.E. împotriva Deciziei civile nr. 560A din 12 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie. Au fost comunicate intimatei SC R.T.S.N. SRL motivele de recurs, iar la data de 20 iulie 2015 intimata R.T.S.N. SRL a formulat întâmpinare.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la data de 10 iulie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru CF4, la data de 23 iulie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea lui părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

În data de 22 septembrie 2015, intimata R.T.S.N. a depus note scrise la dosarul cauzei prin care a arătat că recursul nu este admisibil în principiu, iar, pe fond, nefondat, potrivit apărărilor din întâmpinare.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea soluţionării căii de atac la data de 24 septembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În speţă Decizia civilă nr. 560A din 12 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a fost pronunţată în soluţionarea apelul declarat de reclamanta P.E. împotriva Sentinţei civile nr. 2196 din 17 decembrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, hotărâre prin care prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea sa, având ca obiect obligarea pârâtei R.T.S.N. SRL la plata sumei de 1.000.000 lei daune morale pentru prejudiciul cauzat demnităţii, onoarei şi reputaţiei prin ingerinţa nejustificată în dreptul său la viaţă privată şi de familie. Prin decizia recurată a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantei.

Potrivit art. 483 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Dispoziţiile alin. (2) din acelaşi articol, anterior menţionat, prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv.

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, a prevăzut unele măsuri tranzitorii pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010, dispunând în art. XVIII alin. (1) că dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar în alin. (2) că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că, în prezenta cauză, acţiunea civilă a fost înregistrată în data de 8 aprilie 2013 precum şi valoarea obiectului litigiului, respectiv suma de 1.000.000 lei, este aplicabilă norma tranzitorie prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, anterior menţionată.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, Deciziei nr. 560A din 12 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe niciuna din părţile hotărârii prevăzute de dispoziţiile art. 461 C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta P.E. împotriva Deciziei nr. 560A din 12 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta P.E. împotriva Deciziei nr. 560A din 12 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2015.

Procesat de GGC - CL