Qualified theft convictions upheld for two counts; first count quashed and proceedings discontinued due to statute of limitations, leaving final penalty of five years' imprisonment

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 41 din 12 februarie 2002 Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul A.G.F. pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. c), e), g) cu aplicarea art.13 C. pen. la 3 ani închisoare; l-a mai condamnat la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit. e) și i) cu aplicarea art. 13 C. pen. și la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. a) și i) cu aplicarea art. 13 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen.

S-a computat din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive.

Inculpatul a fost obligat să achite părții civile B.D.M. 2.000 DM și părții civile F.Ș. 20.000 DM sau echivalentul în lei a acestor sume la data plății.

S-a constatat că paguba cauzată părții vătămate P.V. a fost reparată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că într-o noapte din luna iunie 1996 inculpatul a furat autoutilitara părții civile B.D., pe care a vândut-o lui P.V. cu suma de 9.000 DM.

S-a mai reținut că la data de 18 mai 1998 în jurul orelor 14,00 a fost furat autoturismul marca Mercedes Benz 124 aparținând cetățeanului german K.R.. S-a stabilit că autoturismul a fost furat de inculpatul A.G.F. care l-a ascuns în garajul martorului G.G. unde a fost găsit de organele de poliție.

În ziua de 9 august 1999 inculpatul a furat autoturismul Mercedes 250 aparținând părții civile F.Ș., parcat pe o stradă din Satu Mare.

Inculpatul a încercat să scoată autoturismul furat din oraș. Pe drumul spre localitatea Tășnad organele de poliție au instalat un dispozitiv de control. Lucrătorii de poliție aflați în acest dispozitiv au putut să-l observe pe inculpat la volanul autoturismului furat apropiindu-se de dispozitiv. La încercarea de a-l opri inculpatul a forțat trecerea ceea ce a făcut necesar uzul de armă.

Nici prin acesta nu s-a realizat însă stoparea inculpatului.

Prin decizia penală nr. 194/A/2002 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul inculpatului.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru reținerea unei situații de fapt necorespunzătoare realității, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct.18 C. proc. pen.

Recursul este fondat pentru alte motive decât cele arătate de inculpat.

În cauză instanțele au reținut o stare de fapt corespunzătoare realității în acord cu probele administrate, au făcut o încadrare juridică corectă și au pronunțat pedepse just individualizate.

Au fost avute în vedere probele administrate care combat apărările inculpatului ce nu recunoaște faptele.

În acest sens elocvente sunt declarațiile lucrătorilor de poliție care la 9 august 1999 l-au văzut pe inculpat conducând autoturismul Mercedes furat și forțând dispozitivul special constituit pentru a-l opri. Declarațiile lucrătorilor de poliție sunt credibile și de natură a infirma apărările inculpatului, având în vedere că până în anul 1994 acesta lucrase în cadrul I.P.J. Satu Mare alături de cei doi lucrători de poliție care l-au recunoscut.

Cât privește furtul comis la 18 mai 1998 de inculpat acesta a fost de asemenea neîndoielnic probat.

Astfel s-a stabilit cu certitudine că anterior comiterii furtului inculpatul a închiriat garajul unde a fost găsit autoturismul furat. În acest garaj cu ocazia percheziției s-au găsit dispozitive speciale de forțare a încuietorilor ușilor autoturismelor și chei brute de contact pentru mai multe tipuri de autoturisme. S-a mai stabilit că dispozitivele de efracție au fost comandate de inculpat și executate la S.C. „A” S.A. Satu Mare.

Cât privește infracțiunea de furt calificat comisă în iunie 1996, cum pentru aceasta la data comiterii faptei legea prevedea pedeapsa maximă de 5 ani închisoare rezultă că potrivit art. 122 și 124 C. proc. pen. este prescrisă la data judecării cauzei deoarece au trecut mai mult de 7 ani și 6 luni de la săvârșirea ei.

Așa fiind, Curtea în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul inculpatului, va casa hotărârile pronunțate, va descontopi pedepsele și va înceta procesul penal pentru infracțiunea din iunie 1996. Recontopind pedepsele rămase va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. Va menține celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de inculpatul A.G.F. împotriva deciziei penale nr. 194/A din 3 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea.

Casează decizia sus-menționată și sentința penală nr. 41 din 12 februarie 2002 a Tribunalului Satu Mare cu privire la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 – 209 alin. (1) lit. c), e), g) C.pen., cu aplicarea art.13 C.pen. (fapta din 27 iunie 1996).

Înlătură prevederile art. 33 – 34 lit. b) C.pen. și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente de:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.208 – 209 alin. (1) lit. c), e), g) cu aplicarea art.13 C.pen. (punctul 1 din rechizitoriu):

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.208 – 209 alin. (1) lit. e) și i) cu aplicarea art.13 C.pen. (punctul 2 din rechizitoriu);

- 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.208 – 209 alin. (1) lit. e) și i), cu aplicarea art. 13 C.pen. (punctul 4 din rechizitoriu).

În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g C.proc.pen., cu aplicarea prevederilor art.122 și 124 C.pen., încetează procesul penal pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 – 209 alin. (1) lit. c), e), g) cu aplicarea art.13 C.pen., (fapta din 27 iunie 1996).

În baza art. 33 lit. a) – 34 lit. b) C.pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul A.G.F. să execute, în final 5 ani închisoare.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28 ianuarie 2004.