Cumulative sentencing: merger of imprisonment and accessory penalties for concurrent offenses under Penal Code Articles 34–36
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed the appeal of a convicted individual, upholding the lower courts' decisions and ordering the payment of 700,000 lei in judicial costs to the state, with 200,000 lei advanced by the Ministry of Justice for official defense counsel. The dispute concerned the validity of a cumulative sentencing order where the appellate court had previously rejected the convicted person's challenge to the calculation of the resulting penalty following the merger of sentences for concurrent offenses. The material facts involved the consolidation of a 17-year imprisonment term with a 5-year accessory penalty barring certain civil rights, and a separate one-year and ten-month imprisonment term. The decisive legal basis was the application of the mandatory merger rules under Articles 36, 34, and 35 of the Penal Code, which require the execution of the most severe main penalty and the aggregation of accessory penalties for concurrent crimes, confirming that the first-instance and appellate courts correctly applied these provisions without grounds for cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 36 C. pen, art. 449 C. proc. pen, art. 64 lit. a) C. pen, art. 36 alin. (2) C. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Cumulative sentencing: merger of imprisonment and accessory penalties for concurrent offenses under Penal Code Articles 34–36: În conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (2) C. pen., în cazul contopirii pedepselor aplicate prin hotărâri definitive pentru infracțiuni concurente, se aplică regulile arătate de art. 34 și art. 35 din același cod.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 55 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Alba a fost admisă cererea condamnatului M.V. și s-a dispus conform art. 36 C. pen. și art. 449 C. proc. pen., contopirea pedepselor de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 18 din 20 februarie 2002 a Tribunalului Sălaj (definitivă prin decizia penală nr. 4754 din 7 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție), de un an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 793 din 14 august 2002 a Judecătoriei Piatra Neamț (definitivă prin neapelare, la 9 septembrie 2002) stabilindu-se ca sus-numitul condamnat să execute pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen.
Totodată, a fost menținută starea de arest a condamnatului și s-a dedus din pedeapsă durata executată de la 4 august 2002 la zi.
S-a dispus anularea mandatelor anterioare și emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei de 17 ani închisoare.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 173/ A din 20 mai 2003, a respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinței primei instanțe considerând nefondată critica formulată în sensul greșitei stabiliri a cuantumului pedepsei rezultante în urma contopirii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnatul care a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (2) C. pen., în cazul contopirii pedepselor aplicate prin hotărâri definitive pentru infracțiuni concurente, se aplică regulile arătate de art. 34 și art. 35 din același cod.
Din examinarea actelor dosarului se constată că, în cauză, instanțele au respectat aceste dispoziții legale și au stabilit ca recurentul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea de 17 ani din cele aplicate pentru infracțiuni aflate în concurs, și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În consecință, fiind respectate dispozițiile legale evocate, iar în cauză nu se identifică existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., urmează a se constata că recursul declarat de condamnat este nefondat și a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 173 din 20 mai 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.