Patent infringement compensation and exclusion of good faith third party due to prior use during protection period

I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 1496 din 20 mai 2014

Prin sentinţa nr. 179 din 19 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Gorj, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N., M.A., împotriva pârâtelor C.E.O.E.C. Roşia.

Prin Decizia nr. 96 din 14 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis apelul declarat de către toţi reclamanţii împotriva sentinţei menţionate, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pârâtele să plătească fiecăruia dintre reclamanţi câte 34.407,18 lei despăgubiri aferente perioadei 5 iulie 2007 - 30 iunie 2010, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţia începând cu 17 februarie 2012, până la data plăţii efective, precum şi dobânda legală începând cu 01 iulie 2010.

împotriva deciziei mai sus menţionate, au declarat recurs, in termen legal reclamanţii şi pârâta SC C.E.O. SA.-Sucursala Divizia Minieră Târgu Jiu.

Înalta Curte de Casaţie şi-Justiţi, secţia I civilă, prin Decizia nr. 5432 din data de 22 noiembrie 2013a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanţii B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N. şi M.A. împotriva Deciziei nr. 96 din 14 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, A admis recursul declarat de pârâta SC C.E.O. SA-Sucursala Divizia Minieră Târgu Jiu împotriva aceleiaşi decizii. A modificat, în tot decizia, în sensul că a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor împotriva sentinţei nr. 179 din 19 iunie 2012 a Tribunalului Gorj, secţia I civilă.

împotriva acestei decizii au formulat contestaţie în anulare B.N., B.I., D.L., S.G., U.I., P.F., N.I.M., P.D., M.N., M.A., în temeiul ari. 318 alin. (1) C. proc. civ., arătând următoarele:

1. Greşeala materială săvârşită de instanţă constă în aceea eă nu s-a observat ca SC C.E.O. SA a folosit invenţia şi în perioada 08 ianuarie 2002-23 decembrie 2003, când era protejată, anterioară perioadei de timp în care a fost lipsită de protecţie, situaţie care nu-i conferă calitatea de terţ de bună credinţă şi înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, motiv întemeiat pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

2. Dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul neanalizării apărării reclamanţilor în legătură cu motivul de recurs ai SC C.E.O. SA referitor la incidenţa prevederilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, motiv mtemeiat pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., invocat de contestatori ca temei de drept al cererii lor, „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul anei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Prin urmare, textul de lege care reglementează contestaţia în anuiare specială instituie posibilitatea exercitării caii extraordinare de atac în două ipoteze, respectiv o greşeală materială sau omiterea cercetării unui motiv de recurs.

În sensul textului mai sus citat, greşeală materială înseamnă greşeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greşeală pe care o comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată.

Din conţinutul deciziei contestate nu rezultă existenţa unor greşeli materiale care să ducă la anularea acesteia.

În speţă, contestatorii au formulat critici vizând o eventuală greşeală de judecată considerând că instanţa de recurs ar fi trebuit să constate că SC C.E.O. SA. a folosit invenţia şi în perioada 08 ianuarie 2002- 23 decembrie 2003, când era protejată, anterioară perioadei de timp în care a fost lipsită de protecţie, situaţie care nu-i conferă calitatea de terţ de bună credinţă şi înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991, ceea ce nu se subsumează dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Practic, contestatorii confundă semnificaţia sintagmei „greşeală materială" cu pretinse greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor şi de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.

Greşeala materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanţa ar fi înţeles să aprecieze o probă sau să interpreteze un text de lege, pentru că altfel s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs.

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie în anulare invocat, întemeiat pe dispoziţiile art. 318 teza a Il-a C. proc. civ., s-a susţinut că dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul neanalizării apărării reclamanţilor în legătură cu motivul de recurs al SC C.E.O. SA referitor la incidenţa prevederilor art. 34 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 64/1991.

Doctrina juridică dezvoltată în interpretarea dispoziţiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ. a stabilit că esenţa- acestui motiv al contestaţiei în anulare specială constă în aceea ca instanţa să nu fi făcut nicio discuţie referitoare la motivele de recurs: invocate, să fi omis cercetarea acestora, iar omisiunea să se fi produs din eroare;

Omisiunea, din greşeală, a cercetării unuia dintre motivele de modificare sau de casare acoperă numai motivul/motivele de modificare sau de casare invocate de parte.

Or, contestatorii reclama, aşa cum s-a arătat mai sus, neanalizarea unei apărări formulate cu privire la un motiv de recurs al pârâtei SC C.E.O. SA ceea ce nu justifică incidenţa celui de-al doilea motiv al art. 318 C. proc. civ.

Faţă de cele ce preced, motivele invocate de contestatori nu pot fi primite întrucât nu se circumscriu ipotezei prevăzute de textul de lege invocat, aşa încât contestaţia în anulare este nefondată, și a fost respinsă.