Inadmissible revision of judgment rejecting motion to annul non-existent judicial fine

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 263/PI din 30 iulie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art 459 C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de petentul C.S., împotriva sentinţei penale nr. 191 din 19 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 746/59/2014, ca inadmisibilă.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la 50 lei cheltuielile judiciare avansate.

Pentru a pronunţa această sentinţă Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a reţinut că prin sentinţa penală nr. 191 din data de 19 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 746/59/2014, în baza art. 459 C. proc. pen. s-a respins cererea de revizuire formulată de petentul C.S. împotriva sentinţei penale nr. 108/PI din 10 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 311/59/2014.

În baza art. 275 alin. (2) Noul C. proc. pen. a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.

Pentru a hotărî astfel Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 108/PI din 10 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 311/59/2014, în baza art. 452 şi urm. C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 49/PI din 10 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 26/59/2014 şi în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 11 martie 2014 sub nr. Dosar nr. 311/59/2014, petentul C.S. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 49/PI din 10 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 26/59/2014, întrucât aceasta a fost pronunţată abuziv şi trimiterea dosarului la Bucureşti pentru o soluţionare clară şi corectă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 49/PI din 10 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 26/59/2014, în baza art. 3 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 284 alin. (5) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de anulare a amenzii judiciare formulată de petentul C.S., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. petentul a fost obligat să plătească starului suma de 50 lei, cheltuielile judiciare.

Pentru hotărî astfel, Curtea de reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09 ianuarie 2014, sub nr. 26/59/2014, numitul C.S. a solicitat să fie exonerat de la plata amenzii judiciare în cuantum de 100 lei care i-a fost aplicată de instanţă cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 771/59/2013.

Din verificarea încheierilor de şedinţă şi a sentinţei nr. 275/PI din 14 noiembrie 2013 (depuse în copie la acest dosar) a rezultat că petiţionarul nu a fost sancţionat cu amendă judiciară, situaţie în care cererea de anulare a amenzii este lipsită de interes, astfel că a fost respinsă ca inadmisibilă.

Cazurile de revizuire a hotărârilor judecătoreşti definitive sunt expres prevăzute de art. 453 C. proc. pen., instanţa constatând că motivele invocate de petent nu se regăsesc în aceste dispoziţii legale.

Pe de altă parte, reţinând faptul că petentul nu a fost sancţionat cu amendă judiciară în Dosarul nr. 711/59/2013, iar soluţia dispusă prin sentinţa penală nr. 49/PI din 10 februarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara este temeinică şi legală, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petentul C.S.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat cerere de revizuire revizuentul C.S., arătând că este nemulţumit de soluţia adoptată, cauza nefiind soluţionată în mod corect.

Examinând sentinţa penală a cărei revizuire se solicită, instanţa a constatat că, cererea de revizuire formulată de petentul C.S. nu este fondată, iar raportat la obiectul sentinţei penale atacate, apare chiar inadmisibilă.

Aşa cum se poate observa, hotărârea iniţială, respectiv prin sentinţa penală nr. 49/PI din 10 februarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara s-a soluţionat o cerere de anulare a unei amenzi judiciare formulată de petentul C.S., care s-a respins ca fiind inadmisibilă întrucât petentul nu a fost sancţionat de către instanţa de judecată cu amendă judiciară.

Printr-o altă hotărâre, respectiv sentinţa penală nr. 108/PI din 10 aprilie 2014 s-a soluţionat cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 49/PI din 10 februarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, în sensul respingerii acesteia, întrucât s-a apreciat că nu există nici un caz de revizuire prevăzut de lege.

Cererea de revizuire vizează această sentinţă penală (nr. 108/PI din 10 aprilie 2014), iar prin prisma acestui fapt, cererea de revizuire formulată în prezentul dosar apare ca inadmisibilă întrucât o hotărâre prin care s-a soluţionat o cerere de revizuire nu poate fi revizuită, cu atât mai mult că sentinţa iniţială (nr. 49/PI din 10 februarie 2014) nu vizează soluţionarea unei acţiuni penale pe fond, prin care să se fi dispus condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal al vreunei persoane.

Atât doctrina cât şi practica judiciară sunt unanime în sensul că o cerere de revizuire poate fi analizată pe fond doar în aceste situaţii când hotărârea care se doreşte a fi revizuită soluţionează fondul unei acţiuni penale, aşa cum s-a arătat mai sus, iar în celelalte situaţii ea este inadmisibilă.

Mai mult decât atât, aşa cum a fost descris şi mai sus, de altfel petentul nu a fost sancţionat cu amendă penală, astfel că cererea de revizuire apare a fi şi nefondată, motivele arătate de petent fiind extrem de generale şi nu se încadrează în nici unul din motivele expres prevăzute de legea procesual penală la art. 453 C. proc. pen.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 459 C. proc. pen. s-a respins cererea de revizuire formulată de petentul C.S. împotriva sentinţei penale nr. 108/PI din 10 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 311/59/2014.

În baza art. 275 alin. (2) Noul C. proc. pen. a fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.

Împotriva acestei sentinţe (sentinţa nr. 191 din data de 19 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 746/59/2014) petentul a formulat cerere de revizuire.

Analizând cererea formulată, Curtea constată că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 459 C. proc. pen.

Astfel, din dispoziţiile art. 452 şi art. 453 C. proc. pen., rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar prin folosirea acestei căi se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.

Din aceleaşi texte de lege rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute expres de art. 453 C. proc. pen., numai pentru aceste cazuri putându-se reexamina în fapt cauza penală.

Potrivit art. 459 C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu, instanţa examinează dacă cererea introdusă priveşte o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală prevăzută de lege, dacă cererea este motivată şi dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen., dacă faptele sau mijloacele de probă nu au fost prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Efectuând examenul potrivit art. 459 C. proc. pen., instanţa a constatat că în cauză petentul a formulat cerere, solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 452 C. proc. pen., referitoare la faptul că hotărârea trebuie să conţină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemei existenţei faptei şi vinovăţiei inculpatului, finalizată printr-o soluţie de condamnare a inculpatului, achitare sau încetare a procesului penal. Totodată, petentul nu a invocat motive dintre cele prevăzute în art. 453 C. proc. pen., şi nici nu a formulat critici susceptibile de a fi încadrate în cazurile prevăzute de acest text.

Împotriva sentinţei penale nr. 263/PI din 30 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a formulat apel inculpatul C.S. solicitând casarea hotărârii întrucât este eronată şi pronunţată sub presiune.

Examinând apelul declarat de revizuentul C.S., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Revizuentul a declarat apel împotriva unei hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, hotărâre care conform C. proc. pen. este definitivă.

Văzând faptul că legislaţia penală nu prevede posibilitatea declarării unei căi de atac împotriva unei decizii definitive, Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordine de drept.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul declarat de revizuentul C.S. împotriva sentinţei penale nr. 263/PI din 30 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil apelul declarat de revizuentul C.S. împotriva sentinţei penale nr. 263/PI din 30 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2014.