Revision bid over pay imputation order inadmissible due to lack of identity between decisions

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin sentinţa nr. 515 din 13 octombrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 1700/115/2010, Tribunalul Caraş-Severin a respins excepţia de nelegalitate a deciziei nr. 5 din 27 ianuarie 2010, emisă de C.C.R. – C.C. Caraş-Severin, a respins excepţia de tardivitate a Dispoziţiei nr. 657 din 18 februarie 2010, emisă de P.M. Reşiţa, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de reclamantă şi a respins acţiunea formulată de către reclamanta E.C. în contradictoriu cu pârâtul P.M. Reşiţa.

2. Prin decizia nr. 900 din 26 mai 2011, Curtea de Apel Timişoara, secția de contencios administartiv și fiscal, a admis recursul declarat de reclamanta recurentă E.C. împotriva sentinţei nr. 515 din 13 octombrie 2010, pe care a modificat-o în sensul că a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta E.C. împotriva pârâtului P.M. Reşiţa, a dispus anularea parţială a dispoziţiei de imputare nr. 657 din 18 februarie 2010, emisă de pârât, în partea vizând sumele aferente lunii ianuarie 2007 și a menţinut în rest sentinţa atacată.

II. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 900 din 26 mai 2011 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, revizuenta E.C. a promovat calea extraordinară de atac a revizuirii, în temeiul art. 322 pct. 1, 2 şi 7 C. proc. civ.

În susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a arătat că hotărârea atacată este contrară deciziei nr. 515 din 02 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 3140/115/2007, pricină care privește aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

Prin decizia nr. 2292 din 26 septembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrative şi fiscal, a disjuns cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., şi a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respingând, în rest, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi – instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară, în temeiul art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea formulată de revizuenta E.C. este inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Analizând acest motiv de revizuire, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite toate condiţiile-premisă ale acestui temei de revizuire. Astfel, potrivit textului de lege menţionat, trebuie să existe „hotărâri definitive potrivnice [..] în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 515 din 02 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 3140/115/2007, au fost admise recursurile formulate de pârâții I.G., L.S., P.V.M., A.U.M., E.L. și V.D. împotriva sentinței nr. 1301 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Caraș- Severin și modificată sentința, în sensul respingerii încheierii nr. 33/2007 a C.C. Caraș-Severin privind obligarea pârâtului S.L. la plata sumei de 235.571 lei cu titlu de despăgubiri civile, privind obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 29.899,76 lei cu titlu de despăgubiri civile, față de bugetul local al municipiului Reșița.

În timp ce prin decizia nr. 900/26 mai 2011, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de reclamanta recurentă E.C. împotriva sentinţei nr. 515 din 13 octombrie 2010, pe care a modificat-o în sensul că a admis în parte acţiunea promovată de reclamantă împotriva pârâtului P.M. Reşiţa, a dispus anularea parţială a dispoziţiei de imputare nr. 657 din 18 februarie 2010, emisă de pârât, în partea vizând sumele aferente lunii ianuarie 2007 și a menţinut în rest sentinţa atacată.

Având în vedere că, în mod evident, cele două hotărâri invocate de revizuentă nu sunt pronunţate în una şi aceeaşi cauză, fiind vorba de acţiuni cu obiect, cauză și părți diferite, Înalta Curte constată că cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de E.C. împotriva deciziei nr. 900 din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara Secţia de contencios administrative şi fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2013.