Aggravated rape of a minor: sufficiency of evidence and individualization of penalty

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 315 din 8 aprilie 2003, a condamnat pe inculpatul E.B.A.D. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive.

S-a reținut că în noaptea de 21 aprilie 2002, inculpatul E.B.A.D. a întreținut prin violență raporturi sexuale anale (în două rânduri) cu minorul C.L., în vârstă de 10 ani.

Apelul declarat de inculpat, prin care a solicitat să fie achitat, întrucât nu a comis faptele imputate, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 251 din 1 iulie 2003.

Declarând recurs împotriva acestei decizii, inculpatul a arătat că există dubii în ce privește vinovăția sa referitor la săvârșirea faptei și a solicitat să fie achitat.

Recursul nu este fondat.

După cum a motivat și instanța de apel, faptele săvârșite de inculpat au fost pe deplin probate, iar vinovăția sa a fost corect stabilită.

Din examinarea probelor administrate în cauză, respectiv plângerea și declarațiile părții vătămate, procesele verbale de cercetare a locului faptei, de percheziție și de recunoaștere din grup a inculpatului, coroborate cu declarațiile martorilor și raportul de constatare medico-legală (care confirmă existența semnelor specifice unui raport sexual anal), rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului în ce privește săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată.

Față de gravitatea faptelor comise, de modul în care inculpatul a conceput și desfășurat activitatea infracțională, cât și de elementele ce caracterizează persoana sa, pedeapsa aplicată a fost just individualizată.

Întrucât nu au fost constatate alte motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, din pedeapsă urmând a se deduce perioada arestării preventive de la 24 aprilie 2002 până la 31 octombrie 2003.

Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli juridice către stat în care se va include și onorariul avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.B.A.D. împotriva deciziei penale nr. 251 din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2002 la 31 octombrie 2003.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2003.