Revision for contradictory judgments dismissed due to lack of triple identity in property retractive lien case

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

La data de 15 iulie 2014 au formulat cereri de revizuire, revizuenţii G.S. şi T. (fostă I.) V., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, solicitând anularea Deciziei civile nr. 1083 din 17 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 2251/3/2012.

Revizuenții au invocat că hotărârea menționată este contradictorie cu sentința civila nr. 24 din 10 ianuarie 2007 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și cu sentința civilă nr. 1586 din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că deși M.N.A. a obținut măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul preluat abuziv, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, conform legilor speciale, totuși a formulat o acțiune în revendicare pe calea dreptului comun unde a obținut și retrocedarea în natură a imobilului. Hotărârea obținută în litigiul privind revendicarea, ca urmare a exercitării retractului litigios, urmărește același lucru ca și în litigiul privind acordarea măsurilor reparatorii. Practic, se ajunge la o încălcare a puterii de lucru judecat, deoarece fostul proprietar a încercat obținerea retrocedării imobilului, în natură, pe căi procesuale diferite, dobândind, astfel, două măsuri de reparație pentru același bun imobil, preluat de regimul comunist.

Este adevărat că revizuenții au invocat în drept și alte două motive de revizuire, respectiv cele întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ., însă pentru aceste motive este competentă material să judece litigiul Curtea de Apel București.

Dealtfel, prin Decizia civilă nr. 251 din 23 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de revizuire bazată pe art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru cererea întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte este competentă să soluționeze cererea revizuenților în limitele stabilite de lege.

Cererile de revizuire sunt nefondate.

Examinând susținerile revizuentului, Înalta Curte reține, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. din 1865, că hotărârile invocate, deși sunt irevocabile și vizează fondul cauzei, nu sunt potrivnice.

Potrivit dispozițiilor legale ce reglementează calea de atac a revizuirii, pentru contrarietate de hotărâri trebuie întrunite cumulativ mai multe condiții: existența unor hotărâri judecătoreşti irevocabile, hotărârile să fie pronunţate de instanţe care fac parte din sistemul judiciar; hotărârile judecătorești să fie potrivnice; existența triplei identități de părți, obiect și cauză.

În doctrină și jurisprudență s-a apreciat că această ultimă condiție este fundamentală, întrucât finalitatea revizuirii este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului autorității de lucru judecat.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 08 iunie 2006, reclamantul M.N.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin primarul general şi I.V., să se constate că imobilul situat în Bucureşti, sector 1 a trecut în mod abuziv în proprietatea statului şi pe cale de consecinţă, nevalabilitatea titlului statului cu privire la acest imobil, precum şi să fie obligată pârâta, persoană fizică, să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul din imobilul situat în Bucureşti, sector 1, apartament pe care îl deţine în baza contractului de vânzare cumpărare din 03 octombrie 1997.

După mai multe cicluri procesuale se pronunță sentinţa civilă nr. 20638 din 18 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 18801/299/2006*, prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M.N.A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin primarul general, I.V., G.S., ca neîntemeiată; s-a respins cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect; a fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 175/A din 12 februarie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins cererea de exercitare a retractului litigios, ca neîntemeiată şi a respins apelul formulat de apelantul-reclamant, ca nefondat.

Prin Decizia civilă nr. 1083/R din 17 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis recursul formulat de recurentul reclamant M.N.A., împotriva Deciziei civile nr. 175A din 12 februarie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 2251/3/2012*, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi G.S., I.V. şi Municipiul Bucureşti prin primarul general şi a modificat în tot decizia recurată.

A admis apelul formulat de reclamantul M.N.A. împotriva sentinţei civile nr. 20638 din 18 noiembrie 2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

A constatat exercitat şi intervenit retractul litigios opus de reclamant în contra pârâtului G.S., ca urmare a vânzării către acesta de către pârâta Ioniţă Viorica a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 1, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 16 ianuarie 2008.

A constatat că reclamantul a consemnat suma de 100.224,50 lei, reprezentând preţul de vânzare, spezele contractului şi dobânda, în contul B.E.J.A., D. şi D. şi a dispus eliberarea sumei astfel consemnate către pârâtul G.S.

A obligat pe pârâtul G.S. să lase în deplină proprietate şi posesie reclamantului imobilul situat în Bucureşti, sector 1 şi, a trimis spre rejudecare cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul G.S., respingând cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Această din urmă decizie a fost atacată de către revizuenți susținând că este contradictorie cu sentința civila nr. 24 din 10 ianuarie 2007 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și cu sentința civilă nr. 1586 din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Analizând cele două hotărâri ale tribunalului, Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 1586 din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins contestația formulată de contestatorul M.N.A. în contradictoriu cu intimatul Municipiul București. Prin această hotărâre s-a menținut Dispoziția din 20 iulie 2007 emisă de Municipiul București, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care contestatorului i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentul situat în București, sector 1.

Prin sentința civilă nr. 24 din 10 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins contestația formulată de contestatorul M.N.A. în contradictoriu cu intimatul Municipiul București. Prin această hotărâre s-a menținut Dispoziția din 20 iulie 2006 emisă de Municipiul București, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care contestatorului i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentul situat în București, sector 1.

Prin hotărârile pronunțate de Tribunalul București, au fost menținute de instanță măsurile reparatorii obținute de M.N.A. pentru imobilul situat în sector 1 București, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Or, obiectul procesului la capătul căruia s-a pronunțat decizia atacată cu revizuire constă într-o acțiune în revendicare imobiliară pe calea dreptului comun, obiect diferit de cel al unei contestații formulate în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Mai mult, în litigiile menționate, nici părțile nu sunt aceleași, întrucât în litigiile privind Legea nr. 10/2001, M.N.A. s-a judecat cu Municipiul București, iar în acțiunea în revendicare s-a judecat nu numai cu Municipiul București, dar și cu T.V. (fostă I.) și G.S.

Așadar, în speță nu este îndeplinită condiția esențială pentru formularea unei cereri de revizuire, respectiv existența triplei identități de părți, obiect și cauză, de vreme ce litigiile menționate, la capătul cărora s-au pronunțat hotărâri pretins contradictorii, au obiecte și părți diferite.

În ceea ce privește condițiile privind exercitarea retractului litigios, acestea nu pot face obiectul analizei instanței într-o cerere de revizuire, în raport de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile fiind limitate la îndeplinirea cerințelor legale pentru formularea căii de atac, întemeiate, în speță, pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. urmează să respingă cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, cererile de revizuire formulate de revizuenţii G.S. şi T. (fostă I.) V. împotriva Deciziei nr. 1083/R din 17 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2015.