Robbery sentencing: appellate review of individualized prison terms for armed group offense

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 284 din 21 martie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe următorii inculpați:

B.L.R. la 7 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 28 august 2002, la zi.

G.V. la 7 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 731 din 19 aprilie 2002 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin neapelare, la 8 mai 2002, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată în speță, astfel că, în final, inculpatul a fost condamnat la 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 30 august 2002, la zi.

S-a luat act că partea vătămată G.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză și în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 250.000 lei.

A fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că, la data de 18 august 2002, partea vătămată G.C. se deplasa cu autoturismul, al SC I. SA, pe șoseaua de centură dinspre Otopeni, spre comuna Tunari și ajungând în dreptul unui depozit de fier vechi, a văzut-o pe C.C.A., care i-a spus că întreține raporturi sexuale orale, în schimbul sumei de 70.000 lei și care era însoțită de cei doi inculpați.

După ce partea vătămată și-a exprimat acordul, C.C.A. a urcat în mașină. Cei doi s-au deplasat în spatele depozitului de fier vechi, iar după câteva secunde de la coborâre, partea vătămată a fost lovită, cu pumnul, în obraz, de inculpatul B.L.R., care îi luase cheile de la bordul autoturismului, sustrăgându-i, din buzunarul bluzei, suma de 2.300.000 lei.

Partea vătămată a căzut, iar în momentul în care a încercat să se ridice, inculpatul B.L.R. a ținut-o de gât, solicitându-i ajutor inculpatului G.V., care a ținut-o la pământ, pe partea vătămată.

După ce au verificat conținutul portofelului pe care i l-au sustras, din buzunarul pantalonilor, în care nu se aflau bani, inculpatul B.L.R. l-a aruncat, împreună cu cheile autoturismului, fugind amândoi în pădure.

Împotriva acestei sentințe, inculpații au declarat apel, invocând ca motiv greșita individualizare a pedepselor aplicate.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 346 din 25 iunie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, a computat prevenția de la 30 august 2002, la zi și i-a obligat la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru avocatul din oficiu, care se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, inculpații B.L.R. și G.V., reiterând, prin apărătorul lor, motivele din apel, referitor la reducerea pedepselor aplicate.

Recursurile sunt nefondate.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că instanțele, la dozarea pedepselor au avut în vedere, pe lângă pericolul social al faptelor, atât împrejurările în care acestea s-au comis, dar și datele referitoare la persoana inculpaților, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepselor aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepselor, încât, recursurile, bazate pe reiterarea acelorași critici, apar ca nefondate și vor fi respinse, ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive, la zi.

Văzând și dispozițiile referitoare la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariilor pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.L.R. și G.V. împotriva deciziei penale nr. 346 din 25 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 28 august 2002 la 24 octombrie 2003 pentru B.L.R. și de la 30 august 2002 la 24 octombrie 2003 pentru G.V.

Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.