Inapplicability of conditional suspension for drug trafficking offenses carrying statutory penalties exceeding fifteen years
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, upholding the lower court's conviction and sentence of 10 years' imprisonment for drug trafficking and 3 years for drug consumption, with the final execution of the 10-year sentence reduced by the time spent in preventive detention. The dispute concerned the severity of the penalty, with the defendant arguing he was merely a consumer and requesting the suspension of the sentence under Article 81 of the Criminal Code; the court rejected these claims, affirming that evidence and witness testimony confirmed the defendant's role as a trafficker who sold drugs to fund his habit. The appellate court held that the original sentencing already reflected the statutory minimum and that judicial mitigating circumstances were absent, while expressly ruling that the conditional suspension of the sentence was legally prohibited by Article 81(3) of the Criminal Code for intentional offenses carrying a statutory maximum exceeding 15 years, as applicable to the drug trafficking charge under Law No. 143/2000.
Legislator headnote
AI generatedart. 34 lit. b) C. pen, art. 64 C. pen, art. 17 din legea nr. 143/2000, art. 81 C. pen, art. 72 C. pen, art. 81 alin. (3) C. pen; Inapplicability of conditional suspension for drug trafficking offenses carrying statutory penalties exceeding fifteen years: Declarând recurs, inculpatul a susținut că este numai consumator de droguri astfel că pedeapsa aplicată este mult prea severă. A solicitat reducerea substanțială a pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., în sensul suspendării condiționate a executării acesteia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 457 din 8 mai 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul L.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri, prevăzută de art. 4 din aceiași lege.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus perioada arestării preventive cu începere de la 3 decembrie 2002, la zi.
În baza art. 17 din legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 0,44 grame heroină.
S-a reținut că, în ziua de 3 decembrie 2002, inculpatul a fost depistat de lucrătorii de poliție la intersecția străzilor V.S. și L.F. din sectorul 2 având asupra sa 10 doze de heroină pe care încerca să le comercializeze. Cu ocazia cercetărilor s-a stabilit că inculpatul era consumator de heroină.
Apelul inculpatului, prin care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, conform deciziei nr. 392/ A din 11 iulie 2003.
Declarând recurs, inculpatul a susținut că este numai consumator de droguri astfel că pedeapsa aplicată este mult prea severă. A solicitat reducerea substanțială a pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., în sensul suspendării condiționate a executării acesteia.
Recursul nu este întemeiat.
În concordanță cu probele administrate, instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.
Este de precizat că inculpatul a fost prins în timp ce încerca să comercializeze cele 10 doze de heroină, iar martorii audiați (L.P.T. și F.D.) au confirmat că inculpatul, pe lângă faptul că este consumator de droguri se ocupa și de vânzarea acestora, în acest mod asigurându-și și doza sa periodică. Mai mult, chiar inculpatul a recunoscut prin declarațiile date că este traficant și consumator de droguri.
Pentru infracțiunile săvârșite, inculpatul a fost condamnat la pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, respectându-se criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen.
Față de această situație, o reducere a pedepsei nu ar fi posibilă decât prin recunoașterea unor circumstanțe atenuante judiciare, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este posibilă față de dispozițiile art. 81 alin. (3) C. pen., care stabilesc că această măsură nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, cum este situația în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000.
Întrucât alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se include și onorariul avocatului din oficiu, iar din pedeapsă se va deduce timpul arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.F. împotriva deciziei penale nr. 392/ A din 11 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 3 decembrie 2002 la 14 noiembrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 noiembrie 2003.