Taxpayer’s challenge to unchanged tax base fails; tax authority prevails on appeal, 91.8M RON assessment upheld

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin acţiunea înregistrată la 26 septembrie 2011, reclamanta SC S.I. SRL Constanţa a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Constanţa să se dispună anularea deciziei nr. 190 din 9 mai 2011, a deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată din 26 noiembrie 2010 şi a actelor subsecvente şi anterioare acestei decizii, respectiv decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 578/2010 şi raportul de inspecţie fiscală din anul 2010, cu privire la suma de 91.817.596 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA, majorări şi penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit şi TVA.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 190 din 9 mai 2011 Comisia de Contestaţii din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a dispus suspendarea soluţionării cauzei referitoare la obligaţiile fiscale în sumă totală de 91.817.596 RON până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latură penală şi a respins ca nemotivată contestaţia formulată împotriva deciziei de nemodificare a bazei de impunere din 26 noiembrie 2010.

Măsura de suspendare a soluţionării contestaţiei administrative pentru suma de 91.817.596 RON a fost criticată, arătându-se că nu s-a început urmărirea penală şi că nu a fost fraudat bugetul de stat, astfel că este nelegală suspendarea dispusă.

Reclamanta a invocat şi nelegalitatea actului de control pentru următoarele argumente:

- obligaţiile fiscale suplimentare în sumă de 91.817.596 RON au fost stabilite nejustificat, pentru că organul de control nu a analizat şi nu a nominalizat documentele primare sau evidenţa contabilă;

- organul de control a invocat motive care nu se referă la societatea reclamantă, care nu sunt prevăzute de reglementările legale şi fără nici o referire la documente concrete;

- organul de control a stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 26.337.165 RON prin aplicarea incorectă a cotei de 16% asupra veniturilor încasate şi nu asupra diferenţei dintre venituri şi costuri, astfel după cum rezultă C. fisc.;

- organul de control a stabilit în mod nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 82/1991 şi profitul din activitatea de contractare, aprovizionare, recepţie şi desfăşurarea de la cumpărător la beneficiarul final în general şi în special, cu 5 furnizori.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 120/CA/20 martie 2013, prin care a admis în parte acţiunea şi a anulat decizia nr. 190 din 9 mai 2011 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în ceea ce priveşte decizia din 26 noiembrie 2010.

Instanţa de fond a constatat că măsura de la pct. 1 din decizia nr. 190 din 9 mai 2011, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei cu privire la obligaţiile fiscale suplimentare în sumă de 91.817.596 RON, este conformă dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, întrucât au fost demarate procedurile penale privind sesizarea în legătură cu existenţa indiciilor de săvârşire a unei infracţiuni, a cărei constatare ar avea înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei în procedura administrativă.

Acţiunea reclamantei a fost admisă în parte, constatându-se nelegalitatea deciziei nr. 190 din 9 mai 2011 în privinţa deciziei din 26 noiembrie 2010 privind nemodificarea bazei de impunere, pentru care s-a apreciat că se impunea de asemenea suspendarea soluţionării cauzei, iar nu respingerea contestaţiei ca nemotivată.

Judecătorul fondului a reţinut că reclamanta a indicat greşit numărul deciziei contestate, dar din motivele expuse rezultă că a contestat decizia nr. 578/2011 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată, precum şi actele anterioare şi subsecvente, inclusiv decizia privind nemodificarea bazei de impunere.

În atare situaţie, s-a considerat că organul fiscal trebuia să analizeze contestaţia împotriva deciziei nr. 579/2011 în conformitate cu motivele deciziei nr. 578/2011 şi să adopte aceeaşi soluţie ca în cazul acesteia.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, solicitând ca, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulată de reclamanta SC S.I. SRL.

Recurenta a susţinut că în mod greşit s-a dispus anularea deciziei nr. 190 din 9 mai 2011 în ceea ce priveşte decizia nr. 579 din 26 noiembrie 2010 referitoare la nemodificarea bazei de impunere, dat fiind că intimata nu a indicat motivele de fapt şi de drept şi dovezile pe care se întemeiază contestaţia, astfel că organele de soluţionare a contestaţiei au aplicat corect dispoziţiile art. 206 alin. (1) lit. c) şi lit. d) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicat şi pct. 2.4 din Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 519/2005 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea Titlului IX din O.G. nr. 92/2003, respingând contestaţia ca nemotivată.

Raportat la aceste prevederi legale, recurenta a învederat că organele de soluţionare a contestaţiei nu se pot substitui societăţii contestatoare cu privire la motivele pentru care aceasta a înţeles să conteste decizia nr. 579 din 26 noiembrie 2010 privind nemodificarea bazei de impunere.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru considerentele care urmează a fi expuse în continuare.

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Prin acţiunea în anulare formulată pe calea contenciosului administrativ intimata SC S.I. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 190 din 9 mai 2011, a deciziei de impunere nr. 578 din 26 noiembrie 2010 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Constanţa, precum şi anularea actelor anterioare şi subsecvente acesteia, respectiv a deciziei din 26 noiembrie 2010 privind nemodificarea bazei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală din 26 noiembrie 2010.

Decizia nr. 190 din 9 mai 2011 a fost emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor pentru soluţionarea contestaţiei administrative formulate de intimată şi cuprinde următoarele măsuri:

1. Suspendarea soluţionării contestaţiei cu privire la decizia nr. 578 din 26 noiembrie 2010 prin care au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 91.817.596 RON, reprezentând impozit pe profit, taxa pe valoarea adăugată, majorări şi penalităţi de întârziere aferente, urmând ca procedura administrativă să fie reluată la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea.

2. Respingerea ca nemotivată a contestaţiei formulată împotriva deciziei din 26 noiembrie 2010 privind nemodificarea bazei de impunere.

Legalitatea măsurii de suspendare a contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere nr. 578 din 26 noiembrie 2010 pentru suma de 91.817.596 RON a fost corect constatată de prima instanţă faţă de probatoriul administrat, din care rezultă existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare are o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei care urmează să fie dată în procedura administrativă, astfel că s-a justificat aplicarea dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind posibilitatea suspendării procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă.

Măsura dispusă la pct. 2 din decizia nr. 190 din 9 mai 2011, prin care a fost respinsă ca nemotivată contestaţia împotriva deciziei din 26 noiembrie 2010 de nemodificare a bazei de impunere a fost în mod greşit anulată de prima instanţă prin admiterea în parte a acţiunii formulate de societatea intimată.

Soluţia instanţei de fond este rezultatul unei aprecieri eronate a înscrisurilor depuse la dosar, deoarece s-a reţinut îndeplinirea obligaţiei de motivare a contestaţiei împotriva deciziei din 26 noiembrie 2010 prin considerentele expuse în contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 578 din 26 noiembrie 2010, ceea ce nu corespunde probelor administrate şi nici nu s-a susţinut de către intimată prin acţiunea în anularea.

În consecinţă, motivul de nelegalitate avut în vedere de instanţa de fond pentru anularea măsurii de la pct. 2 din decizia nr. 190 din 9 mai 2011 nu a fost invocat şi nici nu a fost dovedit prin conţinutul contestaţiei administrative înregistrată din 16 decembrie 2010 la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa.

Astfel, se reţine că, deşi intimata a solicitat să fie anulată şi decizia din 26 noiembrie 2010 de nemodificare a bazei de impunere, contestaţia administrativă cuprinde numai argumentele de fapt şi de drept pentru anularea deciziei de impunere nr. 578 din 26 noiembrie 2010, prin care au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 91.817.596 RON.

În atare situaţie, organul de soluţionare a contestaţiilor a respins în mod corect contestaţia ca nemotivată, aplicând dispoziţiile art. 206 alin. (1) lit. c) şi lit. d) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicat, conform cărora, contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde: motivele de fapt şi de drept şi dovezile pe care se întemeiază contestaţia.

De asemenea, au fost corect aplicate dispoziţiile pct. 2.4 şi ale pct. 12.1 lit. b) din Ordinul nr. 519/2005 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea Titlului IX din O.G. nr. 92/2003, care prevăd că, organul de soluţionare competent nu se poate substitui contestatorului cu privire la motivele de fapt şi de drept pentru care a contestat actul administrativ fiscal respectiv, iar contestaţia poate fi respinsă ca nemotivată, în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluţionării.

Intimata nu a respectat aceste prevederi legale dat fiind că, nu a prezentat motivele de fapt şi de drept pentru care a înţeles să conteste în procedura administrativă decizia din 26 noiembrie 2010 de nemodificare a bazei de impunere, prin care organele de inspecţie fiscală nu au stabilit diferenţe suplimentare faţă de declaraţiile contribuabilului.

Din întregul conţinut al contestaţiei formulate în procedura administrativă rezultă în mod neechivoc că s-a solicitat anularea obligaţiilor fiscale suplimentare în sumă de 91.817.596 RON stabilite cu titlul de impozit pe profit, taxa pe valoare adăugată, majorări şi penalităţi de întârziere aferente prin decizia nr. 578 din 26 noiembrie 2010, iar decizia din 26 noiembrie 2010 de nemodificare a bazei de impunere, care se referă la alte obligaţii fiscale supuse inspecţiei fiscale şi nu prevede alte debite, a fost contestată numai în mod formal, fără a fi expuse considerentele de fapt şi de drept pentru care contestatoarea a exercitat căile de atac prevăzute de lege.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9, art. 314 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă.

2. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, va modifica hotărârea pronunţată de instanţa de fond, în sensul că, va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC S.I. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 120/CA din 20 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC S.I. SRL, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2014.