Pension dispute: cassation appeal declared inadmissible due to finality of appeal decision in social security matters

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Privitor la solicitarea recurentului de declinare a competenţei de soluţionare a prezentei cauze secţiei de administrativ şi fiscale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie, instanţa va respinge cererea din următoarele considerente:

Potrivit art. 150 din Legea nr. 163/2010 privind sistemul de pensii publice, "Comisia Centrală de Contestaţii şi comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul M.A.N., M.A.I. şi S.R.I. sunt organisme de verificare, care examinează şi hotărăsc asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale şi urmăresc aplicarea corectă a legislaţiei referitoare la pensiile publice. (3) în soluţionarea contestaţiilor, Comisia Centrală de Contestaţii şi comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul M.A.N., M.A.I. şi S.R.I. adoptă hotărâri".

Art 151 din acelaşi act normativ în alin. 2 prevede că " hotărârile prevăzute la art, 150 alin. (3) pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de Ia comunicare" iar art. 152 stipulează faptul că "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel".

Art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304 din 2004 privind organizarea judiciară prevede că "In cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal cauze privind conflicte de munca şi asigurări sociale, societăţi, registrul comerţului, insolvenţa, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime şi fluviale".

Din coroborarea dispoziţiilor legale amintite, rezultă că în materie de conflicte de munca şi asigurări sociale, competenţa aparţine secţiilor specializate din cadrul tribunalelor şi curţilor de apel, iar nu secţiilor de contencios administrative şi fiscal.

În cauza de faţă, reclamantul N.C. în contradictoriu cu C.T.P. a contestat Decizia nr. 254136 din 16 mai 2013 emisă de către pârâtă prin care a fost modificată decizia de pensionare anticipată a reclamantului emisă sub aceiaşi nr. la data de 19 august 2011.

Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor legale amintite, competenţa materială şi funcţională aparţine secţiei de conflicte de muncă şi asigurări sociale a tribunalului, respectiv a curţii de apel, indiferent de critici le de nelegalitate aduse de către reclamant deciziei contestate. Astfel, susţinerile recurentului conform cărora competenţa de soluţionare a prezentei cauze care are ca obiect excepţia de nelegaiitate a Deciziei nr. 254136 din 16 mai 2013 emise de pârâta C.J.P. Neamţ aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal este nefondată.

În ceea ce priveşte recursul formulat declarat de reclamantul N.C. împotriva Deciziei nr. 492 din 22 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă. Înalta Curte constată caracterul inadmisibil al acestuia pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, "Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul M.A.N., M.A.I. şi S.R.I."

De asemenea, în conformitate cu art. 154 din acelaşi act normativ, "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul (2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritoriala îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".

Totodată, dispoziţiile art. 155 din legea amintită, prevăd că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate tace numai apel fa curtea de apei competentă. Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Art. 156 stipulează că " Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ.

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicat, în art. 634 alin. (1) pct. 4 defineşte noţiunea de hotărâri definitive ca fiind hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului; hotărârile date în prima instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs; hotărârile date în prima instanţă, care nu au fost atacate cu apel;hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs;, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s~a soluţionat fondul pricinii; orice alte hotărâri care, potrivii legii, nu mai pot fi atacate eu recurs ",

De asemenea, art. 18 din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevede că hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv contestaţia reclamantului N.C. împotriva Deciziei de pensionare nr. 254316 din 16 mai 2013 emisă de pârâta C.T.P. Neamţ.

Din interpretarea sistematică şi literală a prevederilor legale evocate, rezultă că deciziile curţilor de apel pronunţate în materia litigiilor de asigurări sociale în calea de atac a apelului, nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc, prin exercitarea vreunei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Prin urmare, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale amintite se apreciază că recursul este inadmisibil, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bacău fiind una definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Faţă de cele arătate şi întrucât instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac care este o excepţie de procedură, absolută şi peremptorie şi care împiedică analiza pe fond a cauzei, criticile deduse judecăţii prin intermediul motivelor de recurs nu se mai impun a fi analizate, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul N.C. împotriva Deciziei nr. 492 din 22 decembrie 2014a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de declinare a competenţei de soluţionare a recursului formulată de reclamantul N.C. în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul N.C. cu domiciliul în Roman, jud. Neamţ în contradictoriu cu C.T.P. cu sediul în Piatra Neamţ, jud. Neamţ împotriva Deciziei nr. 492 din 22 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 prin C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor conform art, 421 din aceiaşi act normativ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 mai 2015.