Lease rescission and eviction upheld; claimant's appeal dismissed as unfounded, defendant's appeal null for non-compliance.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1236/ E din 6 iulie 2007 a Tribunalului Iaşi, secţia comercială, s-a admis excepţia invocată din oficiu de instanţă privind prescripţia dreptului la acţiune al reclamantei cu privire la suma de 49,82 lei reprezentând facturi restante utilităţi pentru perioada ianuarie 2001 – septembrie 2002.

S-a respins ca fiind prescrisă acţiunea formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala R.C.F. Iaşi în contradictoriu cu pârâtul C.I.M. dr. C.M. cu privire la suma de 49,82 lei.

A fost admisă în parte acţiunea reclamantei şi s-a dispus rezilierea contractelor de închiriere nr. 3954 din 1 februarie 2003 şi nr. 3953 din 1 februarie 2003, a contractului de furnizare utilităţi nr. 2278 din 1 octombrie 2001 şi a contractului cadru de prestări servicii nr. 12/2/2286/2000 şi evacuarea pârâtului din spaţiile ce fac obiectul contractelor de închiriere, respectiv spaţiul în suprafaţă de 39,10 mp situat în staţia C.F. Dorohoi şi cel în suprafaţă de 45,90 mp situat în Staţia C.F. Botoşani.

Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 95.249,43 lei reprezentând 4.338,21 facturi chirie restantă, 1.180,16 facturi restante utilităţi şi penalităţi la 3.466 lei cheltuieli de judecată şi s-a respins cererea reclamantei privind reactualizarea sumelor solicitate în raport cu rata inflaţiei până la data plăţii efective.

Apelurile declarate de reclamantă şi pârât împotriva acestei sentinţe au fost respinse prin decizia nr. 113 din 19 noiembrie 2007 a Curţii de Apel, secţia comercială.

S-a reţinut în considerentele deciziei că dreptul la acţiune al reclamantei pentru suma de 49,82 lei reprezentând facturi restante la utilităţi din perioada ianuarie 2001 – septembrie 2002 este prescris conform art. 3 din decretul nr. 167/1958.

Referitor la excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi invocată de pârâtă în apelul său, s-a reţinut că nu este fondată cât timp nu a fost invocată în faţa primei instanţe şi pârâtul a acceptat ca litigiul să fie soluţionat de această instanţă.

Împotriva acestei decizii reclamanta şi pârâtul au declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala R.C.F. Iaşi a susţinut în recursul său întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că instanţa nu a avut în vedere poziţia procesuală a pârâtului care a recunoscut şi a precizat că este de acord cu achitarea debitului din procesul verbal de conciliere încheiat la 6 septembrie 2005.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Potrivit art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia .

În speţă, pârâtul a recunoscut prin procesul verbal de conciliere din 6 septembrie 2005 numai debitul în sumă de 14.788,02, aspect ce a fost avut în vedere de instanţa de apel atunci când a stabilit că pentru suma de 49,82 lei reprezentând facturi restante la utilităţi pe perioada ianuarie 2001 – septembrie 2002 a intervenit prescripţia dreptului la acţiune conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Având în vedere că pentru a produce efecte juridice recunoaşterea trebuie să fie făcută înainte de împlinirea termenului general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 3 din actul normativ sus menţionat rezultă că aceasta nu are relevanţă asupra pretenţiilor formulate de reclamantă în afara termenului de prescripţie.

Referitor la recursul declarat de pârâtul C.I.M. Dr. C.M., Înalta Curte reţine următoarele:

Pârâtul a înregistrat cererea de recurs la Curtea de Apel Iaşi în termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ., dar a anexat la aceasta copia motivelor de apel pe care le-a formulat împotriva sentinţei nr. 1236 din 6 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Iaşi, ca instanţă de fond.

La termenul de azi, recurenta-reclamantă prin apărător a solicitat să se constate nulitatea recursului conform dispoziţiilor art. 306 (1) C. proc. civ., deoarece motivele de apel nu pot fi admise ca motive de recurs întrucât nu se încadrează în prevederile art. 304 C. proc. civ.

Potrivit art. 299 (12) „sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională”.

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele prevăzute expres de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Cum, în speţă, recurenta nu a indicat aceste motive şi mai mult a anexat la cererea de recurs o copie a motivelor invocate în apel împotriva sentinţei instanţei de fond, urmează ca în raport de dispoziţiile art. 3021 lit. c) coroborat cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ., să constate nul recursul declarat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA BUCUREŞTI, sucursala R.C.F IAŞI împotriva deciziei nr. 113 din 19 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.

Constată nul recursul declarat de pârâtul C.I.M. DR. C.M., împotriva aceleiaşi decizii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2008.