Pension certificate acceptance dispute; peremption of appeal for six-month procedural inactivity

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Prin acţiunea introdusă la data de 16 mai 2013, reclamantul D.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa judeţeană de pensii Buzău, obligarea pârâtei să accepte adeverinţele privind grupa de muncă, eliberate de SC A. SA Buzău, necesare în vederea pensionării.

Tribunalul Buzău - Secţia I civilă, prin sentinţa nr. 970 din 16 septembrie 2013, a respins acţiunea formulată de reclamant.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin Decizia nr. 1448 din 08 decembrie 2014, a constatat perimată cererea de apel formulată de reclamantul D.G.

În considerentele deciziei s-a reţinut că, din verificarea actelor dosarului, a rezultat că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 21 ianuarie 2014, când judecarea apelului fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I şi alin. (2) C. proc. civ., dată de la care dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părţilor.

Având în vedere că în pricina de faţă, de la data de 21 ianuarie 2014, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina părţilor şi nu poate fi reţinut niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, s-a admis excepţia şi s-a constatat că a intervenit perimarea cererii de apel.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul D.G., solicitând admiterea căii de atac, cu consecinţa rejudecării cauzei, fără a indica, în concret, critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată şi fără a invoca vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În motivarea recursului, reclamantul îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu modul de soluţionare a cauzei.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 ianuarie 2015.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 16 martie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 16 martie 2015, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 21-22 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat recurentului şi intimatei.

Părţile nu au depus puncte de vedere asupra raportului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul formulat, prin raportare la criticile invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni”, iar alin. (2) al art. 416 C. proc. civ. arată că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

De asemenea, potrivit art. 420 C. proc. Civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

În cauza de faţă, ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 21 ianuarie 2014, când Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a dispus suspendarea judecării apelului pentru lipsa nejustificată a părţilor, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I şi alin. (2) C. proc. civ., dată de la care dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părţilor.

Ulterior, prin Decizia nr. 1448 din 08 decembrie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a constatat perimată cererea de apel formulată de reclamantul D.G.

Se constată că, în mod legal, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, cererea de apel fiind perimată de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.

Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinată tocmai de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancţiune cât şi de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt două elemente esenţiale, sancţiunea procedurală extinzându-şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.G. împotriva Deciziei nr. 1448 din 08 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.G. împotriva Deciziei nr. 1448 din 08 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2015.