Commercial debt recovery; validity of contractual late-payment penalties and interpretation of compensation settlement in civil recourse
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (High Court) admitted the appellant’s recourse, reversed the appellate court’s decision, and reinstated the first-instance judgment, thereby upholding the plaintiff's claim against the defendant. The dispute concerned the payment of undelivered goods and contractual late-payment penalties; while the first-instance court awarded the principal sum plus penalties, the appellate court had reduced the amount by an alleged later payment and removed the penalties on the grounds that they were not explicitly acknowledged or calculated in the settlement record. The High Court held that the appellate court erred in misinterpreting the legal act of compensation and in applying Article 24.2 of the parties’ contract, which stipulates a daily penalty of 0.10% for late invoice payment, noting that the penalties were billed and accepted by the defendant. The final outcome mandates that the first-instance sentence remains in force, ordering the defendant to pay the full adjudicated principal plus the contractual penalties.
Legislator headnote
AI generatedCommercial debt recovery; validity of contractual late-payment penalties and interpretation of compensation settlement in civil recourse: Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanta SC U. SA Petroşani a solicitat obligarea pârâtei E.M. Paroşeni la plata sumei de 478.738,09 lei reprezentând contra-valoarea mărfurilor livrate şi neachitate de pârâtă plus penalităţile aferente conform clauzelor contractuale.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 4343 din 5 decembrie 2004, a admis, în parte, acţiunea reclamantei, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 34.811,55 lei contra-valoare a produselor livrate şi neachitate de pârâtă plus penalităţi de întârziere.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că o parte a sumei a fost achitată prin compensare iar suma rămasă neachitată reprezentând contravaloare marfă şi penalităţi, recunoscută de pârâtă este de 34.811,55 lei. Cauza pentru care această sumă nu a fost achitată a reprezentat-o lipsa de disponibil în cont.
În apelul pârâtei, Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 34 din 29 iunie 2007, a admis acest apel, a schimbat, în parte, sentinţa şi a stabilit că obligaţia de plată a pârâtei, în favoarea reclamantei este de 29.646,63 lei preţ marfă nelivrată.
A fost înlăturată dispoziţia privind plata penalităţilor.
S-a reţinut că, prin precizarea de acţiune reclamanta şi-a restrâns pretenţiile la suma de 34.811,55 lei iar pârâta a recunoscut acest debit fără însă ca instanţa de fond să observe că s-a mai achitat o sumă de 8.000 lei cu O.P. 668 din 9 octombrie 2006, a fost admis apelul reducându-se suma datorată la 29.646,63 lei cu titlu de preţ.
Au fost înlăturate penalităţile de întârziere cu motivarea că acestea nu au fost recunoscute de pârâtă prin procesul-verbal din 7 decembrie 2005 şi reclamanta nici nu a prezentat un calcul al penalităţilor iar instanţa de fond nu a stabilit un cuantum al acestora.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că penalităţile de întârziere au fost facturate conform contractului iar pârâta a acceptat facturile la plată.
De asemenea, recurenta critică soluţia instanţei de apel şi pentru reţinerea greşită că nu s-a făcut un calcul al penalităţilor când, în realitate reclamanta a transmis anexat facturilor şi modalităţile de calcul al penalităţilor.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 24.2. din contractul părţilor, achizitorul datorează penalităţi de 0,10 % pe zi de întârziere pentru neplata facturilor.
Chiar dacă instanţa de fond nu a individualizat penalităţile în cuantumul total al debitului se constată că părţile au stabilit prin procesul-verbal de compensare cât a mai rămas de plată, respectiv 34.811,55 lei iar pârâta a recunoscut această sumă astfel că în mod greşit a fost schimbată sentinţa de fond care a interpretat greşit actul juridic al compensării şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 24.2. din contractul părţilor.
Urmează a fi admis recursul reclamantei şi se va modifica decizia în sensul că va fi respins apelul pârâtei. Va fi menţinută sentinţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.E. SRL lichidator al SC U. SA Petroşani împotriva deciziei nr. 34/ A din 29 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta C.N.H. SA PETROŞANI – E.M. PETROŞANI împotriva sentinţei nr. 4343/CA/2006 a Tribunalului Hunedoara, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2008.