Land restitution lawsuit: Inadmissibility of cassation appeal against preparatory appellate court decision.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal against a procedural decision of the Bucharest Court of Appeal, thereby upholding the lower court's order to defer the hearing for the appellant to file a written request for transfer of the case. The dispute arose from a civil action concerning the restitution of land under Law No. 10/2001, where the appellant challenged the appellate court's interim decision regarding the postponement of the trial. The Court determined that the challenged decision was a preparatory session decision ("încheiere de şedinţă premergătoare") and, pursuant to Article 466(4) of the Civil Procedure Code, such decisions are not independently appealable but only in conjunction with the merits. Furthermore, relying on Article 7 of Law No. 76/2012 and Article 26(3) of Law No. 10/2001, the Court held that since the first-instance judgment in these restitution cases is subject only to appeal and the final appellate judgment is not subject to further recourse, the preparatory decisions within that instance are also excluded from the cassation route.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 10/2001, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, Art. 466 alin. (4) C. proc. civ, art. 7 din Legea nr. 76/2012; Land restitution lawsuit: Inadmissibility of cassation appeal against preparatory appellate court decision: La data de 28 martie 2013 reclamantul B.C.F. a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 9442 din 22 februarie 2013 emisă de pârâta SC C.E.Z.D. SA. Craiova, solicitând instanţei obligarea acestei pârâte să emită o dispoziţie de restituire în natură a suprafeţei de teren solicitate de 860 mp. A solicitat, de asemenea, în situaţia în care terenul nu poate fi restituit integral în natură, să i se restituie atât cât e posibil, iar pentru diferenţa de teren să se facă propunerea de compensare cu alte bunuri, conform art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
La data de 28 martie 2013 reclamantul B.C.F. a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 9442 din 22 februarie 2013 emisă de pârâta SC C.E.Z.D. SA. Craiova, solicitând instanţei obligarea acestei pârâte să emită o dispoziţie de restituire în natură a suprafeţei de teren solicitate de 860 mp. A solicitat, de asemenea, în situaţia în care terenul nu poate fi restituit integral în natură, să i se restituie atât cât e posibil, iar pentru diferenţa de teren să se facă propunerea de compensare cu alte bunuri, conform art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Prin Sentinţa nr. 140 din 20 septembrie 2013, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins contestaţia formulată de reclamantul B.C.F. împotriva Dispoziţiei nr. 9442 din 22 septembrie 2013, în contradictoriu cu pârâta C.E.Z.D. SA. A fost obligat reclamantul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova.
La termenul din data de 27 februarie 2015 curtea de apel a dispus amânarea judecării cauzei pentru ca apelantul B.C.F. să formuleze în scris cerere de strămutare a cauzei, acordându-se un nou termen la data de 13 martie 2015.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă a promovat calea de atac a recursului reclamantul B.C.F. înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 9 aprilie 2015.
Dosarul a fost repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fişei Ecris aflată la dosarul de recurs.
Prin rezoluţia de la 28 aprilie 2015, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului.
Raportul a fost comunicat părţilor, potrivit rezoluţiei de comunicare de la data de 6 mai 2015, cu aplicarea art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părţile formulând în scris puncte de vedere asupra acestuia.
Analizând, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil şi urmează, în consecinţă, să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Încheiere atacată pe calea recursului face parte din categoria încheierilor de şedinţă premergătoare, cu caracter preparatoriu.
Art. 466 alin. (4) C. proc. civ. prevede că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi cod, sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Având în vedere că litigiul de faţă este întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, acţiunea reclamantului se încadrează în ipoteza reglementată prin dispoziţiile art. 26 alin. (3) din această lege specială, potrivit cărora hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului,care este de competenţa curţii de apel.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, aceste prevederi trebuie coroborate cu dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care prevăd următoarele:
"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede ca hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, cum hotărârea ce se va pronunţa în apel nu este supusă căii de atac a recursului, nici încheierea premergătoare atacată nu este supusă căii de atac a recursului.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B.C.F. împotriva încheierii de şedinţă din 27 februarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2015.
Procesat de GGC - GV