Limit of extraordinary revision to new facts: inadmissibility of re-examining evidence for facts already verified

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, se constată următoarele:

Prin sentințe penală nr. 103 din 9 aprilie 2003 a Tribunalului Suceava a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul H.V. ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

H.V. a fost condamnat prin sentința penală nr. 45 din 11 februarie 2002 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia nr. 3984 din 25 februarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, la pedeapsa de 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

S-a mai reținut că motivele invocate de revizuient (în sensul că se impune achitarea sa, întrucât nu este vinovat, iar instanța care a dispus condamnarea nu a administrat toate probele necesare), nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 188 din 30 iunie 2003, a respins apelul formulat de condamnat.

Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs prin care a reiterat motivele invocate în cererea introductivă și în apel, învederând că nu este vinovat și că este necesară administrarea de noi probe.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond, analizând în detaliu cererea de revizuire, în mod corect a considerat-o ca nefondată cu motivarea că nu este întrunită nici una dintre condițiile impuse de art. 394 C. proc. pen.

La rândul său, instanța de apel, a verificat apărările formulate de condamnat și, de asemenea, a constatat că nu s-a dovedit existența vreunui caz de revizuire.

Pe lângă argumentele arătate de instanța de fond și de instanța de apel, mai sunt de făcut următoarele precizări.

Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, instanța de fond a încuviințat probele solicitate de inculpat și anume audierea martorilor S.K. și M.R., luându-se și măsura citării ultimului martor cu mandat de aducere (a se vedea încheierea din 11 februarie 2002) însă la termenul din 11 martie 2002 s-a renunțat la audierea martorilor, inculpatul insistând numai pentru efectuarea unei cercetări locale.

Împrejurarea că, în dovedirea susținerilor sale, condamnatul a propus, în revizuire, pe lângă audierea unor martori ascultați la judecarea cauzei în fond și audierea unor martori noi (M.R. la care avocatul inculpatului a renunțat, și P.V.), precum și administrarea altor probe, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, deoarece, prin textul invocat [(art. 394 lit. a) C. proc. pen.)] se cere ca faptele probatorii să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza.

În raport de considerentele expuse, Curtea constată că hotărârile pronunțate sunt temeinice și legale, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din același cod, revizuientul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de condamnatul revizuient H.V. împotriva deciziei penale nr. 188 din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Suceava, ca nefondat.

Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2003.