Robbery conviction and 5-year prison term upheld on appeal; pretrial detention credited, judicial costs assessed.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (criminal section) dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the prior appellate decision and the original 5-year prison sentence (plus 2-year deprivation of rights under art. 64(a)-(b) Criminal Code) for robbery (art. 211(2)(b)-(c), (2¹)(a) Criminal Code); it deducted pre-trial detention (17 July 2002–19 November 2003) and ordered the appellant to pay judicial costs. The case involved a coordinated street robbery in which the defendant pushed the victim from behind while a minor accomplice snatched a gold chain, later sold and proceeds split. The court held that lower courts correctly established facts and legal classification, and that the sentence was properly individualized under art. 72 Criminal Code, proportionate to the offense's social danger and mitigating circumstances; no grounds for cassation existed under art. 385⁹(3) Criminal Procedure Code, so the appeal was rejected under art. 385¹⁵(1)(1)(b).
Legislator headnote
AI generatedart. 76 lit. b) C. pen, art. 72 C. pen, art. 52 C. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Robbery conviction and 5-year prison term upheld on appeal; pretrial detention credited, judicial costs assessed: 64(a)-(b) Criminal Code) for robbery (art. 211(2)(b)-(c), (2¹)(a) Criminal Code); it deducted pre-trial detention (17 July 2002–19 November 2003) and ordered the appellant to pay judicial costs. The case involved a coordinated street robbery in which the defendant pushed the victim from behind while a minor accomplice snatched a gold chain, later sold and proceeds split. The court held that lower courts correctly established facts and legal classification, and that the sentence was properly individualized under art. 72 Criminal Code, proportionate to the offense's social danger and mitigating circumstances; no grounds for cassation existed under art. 385⁹(3) Criminal Procedure Code, so the appeal was rejected under art. 385¹⁵(1)(1)(b).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the appeal as unfounded.
Used to justify the ex officio review finding no other grounds for cassation.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 432 din 24 aprilie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul C.V. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că, în baza unei înțelegeri prealabile, în seara de 4 iulie 2002, în jurul orei 21,00, inculpatul C.V. a îmbrâncit partea vătămată, din spate, iar inculpatul minor C.G., apărut brusc în fața acesteia, i-a smuls de la gât un lănțișor din aur. Apoi ambii inculpați au fugit și, în aceeași seară, au vândut lănțișorul, cu suma de 450.000 lei, pe care au împărțit-o în mod egal.
Prin decizia penală nr. 368 din 9 iulie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, prin care solicită reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul care, personal și prin apărător, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate și reducerea acesteia.
Recursul nu este fondat.
Prima instanță și cea de control judiciar au reținut, pe baza probelor administrate în cauză, o situație de fapt corectă, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta săvârșită.
Curtea constată că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatul C.V. au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., stabilind o pedeapsă corect individualizată, raportată la pericolul social concret al faptei comise, și la circumstanțele atenuante favorabile inculpatului.
Ca atare, în mod corect s-a apreciat că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului, nu poate fi apreciată ca severă, ea constituind un minim necesar realizării prevederilor art. 52 C. pen.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constatând neîndeplinite cerințele motivului de recurs invocat, iar din examinarea din oficiu a hotărârilor atacate nerezultând alte temeiuri de casare, astfel cum prevăd dispozițiile cuprinse în art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V., va deduce din pedeapsa de executat, timpul arestării preventive și îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 368 din 9 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 17 iulie 2002 la 19 noiembrie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2003.