Intentional Homicide Recharacterization to Negligent Homicire in Domestic Violence: Direct Intent vs. Praeterintentio

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64 din 15 mai 2003 a Tribunalului Caraș - Severin, inculpatul T.C. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe timp de 6 ani, după executarea pedepsei, în condițiile art. 66 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata arestării sale preventive de la 18 august 2002, la 15 mai 2003.

S-a constatat că M.V. nu s-a constituit parte civilă.

În baza dispozițiilor art. 14 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 348 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească minorului M.E. o prestație periodică lunară în sumă de 650.000 lei cu începere de la data comiterii faptei, 16 august 2002 – până la împlinirea vârstei majoratului de către acesta.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 11 milioane lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 300.000 lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 16 august 2002, în urma unei discuții contradictorii cu concubina sa M.I., inculpatul T.C. a lovit-o de mai multe ori cu pumnii, a izbit-o cu capul de pereți, a lovit-o cu cuțitul în zona picioarelor și a strâns-o de gât, cauzându-i decesul.

Din raportul medico-legal de autopsie nr. 188 din 18 august 2002, din 22 octombrie 2002, întocmit de Serviciul de medicină legală al Jud. Caraș Severin rezultă că moartea victimei M.I. datează din 17 august 2002 și a fost violentă; ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă asfixiei mecanice prin sugrumare. Leziunile de violență de la nivelul feței, craniului, membrelor superioare, toracelui și abdomenului s-au putut produce prin lovire directă și repetată cu și de corpuri contondente.

Leziunile de violență de la nivelul gambei drepte au putut fi produse prin lovire directă și repetată cu un corp tăietor-înțepător. Leziunile de violență de la nivelul gâtului s-au putut produce prin sugrumare cu mâna.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului s-au stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de reconstituire, planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor M.E., S.M., Ș.L., C.M.G., D.I., F.R., declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii de omor reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 283 din 23 iulie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

În temeiul prevederilor art. 160d C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului cu 30 zile și s-a dedus durata arestului preventiv la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 400.000 lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.; în subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat.

Instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului T.C., faptei comise de acesta dându-i-se încadrarea juridică legală și temeinică.

Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că victima M.I. a suferit un număr de 24 leziuni peste tot corpul; intensitatea acestor leziuni este demonstrată de raportul medico-legal de autopsie care a constatat existența unor infiltrate hemoragice la nivelul scalpului și în zonele craniene, în zona gâtului și toracelui, intercostal, cu stază cerebrală și infiltrate hemoragice la nivelul țesutului celular subcutanat din regiunea gâtului, cu plăgi tăiate și plămân asfixiat. Decesul victimei s-a datorat sugrumării acesteia cu mâinile de către inculpat.

Curtea constată că, în aceste împrejurări, încadrarea juridică a faptei comise nu o poate constitui decât infracțiunea de omor, întrucât inculpatul a urmărit în mod direct suprimarea vieții victimei, acționând nemijlocit în acest scop. Strângerea victimei de gât, după lovirea acesteia în mod repetat cu și de corpuri contondente și tăietor-înțepătoare, nu poate constitui o acțiune praeterintenționată, întrucât inculpatul a avut reprezentarea consecințelor faptei sale și a stăruit în realizarea acestora.

Cât privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Curtea consideră că acesta este just individualizat.

Instanța de fond a dat eficiența cuvenită criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la pericolul social concret al infracțiunii comise, cât și la persoana inculpatului.

Prin modalitatea de executare și cuantumul ei, pedeapsa aplicată inculpatului T.C. este de natură să contribuie la reeducarea acestuia în spiritul valorilor sociale încălcate, asigurând realizarea scopului coercitiv-preventiv al sancțiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive, și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

În conformitate cu dispozițiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 18 august 2002 la 26 noiembrie 2003.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 283/ A din 23 iulie 2003 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 august 2002 la 26 noiembrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2003.