Inadmissible execution challenge against final appellate decision modifying legal qualification and lifting sentence suspension

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1 din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 913/42/2014 s-a dispus respingerea contestaţiei la executare formulată de condamnatul C.G., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.

De asemenea, a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut următoarele:

La data de 27 iunie 2014, sub nr. 3014/120/2014 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa a fost înregistrată cererea formulată de condamnatul C.G., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni prin care a contestat mandatul în executarea căruia se află emis în baza sentinţei penale nr. 617 din 04 decembrie 2013 de către Tribunalul Dâmboviţa.

Având în vedere că deţinutul a contestat decizia penală nr. 256 din 20 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, invocând disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în raport de disp. art. 598 alin. (2) C. proc. pen., tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi în conformitate cu dispoziţiile art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (2) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe condamnatul C.G. în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, instanţă corespunzătoare în grad instanţei de executare.

Ulterior, condamnatul a depus o cererea prin care a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 256/2014, hotărâre prin care a fost condamnat, considerând că sunt incidente în cauză dispoziţiile prevăzute de art. 456 C. proc. pen.

La primul termen de judecată în data de 27 ianuarie 2015, după ce a luat legătura cu apărătorul său ales, condamnatul şi-a precizat cererea, în sensul că aceasta este o contestaţie la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Faţă de cererea formulată de contestatorul C.G., întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit disp. art. 598 C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în patru situaţii reglementate de textul de lege invocat, inclusiv în cazul în care se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau o împiedicare la executare.

Competenţa de soluţionare a cererii aparţine curţii de apel - ca instanţă care a pronunţat decizia penală nr. 256 din 20 martie 2014 prin care s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmboviţa, împotriva sentinţei penale nr. 617 din 4 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. (anterior) în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. De asemenea, au fost înlăturate dispoziţiile art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen. (anterior), dispoziţiile art. 861 - art. 864 şi art. 71 alin. (5) din acelaşi Cod, s-a menţinut pedeapsa aplicată inculpatului C.G., aceea de 4 ani închisoare, dispunându-se executarea sa în regim privativ de libertate.

S-a reţinut că obiecţiile ridicate pe calea contestaţiei la executare nu pot viza hotărârea definitivă (fondul cauzei), ci numai executarea acesteia.

Aşadar, contestaţia la executare priveşte numai incidentele în legătură cu executarea hotărârii definitive, fără a se ajunge la modificarea dispoziţiilor din hotărârea instanţei care au intrat în puterea lucrului judecat.

Contestatorul este nemulţumit de faptul că în apel i-a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei de trafic de minori în sensul că s-au reţinut ca temei de drept dispoziţiile actualului cod şi deşi s-a menţinut cuantumul pedepsei aplicate de tribunal, s-a înlăturat suspendarea sub supraveghere a acesteia, dispunându-se executarea în regim privativ de libertate.

Astfel, ceea ce a invocat contestatorul nu ţine de executarea deciziei penale sus-menţionate, neconstituind nici nelămuriri cu privire la respectiva hotărâre şi nici vreo împiedicare la executare, încadrarea juridică data faptei şi individualizarea judiciară a pedepsei reprezentând aspecte de fond ce s-au soluţionat în mod definitiv de către instanţa de apel.

Împotriva sentinţei penale nr. 1 din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 913/42/2014, la data de 02 februarie 2015, a formulat contestaţie contestatorul C.G., criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Examinând contestaţia formulată, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen. contestaţia împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Astfel, contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluţionarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Potrivit art. 597 alin. (7) C. proc. pen., hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

Contestatorul C.G. a contestat decizia penală nr. 256 din 20 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, cererea fiind întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fiind pronunţată sentinţa penală nr. 1 din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Astfel, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen. având în vedere că acestea se referă la hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării, iar hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţie la executare este pronunţată de curtea de apel.

În consecinţă, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 913/42/2014 este definitivă.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

De asemenea, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Având în vedere faptul că a fost formulată o cale de atac nerecunoscută de legea procesual penală, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 913/42/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul C.G. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 913/42/2014.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 aprilie 2015.