Restitution appeal time-barred; appeal dismissed as late, upholding restitution denial.

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la data de 7 iulie 2004 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 1035/2004, reclamantul Ş.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.P.S. anularea Deciziei nr. 194 din 31 mai 2001 emisă de aceasta.

În drept, acţiunea civilă a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

Prin Sentinţa nr. 883 din 15 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1035/2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de petentul Ş.G.

Prin Decizia nr. 15A din 13 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6011/3/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a apelului, ca neîntemeiată şi, pe cale de consecinţă, a respins, ca tardiv, apelul declarat de contestatorul Ş.G. împotriva Sentinţei nr. 883 din 15 octombrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii, la data de 31 martie 2015 contestatorul Ş.G. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 30 aprilie 2014, sub nr. 6011/3/2004.

În motivare, a criticat decizia atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că, în mod nejustificat, instanţa de apel a respins cererea de repunere în termenul de exercitare a apelului, întrucât, pe parcursul soluţionării cauzei la instanţa de fond, nu a depus nicio cerere prin care să solicite să-i fie comunicate actele de procedură la o altă adresă decât cea indicată în cuprinsul contestaţiei.

Din punctul său de vedere, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu neobservarea dispoziţiilor art. 92 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ., întrucât, din cuprinsul procesului-verbal de comunicare a sentinţei nu rezultă, în mod clar, modalitatea în care s-a făcut comunicarea, cu atât mai mult cu cât contestatorul nu a fost de faţă la primirea acestui document, deoarece nu mai locuia la adresa indicată în contestaţie.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în condiţiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimata-pârâtă R.A. A.P.P.S. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Examinând recursul sub aspectul termenului înăuntrul căruia a fost formulat, analiză care este prioritară în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 301 C. proc. civ. stipulează că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Conform dispoziţiilor art. 101 alin. (1) din acelaşi act normativ, termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când au început, nici ziua când s-au sfârşit acestea.

În cauză, Decizia nr. 15A din 13 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6011/3/2004 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, obiect al recursului pendinte, a fost comunicată contestatorului la data de 02 februarie 2015, iar calea de atac a fost declarată de acesta la 31 martie 2015, conform vizei de primire aplicate pe cererea de recurs de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Or, faţă de dispoziţiile art. 301 coroborate cu cele ale art. 101 alin. (1) C. proc. civ., termenul de declarare a recursului a început să curgă de la data de 03 februarie 2015, împlinindu-se la 18 februarie 2015.

Ca atare, formularea în cauză a recursului de către pârât la data de 31 martie 2015 a fost făcută cu nesocotirea termenului stipulat în mod imperativ de lege, aspect ce conduce la stingerea dreptului procedural în temeiul căruia instanţa ar fi putut să supună examinării calea de atac.

De asemenea, din dovada de comunicare a deciziei supuse recursului, rezultă că aceasta a fost comunicată la domiciliul procesual ales al contestatorului, indicat în cererea de apel, respectiv la Cabinet de avocat Ş.C., care l-a asistat pe acesta în etapa procesuală a apelului, conform menţiunilor cuprinse în hotărârea atacată.

În raport de această împrejurare, se constată că procedura de comunicare a deciziei pronunţate de instanţa de apel respectă exigenţele dispoziţiilor art. 93 teza I C. proc. civ., care stipulează că, în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu şi, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) din acelaşi act normativ, va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamantul Ş.G. împotriva Deciziei nr. 15A din 13 ianuarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2015.

Procesat de GGC - GV