Extension of pretrial detention for public order risks and witness tampering in serious criminal cases
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeals filed by two police officers, ordering that their pretrial detention be extended for another 30 days and holding them liable for judicial costs. The dispute centered on the legality of extending the preventive arrest of two accused officers charged with communication of particularly grave offenses and complicity in offenses under specific legislative amendments to the Penal Code and Law No. 78/2000. The Court of Appeal had originally approved the extension, finding that the risks to public order and the danger of witness tampering persisted, given the severity of the charges and the defendants' status as law enforcement officers. Relying on the requirements for preventive arrest and its extension under Articles 143, 146, 148, and 160c of the Code of Criminal Procedure, the High Court concluded that the lower court’s decision was legally grounded and the appeals were unfounded, thereby upholding the detention order.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. pen, art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, art. 260 alin. (1) C. pen, art. 248 C. pen, art. 146 C. proc. pen, art. 160c C. proc. pen; Extension of pretrial detention for public order risks and witness tampering in serious criminal cases: În mod corect, cu argumentele expuse, instanța de fond a apreciat necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive a inculpaților. Este evident că această măsură a fost dispusă în condițiile legii și apoi prelungită cu respectarea cerințelor art. 160c C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 40/Î/ P din 17 octombrie 2003, Curtea de Apel Oradea a amânat judecarea cauzei privind pe inculpații S.C. și C.D. trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 1 lit. a) și c) și art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000; art. 25, raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. și art. 261 din același cod, respectiv art. 248 C. pen., cu referire la art. 1 și art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 și art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., pentru termenul din 7 noiembrie 2003, dispunând, în același timp, prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților pe timp de 30 de zile, până la 25 noiembrie 2003, inclusiv.
S-a motivat că măsura arestării preventive a inculpaților (care a fost prelungită de mai multe ori) este legală, ea fiind luată în condițiile prevăzute de art. 143 și art. 146 C. proc. pen., existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. d) și h) din același cod. Totodată, în cauză există motive verosimile de a bănui că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, precum și probe, în sensul că au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aceasta, atât în contextul gravității infracțiunilor ce li se impută, cât și în funcție de calitatea pe care au avut-o, aceea de ofițeri de poliție.
S-a conchis că, temeiurile care au determinat arestarea inițială, impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, cărora li se impută comunicarea unor infracțiuni cu grad ridicat de pericol social.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, susținând că este nelegală și netemeinică.
Recursurile inculpaților sunt nefondate.
În mod corect, cu argumentele expuse, instanța de fond a apreciat necesitatea prelungirii măsurii arestării preventive a inculpaților. Este evident că această măsură a fost dispusă în condițiile legii și apoi prelungită cu respectarea cerințelor art. 160c C. proc. pen.
Ca atare, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurenții inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat în care se include și onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de inculpații C.D. și S.C. împotriva încheierii nr. 40 din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 1363/2003, ca nefondate.
Obligă recurenții la câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.