Extraordinary appeal annulled for failure to pay judicial stamp fees despite prior notice

Asupra cauzei de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 08 august 2014, I.E.F. a solicitat revizuirea deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 pronunţată de aceeaşi instanţă, pronunţată în Dosarul nr. 4379/88/2010, precizând că o va motiva în fapt şi în drept după ce-i va fi comunicată hotărârea.

Ulterior, la data de 03 noiembrie 2014, contestatorul I.E.F. şi-a precizat şi motivat calea de atac exercitată ca fiind contestaţie în anulare şi nu revizuire.

Prin decizia civilă nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul I.E.F. împotriva deciziei nr. 2146 din 09 iulie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, pronunţată în Dosarul nr. 4379/88/2010.

Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut următoarele:

Contestatorul a criticat soluţia instanţei de recurs din perspectiva constatării greşite a nulităţii recursului şi pentru că a fost făcută o aplicare greşită a art. 306 C. proc. civ. în condiţiile în care motivele invocate prin cererea de recurs puteau fi încadrate, în opinia sa, în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. precum şi că instanţa s-ar fi aflat într-o situaţie de confuzie atunci când, invocând o chestiune prealabilă, „a refuzat deopotrivă soluţionarea cu prioritate a chestiunii, precum şi să o unească cu fondul."

Având în vedere cele invocate de către contestator, acestea nu vizează greşeli materiale în sensul art. 318 teza I C. proc. civ., aşa cum neîntemeiat susţine, ci vizează elemente ale cauzei care, departe de a fi greşeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecăţii, ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor pricinii, respectiv greşeli de judecată.

Astfel, dacă instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar examina motivele contestaţiei din perspectiva celor solicitate de contestator, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestaţia în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

În cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 318 teza II C. proc. civ. deoarece acest text de lege reglementează ipoteza în care instanţa a omis, din greşeală, să examineze vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. invocat de partea care a declarat recurs, or, în speţă, instanţa de recurs a constatat că nu poate exercita controlul de nelegalitate al deciziei instanţei de apel deoarece criticile formulate de recurenţi nu se pot încadra în niciunul din motivele de nelegalitate, limitativ şi expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, în temeiul dispoziţiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a formulat contestaţie în anulare intimatul C.H., cerere netimbrată legal.

La dosarul cauzei, a fost înregistrată cererea contestatorului, fără a fi ataşată chitanţa care să ateste dovada piăţii taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar, deşi partea a fost citată cu această menţiune conform dovezii existente la dosarul cauzei.

În şedinţa publică din 20 mai 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării contestaţiei în anulare.

Contestaţia în anulare va fi anulată, ca netimbrată, pentru considerentele care succed.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice şi care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Sancţiunea neachitării taxei judiciare de timbru este prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 30 din Normele de aplicare ale acestui act normativ, şi constă în aceea că cererea părţii se anulează ca netimbrată. Aceeaşi sancţiune este prevăzută şi de art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în situaţia achitării timbrului judiciar.

Din actele dosarului rezultă că petentul nu a timbrat anticipat contestaţia în anulare.

Drept urmare, pentru termenul de judecată din data de 20 mai 2015, i s-a pus pus în vedere că are obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru în valoare de 10 RON şi timbru judiciar în valoare de 0,3 RON, după cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată în dosar.

Se constată astfel că, deşi legal citat şi încunoştinţat de obligaţia de a achita taxele judiciare de timbru până la termenul de judecată din 20 mai 2015, contestatorul nu a depus dovada achitării acestor taxe, ceea ce echivalează cu refuzul de a se conforma cerinţei legale impuse de textele menţionate.

Întrucât contestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxelor de timbru, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, Înalta Curte va anula contestaţia în anulare, ca netimbrată.

Dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de netimbrare, celelalte aspecte învederate prin contestaţia în anulare nu se mai impun a fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării cererii fiind o excepţie procesuală absolută şi peremptorie, ce face de prisos analiza cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.H. împotriva deciziei nr. 3312 din 26 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2015.