Decizia nr. 150/2015 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursului în casaţie de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 183 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Constanţa pronunţată în dosarul penal nr. 3246/212/2011, s-a respins ca nefondată excepţia nulităţii absolute a rechizitoriului.

S-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul T.R.A. de restituire a cauzei la procuror, întemeiată pe dispoziţiile art. 332 C. proc. pen., pentru refacerea urmăririi penale, întrucât aceasta a fost efectuată de către un organ necompetent.

S-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice puse în discuţie din oficiu privind: - înlăturarea caracterului continuat, prevăzut de art. 41 alin. (2) C. pen. în cazul inculpatului S.M. privind infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în referire la cele trei părţi vătămate SC S. SRL, R.H.C. SRL şi S.P. SRL şi reţinerea aplicării art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen.; - înlăturarea caracterului continuat, prevăzut de art. 41 alin. (2) C. pen. În cazul inculpatului S.M. privind infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în referire la părţi vătămate fiind Banca R. SA Sucursala Constanţa, Ro. Bank - Sucursala Constanţa, C.E. Bank (România) S.A. /fostă F. Bank - Sucursala Tomis Constanţa, Ra. Bank - Agenţia Delfinarium Constanţa, P. Bank; - privind înlăturarea caracterului continuat, prevăzut de art. 41 alin. (2) C. pen. în cazul inculpatului S.M. al infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.; - înlăturarea caracterului continuat, prevăzut de art. 41 alin. (2) C. pen. în cazul inculpatului S.M. privind infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată, prevăzută de art. 290 C. pen.; - înlăturarea caracterului continuat reglementat de art. 41 alin. (2) C. pen., al infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în cazul inculpatului T.R.A. - privind înlăturarea caracterului continuat, prevăzut de art. 41 alin. (2) C. pen. în cazul inculpatului S.B.S. al infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

S-a respins cererea formulată de inculpatul T.R.A. de schimbare a încadrării juridice din art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-au admis cererile Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa privind schimbarea încadrării juridice, pentru inculpatul S.M. din:

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2), fapte comise în dauna SC S. SRL Bucureşti, SC R. SRL Bucureşti şi SC S.P. SRL Bucureşti;

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 290 alin. (1) C. pen., în:

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., fapte comise în dauna SC S. SRL Bucureşti, SC R. SRL Bucureşti şi SC S.P. SRL Bucureşti;

- înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., cuprinzând 5 acte de autorat (în dauna părţilor vătămate Banca R. SA Sucursala Constanţa, Ro. Bank - Sucursala Constanţa, C.E. Bank (România) SA/fostă F. Bank - Sucursala Tomis Constanţa, Ra. Bank - Agenţia Delfmarium Constanţa, P. Bank); 13 acte materiale de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată (în dauna P. Bank);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale; actul material privind infracţiunea comisă în dauna Băncii R. SA; actul material privind infracţiunea comisă în dauna P. Bank SA) toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru inculpatul T.R.A. din:

- înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în forma complicităţii, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 raportat la dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracţiunea continuată;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 290 alin. (1) C. pen.;

- uz de fals, în forma complicităţii, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 raportat la dispoziţiile art. 291 C. pen., în înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în forma complicităţii, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 raportat la dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracţiunea continuată (16 acte materiale, autori fiind S.M., F.C., Ş.E., S.A.F., M.E., T.D., N.M., G.A., A.I., M.C., D.C.F., M.M., B.C., S.A., G.E., M.Co.);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracţiunea continuată (16 acte materiale);

- uz de fals, în forma complicităţii, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 raportat la dispoziţiile art. 291 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracţiunea continuată (16 acte materiale); toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru inculpatul S.B.S. din:

- înşelăciune în forma complicităţii, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 raportat la dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracţiunea continuată (alcătuită din 5 acte materiale comise cu ocazia obţinerii de credite de către învinuiţii S.A.F., A.I., D.C.F., B.C. şi M.Co.);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 290 alin. (1) C. pen., în:

- înşelăciune în forma complicităţii, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 raportat la dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracţiunea continuată (alcătuită din 5 acte materiale comise cu ocazia obţinerii de credite de către învinuiţii S.A.F., A.I., D.C.F., B.C. şi M.C.);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a), alin. (2) C. pen. (părţi vătămate fiind SC S. SRL Bucureşti, SC R. SRL Bucureşti şi SC S.P. SRL Bucureşti) a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani şi pedeapsa complementară de 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administratorul sau asociatul unei societăţi comerciale) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. (părţi vătămate fiind Banca R. SA Sucursala Constanţa; Ro. Bank - Sucursala Constanţa, C.E. Bank (România) SA/fostă F. Bank - Sucursala Tomis Constanţa, Ra. Bank - Agenţia Delfinarium Constanţa, P. Bank; actele de complicitate la înşelăciune de complicitate la înşelăciune, autori fiind F.F., Ş.E., M.E., T.D., N.M., G.A., A.I., M. (actuala D.) C., M.M., S.A., G.E., M.Co. în dauna părţii civile P. Bank) a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. (privind adeverinţa de venit relativă la creditul acordat de SC Banca R. SA).

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. (12 acte materiale + actul material comis în dauna P. Bank) a fost condamnat inculpatul S.M. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în acte sub semnătură privată (privind adeverinţa de venit relativă la creditele acordate de P. Bank învinuiţilor şi inculpaţilor F.F., Ş.E., M.E., T.D., N.M. G.A., A.I., M. (actuala D.) C., M.M., S.A., G.E., M.Co.) la pedeapsa închisorii de 2 (două) luni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.M. pentru comiterea actului material de complicitate la înşelăciune pentru care autor este D.C.F., în dauna părţii vătămate P. Bank precum şi fals în acte sub semnătură privată, reglementate de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. respectiv art. 290 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca în final, inculpatul S.M. să execute pedeapsa mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară de 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administratorul sau asociatul unei societăţi comerciale) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor inculpatului, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.R.A. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, autori fiind S.M., F.C., Ş.E., S.A.F., M.E., T.D., N.M., G.A., A.I., M.C., D.C.F., M.M., B.C., S.A., G.E., M.Co. în dauna părţii civile P. Bank, la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul T.R.A. la pedeapsa închisorii de 2 (două) luni.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul T.R.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca în final, inculpatul T.R.A. să execute pedeapsa mai grea, de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.B.S. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, autori S.A.F., A.I., D.C.F., B.C. şi M.Co. la pedeapsa de un 1 (un) an închisoare.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.B.S. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată, autori S.A.F., A.I., D.C.F., B.C. şi M.C. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen.:

S-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul S.B.S. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate.

În baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., ce privesc revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (1), (5) C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor inculpatului, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a dispus ca pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.A.F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.A.F. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca în final, inculpatul S.A.F. să execute pedeapsa mai grea, de 5 (cinci) luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate.

În baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 2 ani şi 5 luni.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., ce privesc revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (1), (5) C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor inculpatului prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata Ş.E. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnată inculpata Ş.E. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca în final inculpata Ş.E. să execute pedeapsa mai grea, de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate.

În baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., ce privesc revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (1), (5) C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor inculpatei prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpata N.M. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpata N.M. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca în final inculpata N.M. să execute pedeapsa mai grea, de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate.

În baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., ce privesc revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (1), (5) C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor inculpatei prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.

Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), C. pen. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca în final inculpatul B.C. să execute pedeapsa mai grea, de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate.

În baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

S-a atras atenţia inculpatului B.C. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., ce privesc revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (1), (5) C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor inculpatului prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspenda şi executarea pedepsei accesorii

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.C.F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.C.F. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul D.C.F. să execute pedeapsa mai grea, de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate.

În baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

S-a atras atenţia inculpatului D.C.F. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., ce privesc revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (1), (5) C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor inculpatului prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspenda şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus cele 24 ore reţinere din pedepsele aplicate inculpaţilor S.M., T.R.A.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acţiunea civilă.

A fost obligat inculpatul T.R.A. la suma de 17.242,50 RON (contractul de împrumut din 28 martie 2006 încheiat de P. Bank cu S.M. către P. Bank.

A fost obligat inculpatul T.R.A. în solidar cu inculpatul S.M. la suma de respectiv 14.925 RON (contractul de împrumut încheiat de P. Bank cu T.D.) către SC G.A.

A fost obligat inculpatul T.R.A. în solidar cu inculpatul S.M. la suma de respectiv 28.428,08 RON (contractul de împrumut încheiat de P. Bank cu N.M.) actualizaţi la data plăţii către SC K.I.

A fost obligat inculpatul T.R.A. în solidar cu inculpatul S.M. la suma de respectiv 15.920 RON actualizaţi la data plăţii (contractul de împrumut încheiat de P. Bank cu G.A.) către SC G.A. SA.

A fost obligat inculpatul T.R.A. în solidar cu inculpatul S.M. la suma de respectiv 14.427,50 RON actualizaţi la data plăţii (contractul de împrumut încheiat de P. Bank cu M.M.) către SC G.A. SA.

A fost obligat inculpatul T.R.A. în solidar cu inculpatul S.M. la suma de respectiv 10.817,33 RON actualizaţi la data plăţii (contractul de împrumut încheiat de P. Bank cu S.A.) către SC G.A. SA.

A fost obligat inculpatul T.R.A. în solidar cu inculpatul S.M. la suma de respectiv 16.417 RON actualizaţi la data plăţii (contractul de împrumut încheiat de P. Bank cu G.E.) către SC G.A. SA.

A fost obligat inculpatul T.R.A. în solidar cu inculpatul S.B.S. la suma de respectiv 15.920 RON actualizaţi la data plăţii (contractul de împrumut încheiat de P. Bank cu D.C.F.) către SC G.A. SA.

A fost obligat inculpatul T.R.A. în solidar cu inculpatul S.B.S. la suma de respectiv 13.930 RON actualizaţi la data plăţii (contractul de împrumut încheiat de P. Bank cu B.C.) către SC G.A. SA.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: adeverinţa de venit, completată cu datele sale, înregistrată din 27 martie 2006 emisă de SC C.I.E. SRL; adeverinţa de venit din 26 iunie 2006, din 12 iulie 2006, din 25 iulie 2006, din 14 august 2006, din 18 august 2006, din 17 august 2006, din 21 august 2006, din 23 august 2006, din 19 septembrie 2006, din 25 septembrie 2006, din 02 noiembrie 2006, din 24 iulie 2006, din 25 august 2006, din 21 septembrie 2006, din 27 noiembrie 2006, emise de SC A. SRL.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 934/P/2009 din 4 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- S.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., având drept urmare producerea unui prejudiciu în cuantum de 273.366,73 RON, fapte comise în dauna SC S. SRL Bucureşti SC R. SRL Bucureşti şi SC S.P. SRL Bucureşti; de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv 5 acte materiale comise în calitate de autor şi alte 5 acte materiale comise în calitate de complice pentru creditele obţinute de către învinuiţii A.I., M.C., D.C.F., G.E. şi M.C., având drept urmare producerea unui prejudiciu în cuantum de 251.031,93 RON (5 acte materiale comise în calitate de autor şi 15 acte materiale comise în calitate de complice); de art. 290 alin. (1) C. pen.;

- T.R.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; de art. 290 alin. (1) C. pen.; de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.;

- S.B.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (alcătuită din 5 acte materiale comise cu ocazia obţinerii de credite de către învinuiţii S.A.F., A.I., D.C.F., B.C. şi M.Co., de art. 290 alin. (1) C. pen.;

- S.A.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; de art. 291 C. pen.;

- Ş.E. - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; de art. 291 C. pen.;

- N.M. - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; de art. 291 C. pen.;

- B.C. - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; de art. 291 C. pen.;

- D.C.F. - pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; de art. 291 C. pen.

În baza probelor administrate în cauză s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

1). La data de 6 martie 2006 SC S. SRL Bucureşti a formulat plângere penală împotriva inculpatului S.M., administrator al SC M.S.P. SRL Constanţa pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Se arată în plângerea penală, că la data de 27 februarie 2005, cele două societăţi comerciale au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect 150 tone de oţel beton, conform facturilor F1 din 28 februarie 2005 în valoare de 355.198.501 ROL, respectiv F2 din 28 februarie 2005 în valoare de 1.8986.061.120 ROL; plata urma a se face la 45 de zile de la data emiterii facturii. Inculpatul S.M. a lăsat 4 bilete la ordin stampilate şi semnate de acesta. La scadenţa nu s-a făcut plata iar în urma insistenţelor vânzătorului, s-a achitat suma de 311.859.621 RON.

În septembrie 2005, dorind a convinge că este bine intenţionat, inculpatul S.M. a propus înlocuirea celor 4 bilete la ordin cu 2 file CEC, unul pentru restul valorii preţului neachitat, cealaltă pentru penalităţi. În cele din urma S.M. a completat la 01 septembrie 2005 un bilet la ordin cu suma de 50.000 RON, scadent pe 20 septembrie 2005.

Cu toate acestea, la scadenţa biletul la ordin a fost refuzat la plata din lipsa totală de disponibil. Administratorul societăţii vânzătoare l-a contactat sperând să se confirme că a fost o eroare, despre care inculpatul le-a şi vorbit, asigurând că nu se va repeta. În luna care a urmat nu a mai răspuns la telefon şi introducându-se în bancă fila CEC, s-a constatat refuzul de plată justificat de lipsa de disponibil.

În urma cercetărilor făcute pe cont propriu, administratorul SC S. SRL a constatat ca SC M.S.P. SRL avea contul blocat de un executor judecătoresc încă din luna iunie 2005 şi nu a înregistrat în totalitate cantitatea de oţel beton achiziţionată, vânzând-o fără acte şi încasând banii în interes personal.

Administratorul societăţii vânzătoare a luat legătura cu inculpatul S.M. prin interpuşi, primind în continuare asigurări că îşi va plăti datoria fără ca acest lucru să se întâmple.

În susţinerea plângerii penale s-a depus contractul de vânzare-cumpărare din 27 februarie 2005 încheiat de cele două societăţi comerciale, copiile facturilor fiscale F1 din 28 februarie 2005 F2 din 28 februarie 2005, ale filelor CEC şi biletelor la ordin.

La data de 21 octombrie 2005, prin adresa xx, Agenţia Lazu a Ra. Bank SA, a sesizat Poliţia Municipiului Constanţa, cu privire la faptul că, în şedinţa de verificare din data de 21 octombrie 2005, ţinută la Banca Naţională a României, Banca B. Constanţa a prezentat pentru Ra. Bank Agenţia Lazu, o fila CEC barat nr. C1, prezentată de către SC S. SRL în valoare de 143 940 RON.

Potrivit adresei din 10 mai 2006 emisă de Banca Naţională a României, SC M.S.P. SRL a înregistrat în Centrala Incidentelor de Plăţi şapte incidente de plată din care 3 incidente de plată cu cecuri, transmise de băncile Ra., T.; 4 incidente de plată cu bilete la ordin transmise de Ra. Bank Agenţia Lazu, Banca B. Sucursala Constanţa, Banca T. Sucursala Constanţa, instituindu-se interdicţia bancară în perioada 21 octombrie 2005-29 noiembrie 2006.

Martorul F.P., asociat administrator al SC S. SRL a relatat şi în declaraţiile date, cele ce s-au menţionat în plângerea penală, adăugând faptul că a introdus fila CEC la plată abia după 5 luni zile pentru ca S.M. şi S.B.S. îi erau prieteni şi au făcut credit la bancă în calitate de persoanele fizice, punând gaj locuinţa. A aflat apoi că fraţii S. au contul blocat de către Ministerul Finanţelor pentru că nu achitaseră TVA în valoare de 3800 RON, însă d-l S. l-a asigurat că plătise şi că nu trebuie să îşi facă probleme. Abia ulterior, în decembrie 2005 martorul a aflat că inculpatului i se blocaseră conturile pentru că a emis alte file CEC fără acoperire.

Martorul G.M. a arătat că în prezenţa sa fraţii S.M. şi S.B.S. au purtat discuţii cu F.P. privind comercializarea către cei dintâi de oţel beton, ce urma să fie achitată în termen de 30 de zile. Contractele s-au încheiat la sediul firmei sale, martorul primind un comision ca intermediar. După scadenţă, inculpatul S.M. întârzia să achite marfa cumpărată, astfel că s-au făcut de către martor şi de F.P. mai multe demersuri telefonice dar şi prin deplasare la firma cumpărătoare, de fiecare dată primind asigurări de la inculpat că situaţia va fi rezolvată. Urmare a acestor demersuri, inculpatul ar fi achitat 40.000 RON, în mai multe tranşe.

În cursul cercetării judecătoreşti acelaşi martor a susţinut că a fost prezent atunci când inculpatul S.M. a adus file CEC gata completate cu datele scadenţelor, de către S.B.S. Întrucât firma vânzătoare a recuperat doar o parte din preţul primei livrări, a contactat în mod repetat pe fraţii S. primind de fiecare dată asigurări că preţul va fi achitat integral, asigurări auzite direct de martor, rămase însă fără rezultat. Martorul lucra pentru inculpaţi ca şofer şi îşi aminteşte că la un moment dat T.R.A. a venit la firma acestora pentru a prezenta oferta băncii P.

Rezultă aşadar din probatoriul administrat că în jurul datei de 03 octombrie 2005, cu ocazia unei deplasări la Constanţa a administratorului F.P., inculpatul S.M. i-a solicitat restituirea celor trei bilete la ordin rămase neintroduse la plată şi înmânate cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, înmânându-i în schimb acestuia, cu titlu de instrumente de plată alternative, două file CEC, nr. C1 în valoare de 143.940 RON, cu data scadentă de 12 octombrie 2005 şi nr. C2 în valoare de 50.000 RON, completată însă fără dată, în contul biletului la ordin respins la plată anterior.

În anii 2007-2008 a mai achitat 10.000 RON, ca urmare a multiplelor demersuri făcute de societatea vânzătoare (din valoarea totală a mărfurilor se achita în total suma de 31.185,92 RON din preţul neplătit). Martorul a mai afirmat că ştie despre relaţia pe care inculpatul S.M. o avea cu un anume T., administrator la SC M. SRL din Constanţa. F.P. a mai arătat că din punctul său de vedere o contribuţie morală a avut-o S.B.S., având în vedere că participa la fiecare discuţie alături de S.M., luând împreună deciziile.

La fila 197 vol. I se afla cererea de înscriere a refuzului bancar în FNC 178 din 15 noiembrie 2005, formulată de Banca T. care a declarat SC M.S.P. SRL Constanţa în interdicţie bancară, ca urmare a girării filei CEC în valoare de 39,544,90 RON către SC R.C. SRL, motiv pentru care a declarat trăgătorul în interdicţie bancară în perioada 15 noiembrie 2005- 15 noiembrie 2006.

La fila 198 vol. I dosar urmărire penală se află copia contractului din 11 octombrie 2005 încheiat de SC M.S.P. SRL Constanţa şi SC R.C. SRL privind vânzarea de oţel beton.

La data de 18 ianuarie 2006, partea vătămată F.P., a introdus la plată fila CEC, nr. C1 în valoare de 143.940 RON, aceasta fiind respinsă la plată, de asemenea pe motiv de lipsă totală de disponibil (al doilea incident de plată înregistrat la Banca Naţională a României).

Aspectul refuzului la plată din motivul menţionat a fost de natură ca R. Bank, la data de 21 octombrie 2005 să someze SC M.S.P. SRL Constanţa şi să înştiinţeze pe reprezentantul juridic al acesteia în persoana inculpatului S.M., despre intrarea în interdicţie bancară a societăţii.

Deşi în timpul cercetărilor inculpatului S.M. a negat luarea la cunoştinţă a acestei măsuri, Ra. Bank a precizat pnn adresa din 16 ianuarie 2006, faptul că există confirmarea de primire a corespondenţei varianta prioripost nr. 18482.

Mai mult decât atât, în adresa din data de 06 martie 2006, Banca T. Sucursala Constanţa a comunicat faptul că, SC M.S.P. SRL Constanţa, a intrat în interdicţie bancară la data de 21 octombrie 2005, cu un instrument emis de către R. Bank .

Societatea a fost înştiinţată de acest lucru şi ca urmare a predat carnetul de cecuri în data de 28 octombrie 2005.

Odată cu înştiinţarea inculpatului S.M., despre intrarea în interdicţie bancară a societăţii sale, acestuia i-au fost făcute cunoscute şi obligaţiile ce rezultă din declararea interdicţiei (cum ar fi aceea de a interzice emiterea de cecuri şi de a le restitui fără întârziere formularele de cecuri deţinute precum şi consecinţele juridice ale acestei măsuri.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

Scrisul olograf ce completează rubricile documentului intitulat „bilet la ordin” emis la data de 01 septembrie 2005 cu data scadentă a plăţii 20 septembrie 2005, a fost executat de F.P.;

Semnăturile de la rubricile "Semnătura emitentului la vedere "şi "Semnătura emitentului" din "Biletul la Ordin" emis la data de 01 septembrie 2005, au fost create de către S.M.;

Scrisul olograf ce completează rubricile filei CEC R. Bank nr. C2, a fost executat de către Ş.E.;

Semnătura de la rubrica "Semnătura Trăgătorului" a fost executată de către S.M.;

Scrisul olograf ce completează rubricile "stipulat", "în litere", "lui..." din fila CEC nr. C1, a fost executat de către F.P.;

Scrisul olograf ce completează menţiunile referitoare numele societăţii şi adresa de sub rubrica "Suma de", din fila CEC R. Bank nr. C1, a fost executat de către Ş.E.;

Semnătura de la rubrica "Semnătura Trăgătorului" din fila CEC R. Bank seria nr. C1, a fost executată de către S.M., a se vedea în acest sens concluziile obiectivului A, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică.

Prejudiciul total cauzat prin comiterea acestei infracţiuni este în sumă de 225.125,36 RON, din care a fost recuperată suma de 31.185,36 RON.

2). O altă societate comercială care a sesizat organele de politie (plângerea înregistrată sub nr. 8798 din 15 noiembrie 2005 sub aspectul comiterii de către inculpatul S.M. a infracţiunii de înşelăciune, în calitate de administrator al SC M.S.P. SRL Constanţa, este SC R. SRL Bucureşti.

La vol. I dosar urm. pen. se afla declaraţia martorului S.M.E., administrator al SC R. SRL Bucureşti prin care arăta că se constituie parte civilă cu suma de 19,544 RON relatând că: în vara anului 2005, numitul A.D. angajat al firmei, a adus doi potenţiali clienţi - S.M. şi C.E., primul având o firma de construcţii şi fiind interesat în a achiziţiona prin firma sa fier beton. Livrarea cantităţii de 21.295 Kg. sorturi de oţel beton, în valoare de 3 8.011,59 RON, factura fiscală din data de 31 august 2005, în valoare totală de 38.011,59 RON, a avut loc la sfârşitul lunii august iar plata s-a făcut cu fila CEC nr. C3, predată lui A.D.

Tot prin intermediul acestuia s-a încheiat ulterior un nou contract având acelaşi obiect, livrarea fiind făcută în octombrie 2005, cu factura fiscală nr. F3, în valoare totală de 39.544,90 RON şi avizul de însoţire a mărfii. Fila CEC nr. C4, cu scadenţa la data de 10 noiembrie 2005, predată martorului A.D. pentru a putea asigura plata, a fost respinsă de bancă întrucât nu exista disponibil. S.M. a sunat ulterior pentru a anunţa că nu există disponibil, rugându-l pe S.M.E. să amâne introducerea filei CEC în bancă.

Banca Naţională a României a transmis refuzul de plată anexând xerocopia somaţiei din 15 noiembrie 2005, care înştiinţa SC M.S.P. SRL Constanţa, despre instituirea interdicţiei bancare (deşi societatea se afla sub incidenţa aceleiaşi măsuri dispuse de către R. Bank).

Ulterior, inculpatul a achitat suma de 20.000 RON cu ordin de plata din 18 noiembrie 2005, astfel că diferenţa neachitată a rămas cea de 19,544 RON. Au încercat să contacteze pe inculpatul S.M. fără nici un rezultat.

În declaraţia dată în faţa instanţei, martorul a susţinut că înţelegerea avută cu inculpatul S.M. era ca plata să se facă în termenul scadent de 30 de zile. Singurele verificări ce se făceau la acel moment erau dacă o societate a înregistrat incidente de plată. Timp de 2 luni s-au purtat discuţii telefonice pentru a determina pe inculpat să achite preţul mărfii. Inculpatul a schimbat fila CEC şi implicit termenul scadenţei cerând să i se livreze mai multă marfă, fiind refuzat de vânzător. Biletul la ordin lăsat de inculpat avea rolul unui instrument de plată şi nu a fost introdus în bancă la momentul scadenţei, având în vedere discuţiile purtate

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

«Scrisul olograf ce completează rubricile filei CEC Banca T. nr. C4, a fost executat de către S.M.;

Semnătura de la rubrica "Semnătura Trăgătorului" din fila CEC Banca T. nr. C4, a fost executată de către S.M.», a se vedea în acest sens concluziile obiectivului B, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică.

Martorul C.E. s-a asociat cu S.B.S. în societatea P.T. SRL intenţionând să deschidă la locuinţa martorului o terasă alimentară, însă proiectul nu s-a realizat. Martorul se considera folosit de S.B.S. întrucât avea multe cunoştinţe şi inculpatul era interesat de astfel de contacte, mai ales printre cei care se ocupau cu afaceri cu oţel beton. Martorul l-a pus în legătura pe inculpat cu A.D. care lucra la SC R. SRL. Ulterior, a fost sunat de A.D. în mai multe rânduri, pentru a determina pe fraţii S. să achite integral contravaloarea mărfii. Martorul mai ştie că A.D. i-a recomandat pe inculpaţi conducerii unei alte societăţi de la care, de asemenea, au cumpărat marfa fără să o achite.

În faţa instanţei a susţinut că el a intermediat întâlnirea dintre S.M. - A.D. - alţi parteneri de afaceri ai acestuia. Ulterior a primit telefoane de la A.D. care îi spunea că inculpaţii nu au plătit marfa, l-a sunat la rândul său pe S.B.S. care l-a asigurat că situaţia se va rezolva.

Martora P.L. era angajată SC R. SA, în calitate de contabil şef arată că administratorul societăţii S.M.E. nu a fost prezent la perfectarea colaborării cu inculpatul S.M. şi societatea acestuia M.S.P. SRL, cel care a reprezentat firma vânzătoare fiind A.D., care la acea vreme era referent comercial. Ulterior livrării mărfii şi împlinirii termenului de scadenţă fără ca filele CEC să fie onorate de cumpărător, a contactat timp de o lună, de două ori pe săptămâna firma cumpărătoare, discutând cu o secretară care îi spunea că directorul nu poate fi găsit.

Martora C.L.L. a susţinut că a fost angajata firmei SC R.C. SRL Bucureşti în calitate de contabil, începând cu aprilie 2004 şi reţine că inculpatul S.M. a achiziţionat marfa în două rânduri. S-au făcut două livrări, prima fiind achitată în parte, pentru restul fiind înmânată o fila CEC iar atunci când fila a fost introdusă în bancă, s-a constatat că nu exista disponibil pentru achitarea ei. Până la data scadenţei care era la o lună de la livrare, a sunat de trei ori pe S.M., purtând discuţii cu secretara care îi asigura ca vor fi plătiţi, iar ulterior nu li se mai răspunea la telefon. Fila CEC a fost adusă la serviciul contabilitate direct completată. Se obişnuia uneori să se primească fila CEC drept garanţie, alteori garanţia consta într-un depozit bancar, însă în acest caz a fost primită după livrare.

La data de 30 noiembrie 2005, prin adresa zz, Banca T. Constanţa, a înaintat către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa situaţia incidentelor bancare, înscrise în F.N.C. din 29 noiembrie 2005. Din conţinutul cererii de înscriere a refuzului bancar, rezultă faptul că Trăgătorul SC M.S.P. SRL Constanţa a pus la dispoziţia beneficiarului SC S.P. SRL Bucureşti o filă CEC barat nr. C5 în valoare de 39.427,83 RON fila CEC fiind refuzată la plată. Totodată, unitatea bancară menţionată a anexat xerocopia somaţiei din 29 noiembrie 2005, care înştiinţa SC M.S.P. SRL Constanţa, despre instituirea interdicţiei bancare (deşi societatea se afla sub incidenţa aceleiaşi măsuri dispuse de către Ra. Bank).

3). La data de 20 octombrie 2005, SC S.P. SRL Bucureşti a livrat către SC M.S.P. SRL Constanţa, cantitatea totală de 20.593 Kg. produse metalurgice (oţel beton) de diferite tipuri şi dimensiuni, în valoare totală de 39.427,83 RON.

Cu această ocazie, au fost întocmite facturile fiscale cu nr. F4 şi nr. F5.

După curgerea termenului de 30 de zile, de asemenea potrivit declaraţiei părţii vătămate A.M., dar şi a martorului A.L.R., inculpatul S.M. a transmis telefonic acestora rugămintea de a nu introduce la plată fila CEC, deşi erau îndreptăţiţi să o facă motivând faptul că, pentru moment nu are disponibilităţi băneşti, însă în scurt timp va încasa suficiente fonduri în vederea efectuării plăţii mărfurilor livrate la data de 20 octombrie 2005.

La un interval de 34 de zile de la data livrării mărfurilor, după o avizare telefonică prealabilă a înv. S.M., A.L.R., a completat fila CEC cu denumirea SC S.P. SRL Bucureşti şi suma de 39.427,83 RON, introducând-o spre încasare la Agenţia Băncii B. Văcăreşti.

Fila CEC barat nr. C5 în valoare de 39.427,83 RON, a fost respinsă la plată, pe motiv de lipsă totală de disponibil (al patrulea incident de plată înregistrat la CLP a Băncii Naţionale a României).

Martorul A.M., administrator al SC S.P., a relatat că l-a cunoscut pe inculpatul S.M. prin intermediul lui A.D., ce părea a se cunoaşte de multă vreme cu fraţii S.; în jurul datei de 20 noiembrie 2005 inculpatul a sunat-o pe soţia martorului rugând-o să nu introducă fila CEC aproximativ 3, 4 zile deoarece nu încasase suma necesară efectuării plăţii; vânzătorii au aşteptat acel interval de timp, după care l-au instiinţat pe inculpat care s-a arătat de acord cu introducerea filei CEC în bancă, spunând că nu sunt probleme. Ulterior, la data de 09 decembrie 2005, inculpatul a achitat cu ordin de plata suma de 2000 RON, apoi în numerar suma de 5000 RON, astfel că restul neachitat este în valoare de 32.427,83 RON.

În fata instanţei martorul aduce unele modificări, susţinând ca fila CEC fusese lăsată ca garanţie, fiind completată cu toate datele, mai puţin scadenţa şi suma de plată; nu a existat nici o discuţie anterior introducerii filei CEC în bancă. Martorul a introdus fila CEC la scadenţa în bancă, fiindu-i returnată.

Martora A.L.R. a relatat că împreună cu soţul său A.M. administrează SC S.P. SRL, având obiect activitate comercializarea de obiecte metalice. În octombrie 2005, la sediul firmei s-au prezentat A.D., C.E. şi S.M., acesta din urmă achiziţionând marfa, lăsând o fila CEC necompletată integral, termenul scadenţei fiind la 30 de zile. Pe 20 noiembrie 2005, martora l-a sunat pe inculpat pentru a-l anunţa că va fi introdusă fila CEC în banca însă inculpatul i-a rugat să amâne 3, 4 zile pentru că nu are pentru moment disponibilul necesar. Vânzătorii au aşteptat intervalul de timp solicitat şi au anunţat din nou telefonic intenţia de a introduce fila CEC spre decontare, inculpatul afirmând că nu sunt probleme. Cu toate acestea a constatat că fila CEC a fost respinsă pe motiv că există lipsă disponibil. Ulterior au reuşit să îi găsească pe inculpatul S.M. care a oferit în compensarea preţului neachitat plasa sudata, propunere cu care au fost de acord, fără însă ca acea compensare să se mai realizeze.

Cu prilejul audierii de către instanţa martora a precizat că fila CEC a fost lăsată ca instrument de plată, existând şi contract scris.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele: «Scrisul olograf ce completează rubricile filei CEC Banca T. nr. C5, a fost executat de către A.L.R.; Semnătura de la rubrica "Semnătura Trăgătorului" filei CEC Banca T. nr. C5, a fost executat de către S.M., a se vedea în acest sens concluziile obiectivului C, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică.

Coroborând aceste date, instanţa constată că emiterea filelelor CEC şi a biletelor la ordin s-a făcut nu în scop de garanţie aşa cum inculpatul pretinde ci ca instrumente de plată a oţelului beton achiziţionat de la cele 3 societăţi comerciale. De fiecare dată inculpatul a procedat în acelaşi mod, purtând discuţii cu reprezentanţii societăţilor comerciale vânzătoare pentru a amâna introducerea în banca spre decontare, a instrumentelor de plată şi evitând ulterior să mai comunice cu persoanele juridice înşelate. Cele 3 incidente de plată fac parte dintr-un total de 7 incidente, aşa cum Banca Naţională de României a comunicat şi deşi inculpatul avea bani din vânzarea la negru a oţelului-beton cumpărat, nu a achitat în totalitate (plăţile parţiale fiind făcute pentru a crea impresia unei bune credinţe care în realitate nu exista) nici una din acele tranzacţii. Dacă ar fi fost bine intenţionat, nu ar fi trebuit să mai contracteze de exemplu cu SC S.P. SRL Bucureşti pe 21 octombrie 2006, cu doar o zi înaintea instituirii interdicţiei bancare, despre iminenta căreia inculpatul ştia, având în vedere incidentele de plată deja create.

S-a mai reţinut că inculpatul S.M. a solicitat şi obţinut credite personale de la bănci

I). Inculpatul S.M. a solicitat la data de 15 martie 2006 Băncii R. SA Sucursala Constanţa, un credit bancar în cuantum de 13.000 RON.

Acesta a prezentat: cartea sa de identitate, adeverinţa de venit din data de 16 martie 2004 eliberată de către SC C.I.E. SRL Agigea al cărei angajat era în funcţia de inginer din 01 septembrie 2005; contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă din Constanţa sub nr. 79396 din data de 21 septembrie 2005.

Martorul C.R., administrator al SC C.I.E. SRL Agigea, a precizat faptul că, nu-şi explică împrejurările eliberării acestei adeverinţe, deşi semnătura sa şi a contabilului şef de pe adeverinţă sunt reale, precum şi ştampila societăţii aplicată pe document.

La fila 127, vol. VI se afla copia adeverinţei de venit înregistrată din 16 martie 2004 prin care se menţionează că S.M. ar fi salariat al SC C.I.E. SRL de 6 luni, începând cu 01 septembrie 2005, cu un salariu de 1753 RON.

Banca a fost despăgubită de asigurătorul SC G.A. SA. Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

«Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de salariu din 16 martie 2004, a fost executat de către S.M.;

Semnătura existentă la rubrica "Administrator", a fost executată de către C.R.;

Scrisul olograf ce completează rubricile documentului «:Cerere de credit» din 08 martie 2006, tipizat Banca R. - Sucursala Constanţa, a fost executat de către S.M.;

Semnătura de la rubrica „Semnătura solicitantului", a fost executată de către S.M.;

Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica "împrumutat" din contractul de credit bancar din 15 martie 2006 pentru S.M. au fost executate de către titular, respectiv de către S.M.;

Semnătura existentă la rubrica "Semnătura client" din ordinul de plată BB, nu a fost executată de către S.M., având caracteristicile unei imitaţii», a se vedea în acest sens concluziile obiectivului G, din raport.

În rechizitoriu se susţine că fapta inculpatului S.M. de a induce în eroare Banca R. SA Sucursala Constanţa, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, a împrejurării nereale că la data încheierii contractului de credit, era angajatul SC C.I.E. SRL Agigea, cu prilejul încheierii contractului de credit, în scopul însuşirii sumei de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune aflate în concurs real cu infracţiunea de uz de fals.

Inculpatul a prezentat în acea împrejurare o adeverinţă care aparent nu era de actualitate, fiind veche de 2 ani raportat la data eliberării şi contractul individual de muncă din 01 septembrie 2005, astfel că funcţionarii băncii nu ar fi trebuit să ia în calcul o adeverinţă care nu mai e actuală şi puteau sesiza şi singuri că este o inadvertenţă în datele ce rezultau din cele 2 înscrisuri, cerând lămuriri.

Constatam că la data solicitării creditului - 15 martie 2006, inculpatul era angajatul SC C.I.E. SRL Agigea, data angajării figurând identic în ambele acte - adeverinţa şi contract de muncă.

Rezultă aşadar că nu exista o inducere în eroare a băncii cu privire la data angajării sau la calitatea de angajat, aşa cum se susţine în rechizitoriu însă S.M. a prezentat în cuprinsul cererii de creditare ca adevărată susţinerea mincinoasă că nu mai are alte credite, deşi avea deja contract încheiat cu Ro. Bank. În plus, privind dinspre întreg către parte - dinspre întreaga activitate infracţională, examinată în ansamblu - către acest credit, luat individual, se poate lesne sesiza intenţia inculpatului S.M. de a face rost de bani, de a lua împrumut sub orice formă de la bani, direct sau indirect şi lipsa unei intenţii în ce priveşte acoperirea prejudiciului. Deşi inculpatul în decurs de aproape 2 ani a derulat afaceri comerciale şi şi-a asumat legal sau formal (prin angajaţi) împrumuturi bancare, s-a folosit de sumele noi intrate în patrimoniul său ca să acopere creditele nu pentru că era animat de dorinţa de a-şi îndeplini onorabil obligaţiile asumate într-un fel sau altul, ci pentru a ţine toate aceste afaceri la limita, spre a nu fi sesizate organele legale prea devreme, înainte să ia atâtea credite, câte posibilităţi avea, raportat la angajaţii reali sau pretinşi care s-au obligat în folosul inculpatului.

S-a apreciat că se impune condamnarea inculpatului pentru acest act material de înşelăciune.

Cât priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată prevăzută de art. 290 C. pen., deşi potrivit expertizei grafoscopice întocmite în cauză rezultă că scrierea aparţine inculpatului S.M., având în vedere că apărea emisă pe 16 martie 2004, iar în cuprinsul ei se menţiona ca inculpatul e angajat de la 01 septembrie 2005, această adeverinţă era în mod evident inapta să producă efecte juridice, nerealizandu-se conţinutul constitutiv al infracţiunii, astfel că se impune achitarea inculpatului S.M. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

II). Următorul credit de nevoi personale a fost solicitat şi obţinut de inculpatul S.M. de la Ro. Bank - Sucursala Constanţa, prin card bancar, suma de 4383 RON - contract din 18 ianuarie 2006.

C.R., administrator al SC C.I.E. SRL Agigea i-a eliberat adeverinţa de venit, completată cu datele sale, înregistrată din 17 ianuarie 2006, pe care inculpatul a prezentat-o la bancă, alături de actul de indentitate şi copia contractului de muncă.

Inculpatul a completat şi a semnat o serie de documente: declaraţie tip anexa 5, declaraţia alte angajamente din 18 ianuarie 2006, declaraţie tip privind veniturile realizate şi alte date cu caracter personal, în care Parchetul susţine că a consemnat şi date nereale, deşi unele dintre ele, făceau referiri la dispoziţiile art. 292 C. pen., privind falsul în declaraţii.

Cererea de acordare a creditului este înregistrată din 18 ianuarie 2006. Inculpatul a mai prezentat contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă din Constanţa sub nr. 79396 din data de 21 septembrie 2005, dovedind că era angajat la momentul eliberării adeverinţei de salariu.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

«Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de salariu din 17 ianuarie 2006, mai puţin scrisul corespunzător rubricii "Administrator" a fost executat de către C.C.;

Scrisul olograf ce completează rubrica "Administrator" din adeverinţa de salariu din 17 ianuarie 2006, a fost executat de către C.R.;

Semnătura de la rubrica "Administrator" din adeverinţa de salariu din 17 ianuarie 2006, este inaptă pentru un examen grafoscopic datorită multiplicării electrostatice de slabă calitate;

Semnătura din finalul cererii din 17 ianuarie 2006, în numele lui S.M. a fost executată de către titular, respectiv de către S.M.;

Semnătura de la rubrica "Semnătura" din declaraţia din 17 ianuarie 2006, în numele lui S.M. a fost executată de către titular, respectiv de către S.M.;

Semnătura de la rubrica "Semnătura" din declaraţia din 18 ianuarie 2006, în numele lui S.M. a fost executată de către titular, respectiv de către S.M.;

Semnătura de la rubrica "Semnătura" din declaraţie privind veniturile realizate din 17 ianuarie 2006, în numele lui S.M. a fost executată de către titular, respectiv de către S.M.», a se vedea în acest sens concluziile obiectivului D, din raport.

La data de 12 iulie 2007, prin adresa AA, Ro. Bank a comunicat faptul că, se constituie parte civilă în proces cu suma de 5.172,43 RON, reprezentând credit restant, dobânda restantă şi dobânzile estimate la luna în curs.

Valoarea creanţei la 30 mai 2008 când a fost vândută era de 6049 (4383 principal şi 1666.8dobânda).

La fila 9, vol. VI - MKB R. Bank comunica I.G.P. Constanţa ca referitor la rambursarea facilitaţii de descoperit de cont, acordată lui S.M. care a făcut obiectul contractului din 18 ianuarie 2006 nu mai figurează cu datorii pentru că a fost vândută creanţa către C.F.S. SRL şi nu se constituie parte civilă în proces.

Având în vedere că la data solicitării creditului, inculpatul S.M. a prezentat o adeverinţa de salariu al cărei conţinut era conform cu cel al contractului individual de muncă, inculpatul fiind angajat şi neavând alte credite asumate în calitate de persoana fizică, s-a apreciat că nu a existat o acţiune de inducere în eroare, aşa cum se susţine în actul de inculpare, neexistând dovezi care sâ confirme acestă teză. Examinând acest act material în contextul întregii activităţi infracţionale, s-a apreciat că inculpatul S.M. a indus banca în eroare, întrucât nu a intenţionat să îşi execute obligaţia asumată, de achitare a ratelor, urmând a condamna pe inculpat pentru săvârşirea acestui act material de înşelăciune.

III). Inculpatul S.M. şi-a mai asumat un al treilea credit de nevoi personale din 22 februarie 2006 de la C.E. Bank (România) SA (fostă F. Bank) -Sucursala Tomis Constanţa, suma de 17.166,93 RON.

Şi de această dată a prezentat: copia contractului de muncă, a actului de identitate, adeverinţa de salariu din 20 februarie 2006 (cu salariul în sumă de 1753 RON).

La pag. 44, vol. VI se afla cererea de emitere a cardului în care nu a bifat rubrica alte carduri de credit, debit.

Şi la fila 49 , vol, VI se afla declaraţia dată de inculpat pe 22 februarie 2006, cu prilejul solicitării cardului credit prin care a susţinut că nu mai are alte credite deşi avea la Ro. Bank.

Cu privire la acest aspect, constatarea tennico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

«Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de salariu din 20 februarie 2006 mai puţin scrisul corespunzător rubricilor „Director general" şi „Contabil şef, a fost executat de C.C.

Scrisul olograf ce completează rubricile „Director general" şi „Contabil şef, din adeverinţa de salariu din 20 februarie 2006, a fost executat de C.R.,

Semnătura existentă în adeverinţa de salariu din 20 februarie 2006 la rubrica „Director general" şi precum şi semnătura de rectificare, plasată superior, au fost executate de C.R.

Semnătura de rectificare, plasată inferior, în adeverinţa de salariu din 20 februarie 2006, a fost executată de C.C.

Semnăturile existente la rubricile „Specimen de semnătură titular" şi „Semnătura client" din Cerere Deschidere Cont Persoane Fizice din 23 februarie 2006, pentru S.N.M., au fost executate de către titular, respectiv de S.M.

Semnăturile existente la rubricile „Semnătura solicitant" şi „Semnătura client" din Cererea de Credit/Cerere Card Finans Avantaj Mastercard Standard/Cerere de Deschidere de Cont din 22 februarie 2006, pentru S.M., au fost executate de către titular, respectiv de S.M.

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura" din Declaraţia din 22 februarie 2006 în numele lui S.M., a fost executată de către titular, respectiv de S.M.

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura solicitant" din acordul de transmitere, prelucrare şi consultare a informaţiilor la SC Biroul de Credit SA nr. 361 din 22 februarie 2006, ridicate de la C.E. Bank (România) - Sucursala Constanţa, pentru S.M., a fost executată de către titular, respectiv de S.M., a se vedea în acest sens concluziile obiectivului E din raport.

Prin adresa aflata la fila 26, vol. VI, C.E. Bank SA se constituie parte civilă cu suma de 6222,8 RON (fiind parţial despăgubită de ASIBAN şi prin folosirea cardului Card Avantaj Mastercard Standard).

S-a apreciat că a existat o acţiune de inducere în eroare cu prilejul solicitării creditului de către inculpatul S.M. întrucât acesta nu a adus la cunoştinţa funcţionarilor băncii ca era deja îndatorat la o altă bancă - MKV Ro. Bank şi nu a avut intenţia de a restitui banii împrumutaţi.

IV) O altă cerere de creditare, a adresat-o inculpatul S.M. băncii Ra. Bank - Agenţia Delfinarium Constanţa, de la care a obţinut suma de 3.470 RON, pe card ca urmare a încheierii contractului de creditare din 10 martie 2006.

Ca şi în cazurile anterioare, a pus la dispoziţia băncii adeverinţa de salariu din 28 februarie 2006, copie contract muncă, copie act identitate.

În adeverinţa de salariu din 28 februarie 2006 prezentată (VI/86) se menţionează valoarea salariului de 1753 RON.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

«Scrisul olograf ce completează rubricile „Numele Companiei" şi „Nume şi prenume angajat" din adeverinţa de salariu şi vechime în muncă din 28 februarie 2006, a fost executat de S.M.;

Scrisul olograf ce completează rubricile din Antet şi „Reprezentant legal - Director şi Contabil", a fost executat de C.R.;

Semnătura existente în adeverinţa de salariu şi vechime în muncă din 28 februarie 2006, la rubrica "Director", a fost executată de C.R.;

Semnătura existente la rubrica "Contabil", a fost executată de C.C.;

Semnătura existente la rubrica "Semnătura client", a fost executată de S.M.;

Scrisul olograf ce completează rubricile documentului Cerere Emitere Card de Credit din 28 februarie 2006, tipizat Ra. Bank - Sucursala Constanţa, nu a fost executat de S.M.;

Semnătura de la rubrica „Semnătura solicitant", a fost executată de S.M.; Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „împrumutat" din contractul de credit bancar din 15 martie 2006 pentru S.M., au fost executate de către S.M.;

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura" din Acordul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal din 27 februarie 2006, ridicate de la R. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executată de către S.M., a se vedea în acest sens concluziile obiectivului F, din raport.

În actul de inculpare se susţine că cu ocazia întocmirii cererii de emitere a cardului de credit, inculpatul S.M., cu bună ştiinţă a omis încunoştiinţarea Ra. Bank cu privire la creditele contractate anterior, deşi formularul solicita în mod expres aceste informaţii financiare.

Acuzaţia este întemeiată întrucât la fila 83, vol. VI se afla cererea de emitere a cardului de credit, în care inculpatul menţionează la 28 februarie 2006 că este salariat de 5 luni la SC C.I.E. SRL şi că nu are alte angajamente de plată.

Ra. Bank se constituia la 16 septembrie 2008 parte civilă cu suma de 3412,28 RON la care solicita actualizarea la momentul plăţii efective a creanţei (VI/93).

V). Un al cincilea credit a fost obţinut de inculpatul S.M. de la SC P. Bank.

S-a reţinut că prezentând actele menţionate în cazurile anterioare, respectiv adeverinţa de venit, completată cu datele sale, înregistrată sub nr. 69 din 27 martie 2006, a întocmit cererea de credit înregistrată sub nr. 18474 din 28 martie 2006, în care cu bună ştiinţă, a omis încunoştiinţarea băncii cu privire la creditele contractate anterior, deşi formularul prevedea furnizarea acestor informaţii financiare. Copia se afla la fila 177, vol. VI.

Inculpatul a solicitat un credit de nevoi personale în valoare de 16.500 RON cu o durată de rambursare de 60 de luni iar funcţionarul care s-a ocupat de întocmirea dosarului a fost T.R.A. S-a încheiat la 28 martie 2006 contractul de împrumut pentru nevoi personale prin care inculpatului S.M. i-a fost aprobat la data de 05 aprilie 2006 creditul bancar, în sumă de 17.242,50 RON. înainte de aprobarea creditului a fost necesară lămurirea unor neclarităţi.

Aceste neconformităţi s-au referit la modificarea existentă în adeverinţa de venit de la rubrica "luna 12 anul 2005", aspect ce a necesitat confirmarea prin ştampilă şi semnătură a persoanei care a efectuat modificarea.

Motivul întârzierii la aprobare a dosarului de credit l-a constituit şi efectul dat de adresa din 05 aprilie 2006 a R.I. Bank SA Sucursala Constanţa, care făcea cunoscută retragerea înv. S.M. din cadrul SC M.S.P. SRL Constanţa, ocazie cu care R.I. Bank a anexat certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa, înregistrat sub nr. i/102412 din 28 februarie 2006.

Adeverinţa de venit din 27 martie 2006 (176/VI) menţionează data angajării 1 septembrie 2005 şi salariul brut de 2 500 RON.

În rechizitoriu se susţine ca inculpatul T.R.A. la data de 05 aprilie 2006, a completat declaraţia, prin care în mod nereal atesta faptul că, a efectuat verificări cu privire la persoana inculpatului S.M., stabilind statutul de angajat în cadrul SC C.I.E. SRL Agigea, vechimea în muncă şi cuantumul salariului.

Trebuie remarcat ca din verificarea traking-ului contractului, verificarea în discuţie a fost făcută de inculpatul T.R.A. la 28 martie 2006 când de altfel se şi aproba acel credit, iar la respectiva dată aceea era realitatea - inculpatul S.M. avea contract de muncă înregistrat din 1 septembrie 2005, care era în vigoare.

La 01 aprilie 2006 potrivit contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă din Constanţa sub nr. 134178 din 20 aprilie 2006, S.M. a fost angajat în funcţia de director general al SC A.C. SRL Constanţa.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

«Scrisul ce completează rubricile adeverinţei de venit din 27 martie 2006 - tipizat P. Bank mai puţin cel de la rubricile „Semnăturile reprezentanţilor Angajatorului", respectiv la „Director general şi „Contabil şef, a fost executat de C.C.;

Scrisul olograf ce completează rubricile „Semnăturile reprezentanţilor Angajatorului", respectiv la „Director general şi „Contabil şef, a fost executat de S.M.;

Semnătura existentă pe documentul sus menţionat la rubrica "Director general", a fost executată de către C.R.;

Semnătura de rectificare existentă pe documentul sus menţionat, nu a fost executată de către C.R., având caracteristicile unei imitaţii;

Scrisul olograf ce completează rubricile documentului declaraţie din 27 martie 2006, aflat pe versoul adeverinţei de venit din 27 martie 2006, a fost executat de S.M.;

Semnătura existentă la rubrica „Nume şi semnătură", din înscrisul intitulat „Declaraţie", a fost executată de S.M.;

Scrisul olograf ce completează rubricile cererii de credit din 28 martie 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de S.M.;

Semnătura existentă la rubrica „ Solicitant", a fost executată de S.M.;

Scrisul olograf ce completează rubricile Acordului de transmitere, prelucrare şi consultare a informaţiilor nr. 140018474 din 28 martie 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat S.M.;

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura emitentului", a fost executată de S.M.

Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „Semnătura împrumutat" din contractul de împrumut pentru nevoi personale din 28 martie 2006, pentru S.M., au fost executate de titular, respectiv de S.M.;

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura client" din ordinul de plată din 05 aprilie 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executată de către S.M.»

Ratele la credit sunt acoperite prin despăgubire de către SC G.A., conform adresei aflate la vol. VI. Din trakingul pentru Dosarul nr. 18474 a rezultat că inculpatul T.R.A. a desfăşurat următoarele activităţi: a făcut calcul preliminar; cerere în analiză; căutare CNP în evidenţa specială a băncii; editare informaţii client; evaluare buget aprobat; evaluare scoring-aprobat, eligibilitate - aprobat; verificare CRB şi ExCB. Trebuie remarcat ca un alt funcţionar a mai verificat odată lista creditelor; a evaluat credit; scoring şi eligibilitate- aprobat. Acuzarea nu a dovedit ca inculpatul T.R.A. avea cunoştinţa de adresă şi chiar dacă ar fi ştiut nu era relevant pentru că inculpatul avea un loc de muncă şi adeverinţa de salariu era conformă contractului de muncă.

S-a apreciat că a existat o inducere în eroare a băncii P. întrucât la 27 martie 2006 inculpatul S.M. îşi asumase deja alte credite, a căror existenţă a ascuns-o deşi formularul îi cerea evidenţierea lor, având directa influenţă asupra scoring-ului şi posibilităţii de apreciere efectivă a bonităţii clientului. Ascunzând cu ştiinţa această informaţie, inculpatul a prejudiciat banca pentru că a lipsit-o de posibilitatea reală de a-şi recupera banii acordaţi credit.

Este dovedită fapta de contrafacere a unui înscris sub semnătura privată având în vedere că din raportul de expertiza grafoscopica rezultă că inculpatul S.M. a semnat adeverinţa de venit în locul angajatorului şi al contabilului, astfel că urmează a condamna pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen.

În ce priveşte complicitatea inculpatului T.R.A. la înşelarea băncii de către inculpatul S.M. cu prilejul acordării imprumurului din 10 martie 2006, singura acţiune din partea acestuia care să sprijine pe autor, identificată de instanţa este ignorarea deliberată a celorlalte credite, asumate de S.M. în calitate de persoana fizică, anterior solicitării prezentului împrumut.

Martorii propuşi de inculpatul T.R.A., audiaţi în cauză au invederat că se făcea o astfel de verificare (declaraţie martorei A.S.) iar declaraţiile se coroborează cu traking-ul fiecărui dosar. Urmează a condamna pe inculpatul T.R.A. pentru acest act material de complicitate.

C.R. a susţinut că datele din adeverinţele de salariu eliberate de firma sa SC C.I.E. SRL Agigea inculpatului S.M. spre a fi prezentate la bancă, sunt reale.

Fiul acestuia, martorul C.C. a declarat că inculpatului S.M. i-au fost eliberate aprox. 10 adeverinţe de salariu, întrucât acesta susţinea că doreşte să obţină credit de la bancă, în calitate de persoana fizică, însă băncile i-au respins cererile. În ce priveşte adeverinţa din 16 martie 2004, martorul a susţinut că nu este nici scrisul tatălui său, nici semnătura. Martorul nu a recunoscut scrisul ce completează adeverinţa din 28 februarie 2006.

Totalizând creditele obţinute de inculpatul S.M. în calitate de persoană fizică, a rezultat că acesta a împrumutat 55.762,43 RON.

Cu privire la actele de complicitate comise de inculpatul S.M., instanţa de fond a reţinut următoarele:

1). F.F. a fost angajat în cadrul firmei SC A.C. SRL Constanţa, în calitate de fierar, în aprilie 2006, contractul individual de muncă fiind înregistrat la I.T.M. Constanţa la data de 18 aprilie 2006.

Pe 26 iunie 2006 acesta a mers la Banca P. prezentând o adeverinţă de salariu care menţiona drept data a angajării 31 august 2005, actul de identitate, fiind însoţit în permanenţă de către inculpatul S.B.S., sub motivaţia că acesta din urmă avea acelaşi drum de parcurs. Acest inculpat a completat cererea de credit în numele lui F.F., sub motivaţia emotivităţii acestuia din urmă şi a scrisului ilizibil.

Venitul net este consemnat şi pentru luna martie 2006, deşi potrivit contractului de muncă, învinuitul a fost angajat la 01 aprilie 2006.

Adeverinţa este semnată la rubricile "reprezentantul angajatorului" de către inculpatul S.M. în calitate de director general, iar la rubrica celui de-al doilea reprezentant al angajatorului este menţionat numele de S.T., funcţia de director economic, fiind aplicată o semnătură indescifrabilă.

Cu privire la numele de S.T., din cercetări a rezultat faptul că, este soţia inculpatului S.B.S., însă nu a avut niciodată vreo funcţie în cadrul societăţilor administrate de către fraţii S.M. şi S.B.S.

În calitate de persoană fizică autorizată ca şi expert contabil, a întocmit balanţe contabile lunare ori bilanţuri semestriale în numele acestor societăţi, pe care le-a depus autorităţilor financiare, însă nu a putut pune la dispoziţie vreun contract de colaborare în acest sens, deşi cu ocazia ascultării sale a precizat că dispune de un astfel de contract, aspect care nu a putut fi coroborat cu nicio altă împrejurare, rămânând ca o simplă afirmaţie declarativă.

De altfel, cu ocazia ascultării numitei S.T., aceasta a afirmat că nu a întocmit niciodată vreun document în numele societăţilor administrate de către inculpatul S.M. ori inculpatul S.B.S. şi nici nu a semnat niciodată vreun astfel de document, semnăturile de pe un număr de nouă adeverinţe de venit nu-i aparţin, neputând să-şi explice împrejurările eliberării acestor documente.

În documentul intitulat "Confirmare", inculpatul T.R.A. a consemnat aşadar aspecte nereale, în sensul că a purtat o discuţie cu S.T., angajată în funcţia de director economic, în vederea confirmării adeverinţei de venit a înv. F.F.

Din trakingul pentru Dosarul nr. 31 901 rezulta că inculpatul T.R.A. a desfăşurat la data de 26 iunie 2006 următoarele activităţi: a făcut calcul preliminar; cerere în analiză; căutare CNP în evidenţa specială a băncii; editare informaţii client; evaluare buget aprobat; evaluare scoring-aprobat, eligibilitate - aprobat; verificare CRB; evaluare ExCB. Trebuie remarcat că un alt funcţionar a mai verificat odată lista creditelor; a evaluat credit; scoring şi eligibilitate-aprobat. Actele au fost depuse la orele 16,17 şi contractul a fost finalizat în aceeaşi zi la orele 17,09.

Din conţinutul ordinului de plată 0004418, suma de bani aferentă creditului, în cuantum de 4.180 RON a fost ridicată în ziua de 27 iunie 2006 şi folosită în interes personal, potrivit declaraţiilor învinuitului F.F.

Conform adresei din 11 iulie 2008 a P. Bank - Sucursala Constanţa aflată în dosar, ratele aferente creditului acordat învinuitului F.F., sunt achitate cu întârziere.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

«Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de venit din 26 iunie 2006, a fost executat de Ş.E.;

Semnătura existentă la rubrica "Director general", a fost executată de către S.M.;

Semnătura existentă la rubrica „Director economic", nu a fost executată de către S.T.;

Scrisul olograf ce completează rubricile Declaraţiei, aflat pe verso - ul adeverinţei de venit din 26 iunie 2006, a fost executat de Ş.E.;

Scrisul olograf ce completează rubricile cererii de credit din 26 iunie 2006, a fost executat de S.B.S.;

Semnătura existentă la rubrica "Solicitant", a fost executată de F.F.;

Scrisul olograf ce completează rubricile documentului Declaraţie Acord tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, pentru F.F., a fost executat de S.B.S.

Prezenta concluzie astfel exprimată, deşi nu face parte din obiectivul iniţial al lucrării, este consecinţa grupării în funcţie de comunitatea de autor, a scrisurilor în litigiu;

Semnătura de la rubrica „Numele şi semnătura declarantului" din Declaraţie Acord, a fost executată de F.F.;

Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „Semnătura împrumutat" din Contractul de împrumut pentru nevoi personale din 26 iunie 2006, încheiat între SC P. Bank şi F.F., a fost executată de titular, respectiv de F.F.

Semnătura existentă pe xerocopia ordinului de plată din 27 iunie 2006 ridicat de la P. Bank - Sucursala Constanţa, este inaptă pentru un examen grafoscopic datorită multiplicării electrostatice de slabă calitate», a se vedea în acest sens concluziile obiectivului I din raport.

F.F. a arătat că s-a angajat ca fierar betonist în 2004 la firma A.C. SRL Constanţa iar în iunie 2006, având nevoie de bani pentru terminarea construcţiei casei a făcut un credit la bancă. La societatea angajatoare a depus formularul tipizat privind venitul care a fost completat de secretara care l-a dus la bancă, fiind anunţat că s-a aprobat creditul nu l-a însoţit nimeni la bancă.

În altă declaraţie F.F. a susţinut că era angajat din 2005; S.T. venea frecvent la firmă; salariul său era cel minim pe economie; formularul adeverinţa de salariu l-a prezentat inculpatului S.M. solicitandu-i completarea; S.S. l-a însoţit la bancă pentru că îi rugase, motivat de faptul că e emotiv iar cu acceptul funcţionarului inculpatul S.B.S. a şi completat documentele, lăsând apoi numărul sau spre a fi contactat când se aproba; a doua zi acesta i-a spus că are de luat creditul de 4000 RON, suma folosită în interes personal.

Din coroborarea acestor probe rezultă că adeverinţa de salariu eliberată de inculpatul S.M. învinuitului F.F. ste contrafăcută întrucât inculpatul a consemnat o altă dată mult anterioară angajării, decât cea reală - 1 iunie 2006, pentru a ascunde intenţia sa de a angaja formal pe F.F., exclusiv în scopul dovedirii calităţii de angajat a învinuitului spre a obţine creditul de care în final a beneficiat inculpatul S.M. (potrivit declaraţiilor altor angajaţi precum Ş.E., G.A.). Adeverinţa de salariu era semnată în fals de către cineva ce pretindea a fi S.T., contabil şef.

Că împrumutul nu era acordat în beneficiul învinuitului ci al inculpatului S.M. rezultă şi din împrejurarea că F.F. doar s-a prezentat formal la bancă, însă actele de solicitare a ereditării au fost completate de inculpatul S.A.F. şi doar semnate de învinuit.

Inculpatul T.R.A. se face complice la comiterea infracţiunii de înşelăciune având în vedere că a acceptat un client despre care ştia că nu este eligibil; a completat cu date nereale înscrisul Confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit.

Inculpatul T.R.A. s-a apărat susţinând că a luat numărul de telefon al firmei de la serviciul telefonic Informaţii şi nu avea cum să ştie că persoana care îi răspundea nu e S.T.

Privind însă probatoriul în ansamblu, rezultă că inculpatul S.M. îi trimitea sau însoţea diverse persoane ce pretindeau că sunt angajaţi ai firmei sale, iar contractele de credit se succed, la un moment dat cu o frecvenţa de 3, 4 zile şi chiar două într-o zi (Ş.R.- 12 iulie 2006; S.A.F. - 27 iulie 2006; T.D. - 14 august 2006; N.M., G.A.- 18 august 2006, A.I. - 21 august 2006; M.C. - 23 august 2006; D.C. 25 august 2006; M.M. - 20 septembrie 2006; B.C. - 22 septembrie 2006; S.A. - 26 septembrie 2006; G.E. - 3 noiembrie 2006): mai rezulta că din înregistrarile oferite de G.A. privind convorbiri telefonice purtate de aceasta cu S.M., T.R., Ş.E., inculpatul T.R.A. era parte a intelegerii şi era răsplătit pentru aceste servicii, martorii colegi cu acesta remarcând existenţa unei relaţii de amiciţie între inculpaţii T.R.A. şi S.M. care o excedea pe cea de client - funcţionar al băncii.

T.R.A. a insinuat că G.A. ar putea fi persoana care răspundea la telefon, pretinzând că este S.T. Aceasta apărare nu este însă întemeiată având în vedere că G.A. este şi ea una din persoanele care, fără a avea un căştig financiar personal real, sunt convinse într-o modalitate sau alta să accepte solicitarea unui credit în beneficiul inculpatului S.M., iar aceasta din urmă, pus în faţa transcrierii înregistrării convorbirii telefonice, o recunoaşte.

În lumina acestor probe, ne îndoim că inculpatul T.R.A. suna efectiv la firma inculpatului S.M., pentru. simplul fapt că ambii cunoşteau realitatea: persoanele ce se prezentau drept angajaţi ai firmei SC A. SRL sunt angajaţi recent, strict în scopul solicitării creditelor, aspect pe care ar fi trebuit să îi aducă la cunoştinţa conducerii băncii, aşa cum atribuţiile prevăzute în fişa postului prevedeau, banca pe care de altfel, în modalitatea în care a procedat, a prejudiciat-o.

Funcţionarii aduşi ca martori au antamat existenţa unor discuţii la nivel de conducere care au condus la decizia că angajaţii lui S.M. să nu mai fie creditaţi, ceea ce dovedeşte că la un moment dat, când ratele creditelor nu s-au mai plătit, conducerea băncii P. a realizat că este vorba de nişte credite toxice.

Inculpatul T.R.A. s-a mai apărat susţinând că fiecare credit era aprobat de Banca Centrală P. din Bucureşti. Declaraţiile funcţionarilor propuşi ca martori şi chiar traking-urile fiecărui credit confirma aceasta chestiune. Însă, contribuţia majoră a inculpatului T.R.A. la înşelarea băncii a constat în primirea la dosarul de creditare a unor acte despre care avea cunoştinţa că nu sunt conforme realităţii. Odată introduse de către inculpat datele în aplicaţie, acesta le certifica iar colegii de la forul central analizau eligibilitatea clientului pornind de la premise eronate, induse de inculpatul T.R.A.

S-a consumat multă energie din partea acuzării şi apărării pentru a demonstra că uşa din spate a băncii era o uşă care nu era destinată publicului, sau, din contră, pe care intrau în mod frecvent clienţii. În urma administrării probelor, acceptam ca dovedită împrejurarea că acea uşă permitea accesul clientelei însă această chestiune nu este concludentă, având în vedere că din declaraţiile martorilor rezultă că între inculpaţii T.R.A. şi S.M. se purtau discuţii telefonice, cel dintâi ieşind uneori din bancă pentru scurte intervale de timp şi deplasandu-se la autoturismul în care inculpatul S.M. aştepta perfectarea unui nou credit pentru a lua toţi banii. Nu e important pe unde se intra/iesea din bancă ci în ce scop, în acest context, se făcea acest lucru.

În ce priveşte prejudiciul creat, chiar dacă acel credit a fost acoperit, cu intarziere, posibilitatea reală a prejudicierii băncii trebuie raportată la momentul încheierii contractului când s-a încheiat un împrumut fără ca acel client să prezinte bonitate, banca fiind expusă direct riscului de a nu-şi recupera banii.

Rezultă aşadar că inculpatul S.M. a contrafăcut înscrisul denumit adeverinţa de venit şi l-a pus la dispoziţia lui F.F. pentru ca acesta să poată susţine că este angajatul SC A. SRL şi să obţină creditul în beneficiul lui S.M., astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătura privată reglementate de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 290 C. pen., precum şi a infracţiunii de complicitate la înşelăciune şi uz de fals, conform art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. respectiv art. 291 C. pen. în cazul inculpatului T.R.A.

2) Ş.E. a fost angajata la SC A. SRL în funcţia de asistent manager, la data de 01 aprilie 2006, potrivit contractului individual de muncă, înregistrat la I.T.M. Constanţa la data de 18 aprilie 2006.

La solicitarea inculpatului S.M., aceasta a hotărât contractarea unui credit bancar de nevoi personale de la P. Bank Sucursala Constanţa, scop în care a ridicat un formulat de adeverinţa salariu pe care l-a dat angajatorului spre a fi completat. Cu acel formular, contractul individual de muncă, actul de identitate s-a prezentat la banca P. unde dosarul de credit a fost prelucrat de inculpatul T.R.

Adeverinţa de venit din 12 iulie 2006 prezenta date nereale la rubricile "data angajării" şi "salariul de bază brut fără sporuri", în sensul că, data angajării este menţionată ca fiind 15 august 2005, dar în realitate inculpata era angajată la data de 01 aprilie 2006, potrivit contractului individual de muncă, înregistrat la I.T.M. Constanţa la data de 18 aprilie 2006, iar la cuantumul salariului brut este menţionată suma de 1.833 RON, deşi în contractului individual de muncă este menţionat salariul minim pe economie de la acel moment, respectiv 330 RON. Aceste date neconforme, inculpata Ş.E. nu le-a putut explica cu ocazia ascultării sale.

Inculpata Ş.E. a declarat că a lucrat ca asistent manager la firma SC A. SRL Constanţa în perioada 01 aprilie 2006 -15 august 2006, iar pe data de 12 iulie 2006 a contractat un credit de nevoi personale la rugămintea administratorului firmei angajatoare, care avea nevoie de bani pentru rezolvarea unor probleme personale, inculpata datorându-i de altfel acestuia suma de 4000 RON. A imprumutat în total 16.700 RON pe care i-a dat inculpatului S.M. atât în contul datoriei cât şi împrumut. Inculpatul s-a obligat să achite ratele.

Adeverinţa de venit a fost completată de inculpata în biroul inculpatului S.M. care dicta datele. Se mai susţine că s-a menţionat ca salariu de bază, suma de 1833 RON care era primită în mod frecvent fără ca inculpata să fi văzut vreodată statul de plată sau contractul invidual de muncă. Într-o alta declaraţie arată că salariul net era de 1250 RON.

În declaraţia de la vol. IX, arătă însă că a semnat contractul individual de muncă iar banca unde urma să facă împrumutul a ales-o singură.

S-au deplasat împreună la P. Bank pentru că inculpatul susţinea că îi este familiară procedura de acordare a creditelor. La bancă, inculpatul a rugat funcţionarul să urgenteze şi în aceeaşi zi creditul a fost acordat, banii au fost ridicaţi. Nu a verificat la bancă dacă ratele au fost plătite de inculpat.

Inculpata ştie că şi colega M.E. a fost creditată de aceeaşi bancă.

Înscrisul Confirmare semnat de inculpatul T.R. consemnează că a luat legătura cu S.M. care a confirmat adeverinţa lui Ş.E.

Cu ocazia întocmirii cererii de credit, de asemenea, inculpata Ş.E. a consemnat aceleaşi date nereale privind vechimea în muncă şi cuantumul veniturilor.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

«Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de venit din 12 iulie 2006 a fost executat de Ş.E.;

Semnătura existentă la rubrica "Director general", a fost executată de către S.M.:

Semnătura existentă la rubrica "Director economic" nu a fost executată de către S.T.;

Scrisul olograf ce completează rubricile Declaraţiei, datat 12 iulie 2006, aflat pe verso, adeverinţa de venit din 12 iulie 2006, a fost executat de Ş.E.;

Semnătura existentă la rubrica „Nume şi semnătură" din Declaraţia existentă pe verso-ul adeverinţei de venit din 12 iulie 2006, a fost executată de Ş.E.;

Scrisul olograf ce completează rubricile Cerere de credit din 12 iulie 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de Ş.E.;

Semnătura existentă la rubrica "Solicitant" din documentul sus menţionat, a fost executată de către Ş.E.;

Scrisul olograf ce completează rubricile Declaraţiei Acord tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de Ş.E.;

Semnătura de la rubrica „Semnătura emitentului" din Declaraţia Acord din 12 iulie 2006 a fost executată de Ş.E.;

Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „Semnatul împrumutat din contractul de împrumut pentru nevoi personale din 12 iulie 2006 încheiat între SC P. Bank şi Ş.E., a fost executată de către titular respectiv de Ş.E.;

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura client" din ordinul de plată din 12 iulie 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executată de către Ş.E.», a se vedea în acest sens concluziile obiectivului J, din raport.

Ratele la credit sunt achitate la zi, conform adresei din 11 iulie 2008 a P. Bank - Sucursala Constanţa.

Din trakingul pentru Dosarul nr. 36380 rezultă că inculpatul T.R.A. a desfăşurat la data de 12 iulie 2006 următoarele activităţi: a făcut calcul preliminar; cerere în analiză; căutare CNP în evidenţa specială a băncii; editare informaţii client; evaluare buget aprobat; evaluare scoring-aprobat, eligibilitate - aprobat; verificare CRB; evaluare ExCB. Trebuie remarcat ca un alt funcţionar a mai verificat odată lista creditelor; a evaluat credit; scoring şi eligibilitate-aprobat. Actele au fost depuse la orele 14,04 iar contractul a fost finalizat în aceeaşi zi la orele 14,27. Din conţinutul Ordinului de plată 0009534, care evidenţiază faptul că, suma de bani aferentă creditului, în cuantum de 16.616,50 RON a fost ridicată în aceeaşi zi de 12 iulie 2006, orele 14,41.

Consemnarea unei vechimi în muncă mai mari şi a unei valori mai mari a salariului în adeverinţa de venit, a fost de natură să inducă în eroare instituţia bancară, care nu ar fi acordat creditul solicitat în cuantum de 16.700 RON corespunzător unui salariu real de 330 RON.

De altfel, cuantumul creditului acordat a fost stabilit de către inculpatul T.R.A., care a impus valoarea acestui credit la limita echivalentului a 5.000 de euro, prag peste care ar fi fost necesară depunerea şi a copiilor de pe cartea de muncă ori a contractului individual de muncă, astfel că s-ar fi descoperit cu mai multă uşurinţă fapta comisă.

Coroborând aspectele neconforme descrise anterior, apreciem faptul că, împrumutul bancar a fost acordat în condiţii ilegale.

Inculpatul S.M. a determinat-o pe inculpata Ş.E. să solicite un credit în beneficiul inculpatului şi pentru ca banca să nu respingă cererea şi să ofere suma maximă posibilă, i-a pus la dispoziţie o adeverinţa de salariu care atesta că vechimea în muncă este mult mai mare decât cea reală de doar 3 luni, precum şi faptul că salariul este mult mai mare decât cel inscris în contractul individual de muncă, actul fiind pretins a fi semnat şi de S.T., fără ca aceasta să fie real.

Potrivit înscrisului Confirmare, completat de inculpatul T.R.A., S.M. este menţionat ca fiind cel care a confirmat informaţiile din cuprinsul adeverinţei, însă, aşa cum am precizat şi în cazul anterior, inculpatul T.R.A. avea cunoştinţa despre Împrumuturile pe care S.M. le obţinea în realitate pentru sine, prin persoane angajate strict în scopul îndatorarii lor şi a înlesnit acest procedeu care a expus Banca P. riscului de a nu-şi recupera banii împrumutaţi. Acesta se face vinovat de comiterea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. respectiv fals în acte sub semnătură privată.

Ş.E. a indus în eroare Banca P. prezentând cu prilejul întocmirii dosarului de credit o situaţie care nu corespundea realităţii, în sensul că vechimea sa în muncă era mai mare decât cea reală, de 3 luni, precum şi faptul că salariul era mai mare decât cel înscris în contractul de muncă; aceasta şi-a asumat o îndatorare formală ascunzând faptul că beneficiarul banilor şi cel ce ar trebui să achite ratele este S.M.

Întrebaţi fiind inculpaţii precum şi martorii angajaţi ai firmei lui S.M., câţi angajaţi avea firma, care era obiectul de activitate, care erau atribuţiile lor concrete, aceştia au dat răspunsuri vagi şi echivoce, rezultând că nu făceau mai nimic din ce se menţiona în contract, ceea ce confirma odată în plus că angajarea lor s-a făcut în scopul asumării creditelor, cu speranţa că ultimele împrumuturi obţinute, vor acoperi ratele celor anterioare.

De asemenea, fapta inculpatei Ş.E. de a prezenta cu prilejul solicitării creditului la banca P. o adeverinţa de salariu al cărei conţinut nu corespundea realităţii, sub aspectul menţiunilor şi semnăturilor, întruneşte elementele constitutitve ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. Că inculpata cunoştea despre menţiunile neconforme cu realitatea rezultă şi din împrejurarea că aceasta putea confrunta cuantumul salariului pe care îi scria în adeverinţa la dictarea lui S.M., cu cel primit efectiv. În plus, în cursul lunii anterioare, la dictarea inculpatului S.M., Ş.E. a completat şi adeverinţa de venit privind pe F.F., aşa cum rezulta din expertiza întocmită în cauză.

Conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune în dauna băncii, se realizează din momentul contractării, atunci producându-se prejudicierea, achitarea ulterioară a creditului fiind doar executare de bunăvoie în baza unei rezoluţii distincte de cea care a stat la baza inducerii în eroare a băncii cu privire la valoarea salariului ce urma să acopere fiecare rată, în ce priveşte persoana ce urmează a plăti acele rate.

Urmează a reţine efectul circumstanţei atentuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., întrucât inculpata nu a mai avut alt conflict cu legea penală, dovedind o conduită corespunzătoare normelor sociale şi penale. Va reduce prin urmare cuantumul pedepselor ce se vor aplica sub minimul special.

Se constata că infracţiunile au fost comise înainte de aplicarea unei sancţiuni definitive pentru vreuna dintre acestea şi sunt aplicabile dispoziţiile privind concursul de infracţiuni.

Având în vedere că acţiunea inculpatei Ş.E. a urmărit un scop patrimonial ilicit în beneficiul inculpatului S.M. şi nu pentru sine, aceasta simţindu-se obligată să acopere în acest mod o datorie ce o avea la inculpat; având în vedere ca pentru „afacerea" la care a consimţit să contribuie a plătit un preţ emoţional demn de luat în considerare, întrucât din punct de vedere legal era direct şi exclusiv răspunzătoare de achitarea ratelor şi a trăit în suspansul aşteptării acoperirii Împrumutului de către inculpatul S.M., aşa cum acesta promisese fără să se ţină de cuvânt, cu consecinţa unui dosar penal care la rândul său a antrenat alte costuri financiare şi emoţionale - apreciem că cea mai adecvată modalitate de executare a pedepsei rezultante este cea a suspendării condiţionată a executării pedepsei, scopul educativ al pedepsei fiind deplin atins.

3) M.E. a fost angajată de inculpatul S.M. la firma sa SC A. SRL ca şi fierar.

Întrucât dorea să obţină un credit de la P. Bank, la data de 25 iulie 2006, învinuitei M.E. i-a fost eliberată adeverinţa de venit înregistrată sub nr. 14, pe care a prezentat-o instituţiei bancare solicitând totodată creditul de nevoi personale.

Adeverinţa prezintă date nereale la rubrica „salariul de bază brut fără sporuri", în sensul că, la cuantumul salariului brut este menţionată suma de 1.320 RON, deşi în contractul individual de muncă, este menţionat salariul minim pe economie de la acel moment, respectiv 330 RON, neexistând acte adiţionale de modificare a acestei valori.

Faptul că valoarea salariului este în mod real cea trecută în contractul individual de muncă, rezultă şi din statele de salarii ale SC A. SRL Constanţa pentru lunile august, septembrie şi octombrie 2006, în care înv. M.E. a ridicat lunar sub semnătură, suma de 298 RON.

Inculpatul T.R.A., a completat documentul intitulat "Confirmare", în care a consemnat aspecte nereale în sensul că S.T., în calitate de contabil şef a confirmat că M.E. realizează acel venit.

Învinuita M.E. a susţinut că este angajata firmei A. SRL Constanţa în funcţia de fierar betonist. În iulie 2006, având nevoie de un credit de 12.000 RON a fost sfătuită de S.M. să verifice ce bancă îi dă credit la salariul de 330 RON pe care îi avea. A primit un refuz de la Banca B. şi atunci inculpatul S.M. i-a spus să se ducă la P. Bank unde ştia pe cineva, promiţându-i că o va ajuta să ia creditul. După 2 zile l-a întrebat pe inculpat care este situaţia cu creditul iar acesta i-a spus că a vorbit la Banca P. şi treaba se rezolvă înmânându-i totodată adeverinţa de venit completată şi semnată de acesta, inculpata susţinând că nu s-a uitat la conţinut. S-au deplasat împreună la bancă pentru a depune actele şi a ridica banii. Un funcţionar a pus-o să semneze nişte acte, după care a condus-o la un ghişeu de unde a ridicat suma de 12.000 RON. Suma ridicată a fost folosită în interes personal. Rata lunară era de aproximativ 300 RON.

Consemnarea unei valori mai mari a salariului în adeverinţa de venit, a fost de natură să inducă în eroare instituţia bancară, care nu ar fi acordat creditul solicitat în cuantum de 12.000 RON, corespunzător unui salariu real de 330 RON.

Cu ocazia întocmirii Cererii de credit, de asemenea învinuita M.E. a consemnat aceleaşi date nereale privind cuantumul veniturilor.

Din documentul Tracking pentru dosarul de credit nr. 41390 aferent înv. M.E. rezultă că, aceasta a depus documentele de creditare în ziua de 27 iulie 2006 orele 14,28 iar contractul a fost finalizat în aceeaşi zi la orele 15,18.

Acelaşi aspect rezultă şi din conţinutul ordinului de plată 0012067, care evidenţiază faptul că, suma de bani aferentă creditului, în cuantum de 11.940 RON a fost ridicată în aceeaşi zi de 27 iulie 2006, orele 17,32.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele: «Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de venit din 25 iulie 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de Ş.E.

Semnătura existentă la rubrica "Director general", a fost executată de către S.M.:

Scrisul olograf ce completează rubricile Declaraţiei, datat 25 iulie 2006, aflat pe reversul adeverinţei de venit din 25 iulie 2006, a fost executat de Ş.E.;

Semnătura de la rubrica „Nume şi semnătură" existentă pe documentul sus menţionat, a fost executată de M.E.;

Scrisul olograf ce completează rubricile secţiunii „Date personale", mai puţin cel de la rubrica „Domiciliul stabil", precum şi scrisul de la rubrica „Solicitant", din cererea de credit din 27 iulie 2006, pentru M.E., a fost executat de Ş.E.;

Scrisul olograf ce completează rubrica „Domiciliul stabil" din secţiunea „Date personale" şi rubricile din secţiunea „Date angajator", din cererea de credit din 27 iulie 2006, pentru M.E., a fost executat de T.R.A.

Semnătura existentă la rubrica "Solicitant" din documentului sus menţionat, a fost probabil executată de către M.E. S-a concluzionat cu probabilitate, datorită insuficienţei cantitative şi calitative atât a semnăturii în litigiu cât şi a celor model de comparaţie;

Scrisul olograf ce completează rubricile Declaraţie Acord tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, în numele lui M.E., a fost executat de Ş.E.;

Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „Semnătura împrumutat" din Contractul de împrumut pentru nevoi personale din 27 iulie 2006 încheiat între SC P. Bank şi M.E., au fost probabil executate de titular, respectiv de M.E. S-a concluzionat cu probabilitate, datorită insuficienţei cantitative şi calitative atât a semnăturilor în litigiu cât şi a celor model de comparaţie;

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura client" din ordinul de plată din 27 iulie 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost probabil executată de M.E.

Conform adresei din 11 iulie 2008 a P. Bank - Sucursala Constanţa, ratele aferente creditului acordat înv. M.E., sunt achitate la zi, aspect exprimat în apărare de altfel şi de către învinuită, cu ocazia ascultării sale.

Raportat la această situaţie de fapt rezultă că inculpatul S.M. a semnat un înscris atestând ca fiind reale datele despre care cunoştea că nu corespund realităţii, privind data angajării şi salariul obţinut de M.E., acţiune ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

De asemenea, inculpatul S.M. a creat aparenţele că M.E. este un client cu loc de muncă şi salariu cu mult peste cel real, deci eligibil, prin faptul că a pus la dispoziţia învinuitei acea adeverinţă, a intermediat legătură cu funcţionarul băncii P. - inculpatul T.R.A., pentru ca învinuita să obţină creditul destinat în realitate lui S.M., acţiuni ce se circumscriu infracţiunii de complicitate la comiterea unei înşelăciuni.

Pe de altă parte, inculpatul T.R.A. şi-a adus aportul sau la înşelarea băncii, având în vedere că a întocmit acel act de confirmare prin care atesta în mod ilegal realitatea datelor din adeverinţa de venit şi prin aceasta dădea caracter eligibil unui client despre a cărui lipsa de bonitate ar fi trebuit să informeze conducerea băncii. Chiar dacă nu el aproba la final creditarea, introducând datele în aplicaţie, T.R.A. crea aparenţa existenţei unui client care are un loc de muncă şi un venit apt să acopere ratele creditului astfel încât banca să nu rămână prejudiciată prin neachitarea ulterioară a împrumutului, când realitatea era în sens contrar. Apreciem că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune şi uz de fals, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. respectiv art. 291 C. pen.

4) T.D. la solicitarea inculpatului S.M., a acceptat contractarea unui credit de nevoi pe numele său, în valoare de 14 925 RON. Adeverinţa de salariu prezentată poarta nr. 118 din 14 august 2006, menţionând că data a angajării 3 aprilie 2006 şi venit net de 1180 RON/venit brut de 1647 RON.

Din trakingul pentru Dosarul nr. 46599 rezultă că inculpatul T.R.A. a desfăşurat la data de 14 august 2006 următoarele activităţi: a făcut calcul preliminar; cerere în analiză; căutare CNP în evidenţa specială a băncii; editare informaţii client; evaluare buget aprobat; evaluare scoring-aprobat, eligibilitate - aprobat; verificare CRB; evaluare ExCB. Trebuie remarcat că un alt funcţionar a mai verificat odată lista creditelor; a căutat CNP în evidenţa specială a băncii.

Potrivit contractului individual de muncă, la data de 01 octombrie 2006 învinuitul Ţ.D. a fost angajat pe durată nedeterminată în funcţia de conducător auto,în cadrul SC A. SRL Constanţa administrată de către înv. S.M., fiindu-i stabilit un salariu de bază lunar brut în valoare de 1.647 RON.

La data de 16 octombrie 2006, prin decizia nr. 01, a intervenit suspendarea contractului individual de muncă menţionat anterior, ca urmare a cererii înv. T.D., prin care a solicitat concediu fără plată.

La data de 14 noiembrie 2006, prin decizia 02, a intervenit încetarea contractului individual de muncă menţionat anterior, ca urmare a cererii înv. T.D.

Din cercetări a rezultat faptul că, învinuitul T.D. şi inculpatul S.M. s-au cunoscut în cursul lunii februarie 2006, primul împrumutându-l pe cel de-al doilea cu diferite sume de bani. În acest context, a avut loc angajarea învinuitului T.D., care urma să efectueze prestaţia de conducător auto cu un autoturism proprietatea sa, fără să existe vreun document scris în acest sens.

Potrivit afirmaţiilor învinuitului T.D., acesta ar fi lucrat efectiv aproximativ trei luni de zile, primind în schimb echivalentul a 200 euro/lună, însă din documente rezultă că perioada de angajare a fost cea descrisă anterior.

În aceste condiţii la data de 14 august 2006, (anterior angajării), învinuitul T.D., la solicitarea inculpatului S.M., a acceptat contractarea unui credit de nevoi pe numele său.

În acest sens, a pus la dispoziţia inculpatului S.M. cartea sa de identitate, S.M. ocupându-se de toate formalităţile de obţinere a creditului.

În aceeaşi zi, în jurul orelor 11,00 înv. T.D. s-a deplasat la sediul P. Bank - Sucursala Constanţa, însoţit fiind de către înv. S.M.

Discuţiile dintre T.R.A. şi S.M. au fost de natură să-l facă pe învinuitul T.D. să înţeleagă faptul că cei doi se cunosc.

De altfel, potrivit declaraţiei învinuitului T.D., acesta nu a completat decât cererea de credit, fără să aibă cunoştinţă despre celelalte documente aferente ori despre conţinutul acestora, care în timpul cercetărilor s-a stabilit că sunt neconforme cu realitatea.

Afirmaţiile învinuitului T.D. referitoare la ziua şi ora contractării creditului se coroborează cu aspectele rezultate din documentul Tracking pentru dosarul de credit 46599 aferent înv. T.D., din conţinutul căruia rezultă că, acesta a depus documentele de creditare în ziua de 14 august 2006 orele 11,37, iar contractul a fost finalizat în aceeaşi zi la orele 12,01.

Potrivit aceloraşi afirmaţii ale înv. T.D., întreaga sumă de bani ridicată, respectiv 14.925 RON, a fost predată integral înv. S.M., care a dispus de aceasta, returnând 1.000 RON înv. T.D., ca ajutor pentru serviciul prestat.

Conform adresei din 11 iulie 2008 a P. Bank - Sucursala Constanţa aflată în dosar, creditul acordat înv. T.D. înregistrează restanţe, restituirea acestuia fiind abandonată.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

«Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de venit din 14 august 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de T.R.A.:

Semnătura existentă la rubrica "Director general", a fost executată de către S.M.

Semnătura existentă la rubrica "Director economic", nu a fost executată de S.T.;

Scrisul olograf ce completează rubricile secţiunilor „Date personale" şi „Solicitant" din cererea de credit din 14 august 2006, a fost executat de T.D.;

Scrisul olograf ce completează rubricile „Date angajator" din cererea de credit din 14 august 2006, pentru T.D., a fost executat de T.R.A.:

Semnătura existentă la rubrica "Solicitant" din documentul sus menţionat, nu a fost executată de către T.D.;

Scrisul olograf ce completează rubricile Declaraţie Acord tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de T.R.A. Prezenta concluzie astfel exprimată, nu face parte din obiectivul iniţial al lucrării, fiind consecinţa grupării în funcţie de comunitatea de autor, a scrisurilor în litigiu.

Semnătura existentă la rubrica „Numele şi semnătura declarantului", nu a fost executată de T.D.;

Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „Semnătura împrumutat" din contractul de împrumut pentru nevoi personale din 14 august 2006 încheiat între SC P. Bank şi T.D., nu au fost executate de titular, respectiv de T.D.;

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura client" din ordinul de plată din 14 august 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, nu a fost executată de T.D., a se vedea în acest sens concluziile obiectivului M, din raport.

Având în vedere că şi de această dată inculpatul T.R.A. a primit la formarea dosarului de credit un act fals prin conţinut şi semnătura, cunoscând caracterul nereal al datelor (el personal completase doar adeverinţa de salariu); permite folosirea unei adeverinţe cu conţinut neconform realităţii de către cel ce solicita creditul, atesta ca reale cele afirmate în cuprinsul adeverinţei de salariu, completând formularul Confirmare, introducând cu bună-ştiinţă în aplicaţie datele care nu erau conforme realităţii astfel încât un alt coleg să aprecieze drept eligibil un client a cărui lipsă de bonitate inculpatul T.R.A. a cunoscut-o şi a ascuns-o, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, şi uz de fals prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., respectiv art. 291 C. pen.

Raportat la această situaţie de fapt rezultă că inculpatul S.M. a semnat un înscris atestând ca fiind reale datele despre care cunoştea că nu corespund realităţii, privind data angajării şi salariul obţinut de T.D., acţiune ce întruneste elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte sub semnătura privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

De asemenea, inculpatul S.M. a creat aparenţele că T.D. este un client cu loc de muncă şi deci eligibil, angajându-l pentru 2 săptămâni, deci strict în scopul ca acesta din urma să dobândească formal calitatea de angajat al său şi să poată solicita creditul; a pus la dispoziţia învinuitului acea adeverinţă, a intermediat legătura cu funcţionarul băncii P. - inculpatul T.R.A., pentru ca T.D. să obţină creditul destinat în realitate lui S.M., acţiuni ce se circumscriu infracţiunii de complicitate la comiterea unei înşelăciuni.

5) N.M. a fost angajată pe durată nedeterminată în funcţia de lucrător comercial, în cadrul SC A. SRL Constanţa administrată de către înv. S.M., conform contractului individual de muncă, la data de 01 octombrie 2006, fiindu-i stabilit un salariu de bază lunar brut în valoare de 1.320 RON.

La data de 16 octombrie 2006, prin decizia nr. 03 a intervenit suspendarea contractului individual de muncă menţionat anterior, ca urmare a cererii inculpatei N.M. prin care a solicitat concediu fără plată.

La data de 14 noiembrie 2006, prin decizia 03, a intervenit încetarea contractului individual de muncă menţionat anterior, ca urmare a cererii inculpatei N.M., putându-se constata faptul că, perioadele de încadrare, suspendare şi încetare a contractului de muncă sunt identice cu cele ale învinuitului T.D.

La data de 18 august 2006, (anterior angajării şi la 4 zile de la contractarea creditului de către înv. T.D.) a hotărât contractarea unui credit bancar de nevoi personale de la P. Bank Sucursala Constanţa.

Inculpata a ridicat un formular tip adeverinţă de venit pe care, potrivit afirmaţiilor sale l-a prezentat spre completare înv. G.A., la acel moment angajată în cadrul aceleiaşi societăţi în funcţia de director economic.

De asemenea, potrivit aceloraşi afirmaţii, învinuita G.A. a completat formularul în prezenţa inculpatei N.M., fără ca aceasta din urmă să poată preciza data ridicării înscrisului completat.

Inculpata N.M. a susţinut într-o primă declaraţie că s-a angajat în septembrie 2006, de probă, ca lucrător comercial cu un salariu de 1320 RON; din octombrie 2016 are contract de muncă înregistrat la ITM. În octombrie 2006 a contractat un credit, mergând singură la banca P. şi folosind banii în interes personal.

Într-o altă declaraţie a arătat că s-a angajat în ianuarie 2006 iar salariul era de 950 RON, încheindu-se la angajare contract invidual de muncă. Se ocupa de prezentarea produselor şi a ofertelor. În februarie a luat hotărârea de a face un credit, motiv pentru care a studiat oferta de pe piaţă şi a ajuns singură la concluzia că Banca P. are cel mai bun produs. Nu s-a consultat cu şefi sau colegi, s-a adresat funcţionarului care dădea informaţii privind creditele personale. Adeverinţa de salariu tipizată a fost predată unei femei de 30 de ani, necăsătorită, ce lucra în firmă şi care a completat-o în faţa sa.

Scrisul şi semnătura din cuprinsul cererii de creditare, inculpata susţine că îi aparţin. Numele mamei este trecut S. din greşeală. La vremea respectivă deţinea un apartament dar l-a vândut şi nu mai deţine înscrisuri doveditoare. O eroare este menţiunea privind data angajării 01 martie 2006. A fost încunoştiinţată telefonic despre aprobarea creditului şi de la casierie a ridicat 12000 RON bani folosiţi în interes personal. În august 2006 şi-a încetat activitatea la acea firmă.

La fila 281 se afla o noua declaraţie a inculpatei cu conţinut substanţial diferit. Astfel, acesta a arătat că nu a fost niciodată angajata firmei; că era în relaţii de prietenie cu S.M. care a ajutat-o financiar, suportând costul chiriei; în jurul datei de 18 august 2006 acesta i-a cerut actul de identitate cu justificarea că se grăbeşte dar îi va explica motivul mai târziu, inculpata a acceptat data fiind relaţia de prietenie existentă; a doua zi a condus-o la banca P. unde a întâlnit un funcţionar pe care îl cunoscuse cu o săptămâna înainte, fiindu-i prezentat de S.M., la o cafea. T.R.A i-a restituit actul de identitate şi a îndrumat-o către casierie de unde a ridicat suma de 119 milioane ROL. S-a întors apoi la maşină unde a predat întreaga sumă lui S.M., a cerut explicaţii fără să le primească decât a doua zi, când a recunoscut că are probleme financiare şi din această cauză a contractat un credit pe numele inculpatei, urmând ca el să achite ratele. Ulterior la adresa mamei sale au început să se transmită somaţii de la bancă dar şi de la o societate de recuperare. Semnăturile de pe cererea de credit şi contractul de credit nu îi aparţin.

Inculpata a susţinut că pe numele altor angajaţi ai firmelor fraţilor S. s-au contractat credite în aceleaşi condiţii însă nu le poate nominaliza.

La data de 18 august 2006, inculpatei N.M., i-a fost eliberată adeverinţa de venit înregistrată sub nr. 102 (41/VII), pe care a prezentat-o instituţiei bancare, a întocmit şi cererea de credit aferentă, solicitând totodată contractarea creditului de nevoi personale.

Cererea de credit prezintă date nereale la rubricile „numele mamei înainte de căsătorie", "tip locuinţă" şi "vechimea în muncă", în sensul că, este menţionat numele de S. şi nu cel real de N., este afirmat faptul că, învinuita deţine o proprietate fără ipotecă, realitate faţă de care nu poate face în niciun mod dovada, precum şi menţiunea datei angajării de 01 martie 2006, faţă de data reală rezultată din contractul individual de muncă, respectiv 01 octombrie 2006.

Faptul că inculpata N.M., la momentul contractării creditului, nu era angajată în cadrul societăţii, rezultă şi din statele de salarii ale SC A. SRL Constanţa pentru lunile august, septembrie şi octombrie 2006.

Consemnarea unei vechimi în muncă mai mari în adeverinţa de venit, a fost de natură să inducă în eroare instituţia bancară, care nu ar fi acordat creditul solicitat în cuantum de 12.000 RON. Cu privire la acest aspect, constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

«Scrisul olograf ce completează rubricile Adeverinţa de Venit nr. 102 din 18 august 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, aflată în copie xerograflată, a fost executat de T.R.A.;

Semnătura existentă la rubrica "Director general", a fost executată de către S.M.:

Semnătura existentă la rubrica "Contabil şef", nu a fost executată de S.T.;

Scrisul olograf ce completează rubricile Cererii de credit din 18 august 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, aflat în copie xerox, a fost executat de T.R.A.:

Semnătura existentă la rubrica "Solicitant" din documentul sus menţionat, nu a fost executată de către N.M.; Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „Semnătura împrumutat" din Contractul de împrumut pentru nevoi personale din 18 august 2006 încheiat între SC P. Bank şi N.M., nu au fost executate de titular, respectiv de N.M.;

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura client" din ordinul de plată din 18 august 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executată de către N.M.», a se vedea în acest sens concluziile obiectivului N, din raport.

Verificările efectuate de către T.R.A., cu ocazia constituirii dosarului de credit, au avut un caracter formal, lipsit intenţionat de un conţinut real şi constau şi în împrejurarea că, la întocmirea documentului "Confirmare" în care inculpatul a consemnat aspecte nereale în sensul că S.T., în calitate de contabil şef a confirmat că N.M. realizează acel venit.

Din trakingul pentru Dosarul nr. 48520 rezulta că inculpatul T.R.A. a desfăşurat la data de 18 august 2006 următoarele activităţi: a făcut calcul preliminar; cerere în analiză; căutare CNP în evidenţa specială a băncii; editare informaţii client; evaluare buget aprobat; evaluare scoring-aprobat, eligibilitate - aprobat; verificare CRB; evaluare ExCB. Trebuie remarcat că un alt funcţionar a mai verificat odată lista creditelor; a căutat CNP în evidenţa specială a băncii, a făcut evaluare scoring şi eligibilitate.

Conform adresei din 11 iulie 2008 a P. Bank - Sucursala Constanţa, ratele aferente creditului acordat inculpatei N.M. nu au fost achitate, cuantumul creditului fiind despăgubit de către societatea de asigurare - reasigurare G. Martorul N.A., propus de inculpată în faza cercetării judecătoreşti, a susţinut că sora sa a contractat un credit de acte ocupându-se prietenul acesteia, S.M., care potrivit înţelegerii lor, urma să plătească ratele. Surorii sale nu i-a revenit nici o parte din bani iar inculpatul S.M. nu a achitat nici o parte din datorie, aşa cum rezultă din înştiinţările primite de la bancă. Martorul a mai susţinut că a aflat de la sora sa că mai erau şi alte persoane în aceeaşi situatie. Inculpata a acceptat să incheie acel contract în virtutea relaţiei de prietenie care a încetat după momentul contractării creditului, sau pentru că a fost pur şi simplu naivă.

Raportat la această situaţie de fapt rezultă că inculpatul S.M. a semnat un înscris atestând ca fiind reale datele despre care cunoştea că nu corespund realităţii, privind data angajării şi salariul obţinut de N.M., acţiune ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte sub semnătura privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

De asemenea, inculpatul S.M. a creat aparenţele că N.M. este un client cu loc de muncă şi deci eligibil, deşi în realitate a angajat-o de formă pe o perioadă de 2 săptămâni strict în scopul ca aceasta să contracteze creditul; a pus la dispoziţia inculpatei acea adeverinţă, a intermediat legătura cu funcţionarul băncii P.- inculpatul T.R.A., pentru ca învinuita să obţină creditul destinat în realitate lui S.M., acţiuni ce se circumscriu infracţiunii de complicitate la comiterea unei înşelăciuni.

Pe de altă parte, inculpatul T.R.A. şi-a adus aportul său la înşelarea băncii, având în vedere că a completat menţiuni din adeverinţa de venit a clientului precum şi din cererea de acordare a creditului; a întocmit acel act de confirmare prin care atesta în mod ilegal realitatea datelor din adeverinţa de venit şi prin aceasta dădea caracter eligibil unui client despre a cărui lipsă de bonitate ar fi trebuit să informeze conducerea băncii. Chiar dacă nu el aproba la final creditarea, introducând datele în aplicaţie, T.R.A. crea aparenţa existenţei unui client care are un loc de muncă şi un venit apt să acopere ratele creditului astfel încăt banca să nu rămână prejudiciată prin neachitarea ulterioară a împrumutului, când realitatea era în sens contrar. Apreciem că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi complicitate la uz de fals de către N.M., prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen.

N.M. a indus în eroare Banca P. prezentând cu prilejul întocmirii dosarului de credit o situaţie care nu corespundea realităţii, în sensul că era angajata unei societăţi comerciale şi urma să păstreze această calitate suficient cât să îşi plătească creditul (deşi după cum s-au derulat faptele, prin suspendarea contractului ce a intervenit la doar 2 săptămâni şi încetarea contractului care a apărut după o lună, este evidentă înţelegerea inculpaţilor); vechimea sa în muncă era mai mare decât cea reală, precum şi faptul că salariul era mai mare decât cel înscris în contractul de muncă; aceasta şi-a asumat o îndatorare formală ascunzând faptul că beneficiarul banilor şi cel ce ar trebui să achite ratele este S.M.

De asemenea, fapta inculpatei N.M. de a prezenta cu prilejul solicitării creditului la banca P. o adeverinţă de salariu al cărei conţinut nu corespundea realităţii, sub aspectul menţiunilor şi semnăturilor, întruneşte elementele constitutitve ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

Conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune în dauna băncii, se realizează din momentul contractării, atunci producându-se prejudicierea, achitarea ulterioară a creditului fiind doar executare de bunăvoie în baza unei rezoluţii distincte de cea care a stat la baza inducerii în eroare a băncii cu privire la valoarea salariului ce urma să acopere fiecare rată, în ce priveşte persoana ce urmează a plăti acele rate.

Urmează a reţine efectul circumstanţei atentuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., întrucât inculpata nu a mai avut alt conflict cu legea penală, dovedind o conduită corespunzătoare normelor sociale şi penale. Va reduce prin urmare cuantumul pedepselor ce se vor aplica sub minimul special.

Se constată că infracţiunile au fost comise înainte de aplicarea unei sancţiuni definitive pentru vreuna dintre acestea şi sunt aplicabile dispoziţiile privind concursul de infracţiuni.

Având în vedere că acţiunea inculpatei N.M. a urmărit un scop patrimonial ilicit în beneficiul inculpatului S.M. şi nu pentru sine; având în vedere că pentru „afacerea" la care a consimţit să contribuie a plătit un preţ emoţional demn de luat în considerare, întrucât din punct de vedere legal era direct şi exclusiv răspunzătoare de achitarea ratelor şi a trăit în suspansul aşteptării acoperirii împrumutului de către inculpatul S.M., aşa cum acesta promisese fără să se ţină de cuvânt, cu consecinţa unui dosar penal care la rândul său a antrenat alte costuri financiare şi emoţionale - apreciem că cea mai adecvată modalitate de executare a pedepsei rezultante este cea a suspendării condiţionată a executării pedepsei, scopul educativ al pedepsei fiind deplin atins.

6) G.A. a fost angajată la data de 04 august 2006, cu contract de muncă pe durată nedeterminată, în cadrul SC A. SRL Constanţa în funcţia de director economic.

După aproximativ 13 zile de la angajarea înv. G.A., inculpatul S.M. a făcut demersurile necesare obţinerii creditului, punând-o pe aceasta în faţa situaţiei de a accepta pe loc asumarea creditului, învinuita jenându-se să ceară timp măcar să analizeze cererea, fiind condusă direct în faţa hârtiilor pregătite pentru semnare de către T.R.A.

La data de 17 august 2006, S.M. i-a eliberat adeverinţa de venit nr. 93 în care se menţionează că data angajării e 01 aprilie 2006, funcţia de director general, salariul net 1260 RON/salariu brut 1762 RON.

În ziua următoare de 18 august 2006 (în aceeşi zi şi concomitent cronologic cu creditul contractat de către inculpata N.M.) înv. G.A. şi inculpatul S.M. s-au deplasat la sediul P. Bank, unde au contactat şi au luat legătura cu inculpatul T.R.A.

Unele documente au fost semnate în alb de către înv. G.A., potrivit afirmaţiilor acesteia, iar cererea de credit a fost completată personal, însă în mod parţial.

În înscrisul Confirmare se menţionează de inculpatul T.R.A. că d-na S.T., contabil şef i-a confirmat datele din adeverinţa de venit.

Din trakingul pentru Dosarul nr. 48501 rezultă că inculpatul T.R.A. a desfăşurat la data de 18 august 2006 următoarele activităţi: a făcut calcul preliminar; cerere în analiză; căutare CNP în evidenţa specială a băncii; editare informaţii client; evaluare buget aprobat; evaluare scoring-aprobat, eligibilitate - aprobat; verificare CRB; evaluare ExCB. Trebuie remarcat ca un alt funcţionar a mai verificat odată lista creditelor; a căutat CNP în evidenţa specială a băncii a făcut evaluare scoring şi eligibilitate.

În scurt timp, după efectuarea unor verificări formale şi lipsite de conţinut, inculpatul T.R.A. a condus pe înv. G.A. la casieria băncii, loc din care aceasta a ridicat suma de 15.920 RON.

În autoturismul cu care au efectuat deplasarea la bancă, înv. G.A. a predat, potrivit afirmaţiilor sale întreaga sumă inculpatului S.M., fiind determinată de către acesta sub motivaţia că are de efectuat o plată către un furnizor de marfă.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele: «Scrisul olograf, ce completează rubricile adeverinţei de venit din 17 august 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de T.R.A.;

Semnătura existentă la rubrica "Director general", a fost executată de către S.M.;

Semnătura existentă la rubrica "Director economic", nu a fost executată de S.T.;

Scrisul olograf ce completează rubricile cererii de credit din 18 iulie 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de G.A.;

Semnătura existentă la rubrica "Solicitant" din documentul sus menţionat, a fost executată de către G.A.;

Scrisul olograf ce completează rubricile Declaraţiei Acord tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de T.R.A.

Prezenta concluzie astfel exprimată, este consecinţa grupării în funcţie de comunitatea de autor, a scrisurilor în litigiu;

Semnătura existentă la rubrica „Numele şi semnătura declarantului", a fost executată de G.A.;

Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „Semnătura împrumutat" din contractul de împrumut pentru nevoi personale din 18 august 2006 încheiat între SC P. Bank şi G.A., au fost executate de titular, respectiv de G.A.;

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura client" din ordinul de plată din 18 august 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa a fost executată de către G.A.», a se vedea în acest sens concluziile obiectivului O, din raport.

Realizând cele întâmplate, învinuita G.A. a sesizat ulterior organele de urmărire penală.

Totodată, învinuita G.A. a pus la dispoziţie un compact disc ce conţine mai multe înregistrări cu o durată totală de 45 de minute, din care rezultă şi alte aspecte incriminatorii la adresa inculpatului S.M., precum şi un listing al unor mesaje SMS cu aceleaşi caracteristici, care vizează şi implicarea în activitatea infracţională a inculpatului T.R.A.

Deşi înregistrările nu sunt apte calitativ pentru a fi pe deplin exploatate, suportul magnetic este ataşat prezentului dosar, întrucât acesta vine în coroborarea datelor relevate de celelalte probe administrate în cauză în interesul demonstrării vinovăţiei învinuiţilor menţionaţi.

Învinuita G.A. a avut în timpul cercetărilor un comportament sincer, explicit şi coerent cu privire la activitatea infracţională desfăşurată atât de către aceasta cât şi de către ceilalţi participanţi, chestiune ce va fi avută în vedere la soluţionarea cauzei.

G.A. a fost confruntată cu inculpatul S.M., ocazie cu care cea dintâi a susţinut că a fost condusă de inculpat care era angajatorul său, la banca P., au intrat pe o uşă aflată în spatele băncii, a fost condusă la inculpatul T.R.A. care avea pregătit un set de acte aferente unui credit de nevoi personale, G.A. a completat o cerere de credit şi a semnat iar imediat apoi inculpatul T.R.A. i-a spus să meargă la casierie de unde a ridicat 15.900 RON. Învinuita a urcat apoi în maşina în care se afla S.M., acesta susţinând că se vor deplasa la Banca R. unde avea de alimentat un cont pentru a fi onorată o fila CEC, făcând astfel plata către un furnizor.

Banii au fost predaţi în acest scop inculpatului. G.A. a insistat atât în acea zi cât şi în următoarele să meargă la notar pentru a face un act care să ateste că banii i-au fost predaţi, însă inculpatul a amânat sub diverse pretexte, până când s-au prezentat la un birou notarial şi apoi la biroul juridic al băncii P. interesându-se în ce condiţii ar putea fi transferat creditul, însă răspunsul a fost negativ, întrucât inculpatul S.M. era deja creditat de bancă.

Inculpatul a liniştit-o susţinând că el va achita ratele, ceea ce a şi făcut în primele 4 luni de zile, până în decembrie 2006 când i-a spus că nu mai poate restitui întrucât este în imposibilitate de plată.

Inculpatul S.M. a recunoscut că a sprijinit-o pe G.A. în obţinerea creditului, punând-o în legătură cu T.R.A.; nu ştie în ce condiţii a fost eliberată adeverinţa de salariu a acesteia deşi nu contesta semnătura sa de pe adeverinţă; nu cunoaşte de ce apare numele lui S.T., în calitate de contabil. Inculpatul recunoaşte că din banii obţinuţi ca şi credit, el a achitat în aceeaşi zi nişte furnizori; ca G.A. a insistat să se întocmească un act notarial; că preluarea creditului nu s-a făcut fără să existe o intenţie dolosivă.

G.A. a mai arătat că au existat şi alţi angajaţi care au procedat în acelaşi mod: Ş.E. - secretara, M.E. angajata ca fierar betonist, F.F. - fierar, M.M. Inculpatul S.M. a contestat această susţinere.

G.A. a fost confruntată şi cu inculpatul T.R.A., ocazie cu care cea dintâi a susţinut că au purtat o discuţie ulterioară neachitarii ratelor de către S.M. în contextul căreia l-a acuzat pe T.R.A. că primea câte 600 euro pentru fiecare credit acordat de banca lui S.M., cu care era bun prieten, iar T.R.A. nu ar fi contestat afirmaţiile sale ci doar cuantumul comisionului sau care ar fi fost de 300 RON/credit. Cu prilejul confruntării, inculpatul T.R.A. a negat veridictatea acelei afirmaţii.

G.A. a înregistrat cu telefonul mobil o discuţie a sa cu S.M. în contextul căreia inculpatul afirma că îi dăduse lui T.R.A. suma de 7.400.000 ROL pentru a achita 2 rate. T.R.A. a contestat acea afirmaţie.

G.A. a relatat în declaraţiile date aceleaşi aspecte expuse ca şi cu prilejul confruntării, a transcrierea SMS-urilor existente în telefonul lui G.A., primite şi transmise către T.R.A.

La filele 317- 325, se afla transcrierea convorbirilor telefonice purtate de către G.A. cu S.M., Ş.E.

Ca urmare a comportamentului înv. G.A., la data de 01 februarie 2007, înv. S.M. a dispus în mod abuziv şi unilateral încetarea raporturilor de muncă şi desfacerea contractului de muncă. Decizia a fost contestată de către învinuita G.A., care s-a adresat instanţei de judecată câştigându-şi drepturile salariale până la data de 01 iulie 2006, anexând documente în acest sens.

Conform adresei din 11 iulie 2008 a P. Bank - Sucursala Constanţa, plata ratelor aferente creditului acordat învinuita G.A. a fost abandonată, nefiind achitate integral, ci doar un număr de patru astfel de rate, cuantumul creditului fiind despăgubit în cele din urmă de către societatea de asigurare - reasigurare G.

Având în vedere că şi de această dată inculpatul T.R.A. primeşte la formarea dosarului de credit un act fals prin conţinut şi semnătura permiţând folosirea lui în relaţia cu banca de către G.A.; atesta ca reale cele afirmate în cuprinsul adeverinţei de salariu, completând formularul Confirmare, introducând cu bună-ştiinţă în aplicaţie datele care nu erau conforme realităţii astfel încât un alt coleg să aprecieze drept eligibil un client a cărui lipsă de bonitate inculpatul T.R.A. a cunoscut-o şi a ascuns-o, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals şi complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. respectiv art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Raportat la această situaţie de fapt rezultă că inculpatul S.M. a semnat un înscris atestând ca fiind reale datele despre care cunoştea că nu corespund realităţii, privind data angajării şi salariul obţinut de G.A., acţiune ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

De asemenea, inculpatul S.M. a creat aparenţele că G.A. este un client cu loc de muncă şi deci eligibil, prin faptul că a pus la dispoziţia învinuitului acea adeverinţă, a intermediat legătura cu funcţionarul băncii P. - inculpatul T.R.A. pentru ca G.A. să obţină creditul destinat în realitate lui S.M., acţiuni ce se circumscriu infracţiunii de complicitate la comiterea unei înşelăciuni; a semnat adeverinţa certificând un conţinut despre care ştia că nu corespunde realităţii, realizând conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen.

7) A.I. nu a avut niciodată contract individual de muncă în cadrul societăţilor administrate de către inculpaţilor S.M. ori S.B.S.

Cu toate acestea, prin intermediul lui T.D. aceasta este convinsă să se prezinte la P. Bank şi să solicite un credit de nevoi personale, prezentând acte ce atestau calitatea sa de salariat.

S.M. a eliberat o adeverinţă de venit înregistrată sub nr. 19 din 21 august 2006, pe numele înv. A.I., din conţinutul căreia rezulta în mod nereal faptul că, aceasta ar fi angajată în cadrul SC P.T. SRL Constanţa în funcţia de lucrător comercial, având un salariu de natura să atragă contractarea unui credit cu valoare mare, respectiv 1.540 RON.

În realitate, atât din corespondenţa Inspectoratului Teritorial de Muncă al judeţului Constanţa cât şi din declaraţiile înv. A.I. şi ale înv. T.D., rezultă faptul că, înv. A.I. nu a avut niciodată contract individual de muncă în cadrul societăţilor administrate de către inculpaţii S.M. ori S.B.S.

Cu adeverinţa menţionată, în ziua de 21 august 2006, T.D., însoţit de către inculpatul S.M., s-au deplasat la sediul P. Bank din Constanţa, loc în care au luat legătura cu inculpatul T.R.A.

Au fost depuse documentele, astfel că la orele 19,10 acestea au fost prelucrate electronic şi înaintate către Bucureşti spre aprobare.

Activitatea a fost întreruptă la orele 20,08, pentru completarea şi modificarea dosarului, fiind reluată a doua zi, orele 10,03.

În ziua de 22 august 2006, orele 10,10, dosarul de credit a fost aprobat, după cum de altfel rezultă din documentul Tracking pentru dosarul de credit nr. 49176 aferent numitei A.I. Din trakingul pentru Dosarul nr. 49176 rezulta că inculpatul T.R.A. a desfăşurat la data de 21 august 2006 următoarele activităţi: a făcut calcul preliminar; cerere în analiză; căutare CNP în evidenţa specială a băncii; editare informaţii client; evaluare buget aprobat; evaluare scoring-aprobat, eligibilitate -aprobat; verificare CRB; evaluare ExCB. Trebuie remarcat că un alt funcţionar a mai verificat odată lista creditelor; a căutat CNP în evidenţa specială a băncii, a făcut evaluare scoring şi eligibilitate.

Potrivit ordinului de plată 0003131, suma de bani aferentă creditului, în cuantum de 13.930 RON a fost ridicată în aceeaşi zi de 22 august 2006, orele 11,11, fiind folosită în scop personal de către înv. T.D.

Învinuita A.I. a susţinut că a avut o relaţie de concubinaj cu T.D., care la începutul anului 2006 a cunoscut pe inculpatul S.M. care l-a angajat pe concubinul martorei la firma sa, în calitate de conducător auto, fără ca martora să poată preciza dacă s-a încheiat un contract de muncă în forma scrisă. În august 2006 concubinul i-a spus că intenţionează să facă un împrumut la banca P. pe numele său, însă banii urmează a fi daţi inculpatului S.M., aşa cum acesta îi solicitase. După creditarea lui T.D., cei doi au luat hotărârea de a mai contracta un credit, pe numele martorei care i-a dat în acest scop actul de identitate. Cei doi au mers împreună la sediul băncii P. unde au luat legătura cu un funcţionar, recunoscut de martora din fotografii ca fiind inculpatul T.R.A. Dupa 10 minute au fost îndrumaţi spre casierie de unde au ridicat suma de 14.000 RON, termenul de rambursare a creditului fiind de 5 ani. Banii au fost folosiţi în interes propiu iar în 2008 creditul a fost achitat integral.

De asemenea, potrivit aceloraşi afirmaţii, a primit documentul completat cu care s-a adresat băncii, obţinând suma menţionată de 12.017,50 RON, pe care a folosit-o în interes personal.

În cursul cercetării judecătoreşti martora a afirmat că T.D. a achiziţionat creditul în beneficiul lui S.M., ratele urmând a fi achitate de inculpat. A obţinut creditul în 30 de minute de la semnarea actelor. Nu avea un loc de muncă nici anterior, nici la momentul luării împrumutului, nici ulterior.

Coroborând aspectele neconforme descrise anterior, apreciem faptul că, împrumutul bancar acordat numitei A.I. a fost ilegal.

Conform adresei din 05 septembrie 2008 a P. Bank - Sucursala Constanţa, plata ratelor aferente creditului acordat numitei A.I. înregistrează restanţe, fapt contradictoriu cu afirmaţiile înv. T.D. şi a numitei A.I., care au susţinut faptul că, acest credit a fost rambursat integral şi anticipat.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele: «Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de venit din 21 august 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de către S.M.;

Semnătura existentă la rubrica "Director general", a fost executată de către S.B.S.;

Semnătura existentă la rubrica "Contabil şef, nu a fost executată de S.T.;

Scrisul olograf ce completează rubricile Declaraţie, nedatat, aflat pe verso adeverinţei de venit din 21 august 2006, a fost executat de către S.M.;

Scrisul olograf ce completează rubricile cererii de credit din 21 august 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de T.R.A.;

Semnătura existentă la rubrica "Solicitant", nu a fost executată de către A.I.;

Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „Semnătura împrumutat" din contractul de împrumut pentru nevoi personale din 21 august 2006 încheiat între SC P. Bank şi A.I., au fost executate de titular, respectiv de A.I.;

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura client" din ordinul de plată din 22 august 2006, ridicat de la P. Bank - Sucursala Constanţa, nu a fost executată de către A.I., având caracteristicile unei execuţii prin imitaţie», a se vedea în acest sens concluziile obiectivului P, din raport.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, învinuita a achitat debitul. Având în vedere că şi de această dată inculpatul T.R.A. primeşte la formarea dosarului de credit un act fals prin conţinut şi semnătura; atestă ca reale cele afirmate în cuprinsul adeverinţei de salariu, completând formularul Confirmare, introducând cu buna-ştiinţă în aplicaţie datele care nu erau conforme realităţii astfel încât un alt coleg să aprecieze drept eligibil un client a cărui lipsă de bonitate inculpatul T.R.A. a cunoscut-o şi a ascuns-o, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals respectiv complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., respectiv art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Raportat la această situaţie de fapt rezultă că inculpaţii S.M. şi S.B.S. au semnat un înscris atestând ca fiind reale datele despre care cunoşteau că nu corespund realităţii, privind existenţa calităţii de angajat, data angajării şi salariul obţinut de A.I., acţiune ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte sub semnătura privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

De asemenea, inculpaţii S.M. şi S.B.S. au creat aparenţele că A.I. este un client cu loc de muncă şi deci eligibil, prin faptul că au pus la dispoziţia învinuitei acea adeverinţă, au intermediat legătura cu funcţionarul băncii P. - inculpatul T.R.A., pentru ca A.I. să obţină creditul destinat în realitate lui S.M., acţiuni ce se circumscriu infracţiunii de complicitate la comiterea unei înşelăciuni.

8) M.C. (actuala D.) a fost angajată potrivit contractului individual de muncă, la data de 01 octombrie 2006, pe durată nedeterminată, în funcţia de consilier juridic în cadrul SC A. SRL Constanţa, administrată de către înv. S.M., fiindu-i stabilit un salariu de bază lunar brut în valoare de 1.252 RON.

A rezultat din susţinerile învinuitei că, are o pregătire şcolară medie şi evident nu deţine pregătire juridică, activitatea sa anterioară fiind desfăşurată în domeniul sportiv, ceea ce contrastează cu funcţia ocupată în firmă, învinuita susţinând că deţine această funcţie şi cu prilejul completării cererii de solicitare a creditului.

La data de 14 noiembrie 2006, prin decizia nr. 01 a intervenit, încetarea contractului individual de munca menţionat anterior, însă retroactiv, respectiv începând cu data de 01 noiembrie 2006 ca urmare a cererii înv. M.C.

Se poate astfel constata faptul că, perioadele de încadrare respectiv de încetare a contractului de muncă sunt identice cu cele ale înv. T.D. şi înv. N.M. Perioada de angajare fiind doar o lună, rezultă intenţia inculpatului S.M. de a angaja pe învinuita în mod formal, pentru ca aceasta să aibă calitatea de salariat.

În aceste condiţii şi în mod inexplicabil din punct de vedere cronologic, la data de 23 august 2006 (anterior angajării) înv. M.C. a fost beneficiara unui credit de nevoi personale de la P. Bank Sucursala Constanţa, în valoare de 12.017,50 RON.

Potrivit afirmaţiilor sale, s-ar fi adresat instituţiei bancare la sugestia şi recomandările înv. S.M., unde a ridicat un formular tip adeverinţă de venit pe care l-a prezentat spre completare acestuia.

Învinuita M.C. a susţinut că în anul 2006 a fost angajată în calitate de consultant vânzări, la o firmă a inculpatului S.M., pe care l-a cunoscut prin soţia acestuia, lucrând 10 luni. La un moment dat învinuita şi-a manifestat dorinţa de a contracta un credit, iar inculpatul s-a oferit să o ajute îndrumând-o către P. Bank, indicând un funcţionar recunoscut de martora din fotografii ca fiind inculpatul T.R.A. Până la obţinerea banilor s-a deplasat la bancă de 4 ori. Suma obţinută a fost de 11.500 RON, cu termen de rambursare în 5 ani, banii fiind restituiţi integral în martie 2007.

În 10 luni cât a figurat ca angajată a firmei SC A. SRL în calitate de consilier vânzări, cu salariu pe hârtie de 1000 RON, a asistat la câteva discuţii cu clienţi şi nu a făcut efectiv ceva iar pe de altă parte nu a primit efectiv salariul menţionat scriptic. Nu i s-a dat o fişă a postului, nu a purtat vreo discuţie despre atribuţiile sale. Banii împrumutaţi i-a folosit pentru sine.

Din trakingul pentru Dosarul nr. 50026 rezultă că inculpatul T.R.A. a desfăşurat la data de 23 august 2006 următoarele activităţi: a făcut calcul preliminar; cerere în analiză; căutare CNP în evidenţa specială a băncii; editare informaţii client; evaluare buget aprobat; evaluare scoring-aprobat, eligibilitate - aprobat; verificare CRB; evaluare ExCB. Trebuie remarcat ca un alt funcţionar a mai verificat odată lista creditelor; a căutat CNP în evidenţa specială a băncii, a făcut evaluare scoring şi eligibilitate.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

«Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de venit din 23 august 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, aflat în copie xerografiată, a fost executat de către S.M.;

Semnătura existentă la rubrica "Director general", a fost executată de către S.M.;

Semnătura existentă pe documentul sus menţionat la rubrica "Director economic", a fost executată de S.T.;

Scrisul olograf ce completează rubricile cererii de credit din 23 august 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, aflat în copie xerografiată, a fost executat de M.C.;

Semnătura existentă la rubrica "Solicitant", din documentul sus menţionat, a fost executată de către M.C.;

Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „Semnătura împrumutat" din contractul de împrumut pentru nevoi personale din 23 august 2006 încheiat între SC P. Bank şi M.C., au fost executate de către titular, respectiv de M.C., a se vedea în acest sens, concluziile obiectivului Q, din raport.

Conform adresei din 05 septembrie 2008 a P. Bank - Sucursala Constanţa, rezultă faptul că, acest credit a fost rambursat integral şi anticipat (197/VH).

Având în vedere că şi de această dată inculpatul T.R.A. primeşte la formarea dosarului de credit un act fals prin conţinut şi semnătură; atesta ca reale cele afirmate în cuprinsul adeverinţei de salariu, completând formularul Confirmare, introducând cu bună-ştiinţă în aplicaţie datele care nu erau conforme realităţii astfel încât un alt coleg să aprecieze drept eligibil un client a cărui lipsă de bonitate inculpatul T.R.A. a cunoscut-o şi a ascuns-o, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals respectiv complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., respectiv art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Raportat la această situaţie de fapt rezultă că inculpatul S.M. a semnat un înscris atestând ca fiind reale datele despre care cunoştea că nu corespund realităţii, privind existenţa calităţii de angajat, data angajării şi salariul obţinut de M.C., acţiune ce întruneste elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

De asemenea, inculpatul S.M. a creat aparenţele ca M.C. este un client cu loc de muncă şi deci eligibil, prin faptul că a pus la dispoziţia învinuitei acea adeverinţă, a intermediat legătura cu funcţionarul Băncii P. - inculpatul T.R.A., pentru ca M.C. să obţină creditul destinat în realitate lui S.M., acţiuni ce se circumscriu infracţiunii de complicitate la comiterea unei înşelăciuni dar şi infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnatură privată.

9) M.M. a fost o altă persoană care a solictat credit de nevoi personale la SC P. Bank, probele administrate în cauză dovedind că la fel ca şi în cazurile anterioare, adevăratul beneficiar era S.M.

La data de 19 septembrie 2006, pe numele numitului M.M. a fost eliberată adeverinţa de venit înregistrată sub nr. 143, din conţinutul căreia rezultă împrejurarea că acesta ar fi angajat în cadrul SC A. SRL Constanţa administrată de către înv. S.M., în funcţia de şef de echipă, fiindu-i stabilit un salariu de bază lunar brut în valoare de 1.680 RON.

În realitate, din corespondenţa Inspectoratului Teritorial de Muncă al judeţului Constanţa, rezultă faptul că numitul M.M., nu a avut niciodată calitatea de angajat în cadrul societăţilor administrate de către inculpaţii S.M. ori S.B.S. şi nu a deţinut vreodată contract individual de muncă.

De asemenea se mai poate observa că, formularul "adeverinţă de venit" în cauză are o formă atipică, în sensul că, nu prezintă forma grafică şi coloristica similară celor autentice, inculpatul T.R.A. motivând cu ocazia ascultării sale referitor la acest aspect, faptul că, au existat situaţii în care instituţia bancară nu a dispus de formulare editate în tipografie, folosindu-se exemplare multiplicate la xerox.

Referitor la eventualul statut de angajat al numitului M.M. în cadrul SC A. SRL Constanţa, cu ocazia ascultării soţiei acestuia, a rezultat în mod real faptul că, numitul M.M. la acel moment se afla în situaţia de pensionar încă din perioada anului 2001, având un diagnostic de neoplasm pulmonar, situaţia medicală nepermiţându-i să presteze o altă activitate.

Ca şi soţie, fără îndoială, ar fi avut cunoştinţă despre o eventuală angajare în vreun serviciu a soţului său.

Martora M.Ma., soţia numitului M.M. care contractase un credit de la SC P. Bank a declarat că nu are cunoştinţă despre nici un împrumut asumat de soţul acesteia care ulterior ereditării a decedat. Pe documentele prezentate de organele de poliţie martora nu a recunoscut scrisul soţului său. A primit somaţii de la SC P. Bank însă nu îşi poate explica cine a achitat până atunci ratele. Pe inculpaţi nu îi cunoaşte.

De altfel, în aceeaşi calitate ar fi avut cunoştinţă despre un eventual împrumut bancar efectuat de către soţul său, aspect despre care nu a avut niciun fel de indiciu, a se vedea în acest sens, declaraţia martorului M.Ma.

Adeverinţa de venit completată cu date nereale a fost prezentată Sucursalei Constanţa a P. Bank, fiind întocmit dosarul de credit.

Cererea de credit prezintă evidente tipuri diferite de scris olograf, aspect care ar fi trebuit să fie sesizat de către inculpatul T.R.A., cu ocazia analizării dosarului de credit şi al procesării documentelor.

Atât în adeverinţa de venit, în cererea de credit cât şi în contractul de credit, codul numeric personal al numitului M.M. este inexact, în sensul că, ultima cifră este consemnată cu valoarea "3" şi nu cum este în mod real "5".

Nici semnătura aplicată pe documentele menţionate aplicată în dreptul numelui numitului M.M. nu este cea reală, fiind comparată în acest sens cu cea pusă la dispoziţie prin adresa din 24 iulie 2008 de către Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă al Municipiului Constanţa.

Formalismul verificărilor efectuate de către inculpatul T.R.A. se evidenţiază şi în împrejurarea că la constituirea dosarului de credit, acesta a procedat la întocmirea documentului.

Confirmare, consemnând aspecte nereale, în sensul că, în vederea confirmării adeverinţei de venit a numitului M.M. şi a stabilirii calităţii de salariat a acestuia în cadrul SC A. SRL Constanţa, ar fi obţinut numărul de telefon al societăţii de la serviciul public "931" şi ar fi purtat discuţii cu doamna S.T., angajată în funcţia de director economic, care ar fi confirmat adeverinţa de salariat a numitului M.M., aspect care în timpul cercetărilor s-a stabilit că nu este real.

În aceste condiţii, cu documentele întocmite în împrejurările descrise, la data de 20 septembrie 2006, pe numele numitului M.M. a fost încheiat contractul de credit de nevoi personale, în urma căruia a fost ridicată suma de 14.427,50 RON

Din conţinutul documentului Tracking, care evidenţiază cronologic procesarea documentelor pentru dosarul de credit nr. 59111, aferent numitului M.M. rezultă că, documentele de creditare au fost depuse în ziua de 20 septembrie 2006 orele 14,24, iar contractul a fost finalizat în aceeaşi zi la orele 15,08.

Din trakingul pentru Dosarul nr. 59111 rezultă că inculpatul T.R.A. a desfăşurat la data de 20 septembrie 2006 următoarele activităţi: a făcut calcul preliminar; cerere în analiză; căutare CNP în evidenţa specială a băncii; editare informaţii client; evaluare buget aprobat; evaluare scoring-aprobat, eligibilitate - aprobat; verificare CRB; evaluare ExCB. Trebuie remarcat că un alt funcţionar a mai verificat odată lista creditelor; a căutat CNP în evidenţa specială a băncii, a făcut evaluare scoring şi eligibilitate.

Ordinul de plată 0028173, evidenţiază faptul că, suma de bani aferentă creditului, în cuantum de 14.427,50 RON a fost ridicată în aceeaşi zi de 20 septembrie 2006, orele 15,40.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă - şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

«Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de venit din 19 septembrie 2006, pentru M.M., exceptând menţiunile de la rubrica „semnăturile reprezentanţilor angajatorului", a fost executat de T.R.A.

Scrisul olograf ce completează rubrica „Semnăturile reprezentanţilor Angajatorului" din adeverinţa de venit din 19 septembrie 2006, a fost executat de S.M.

Semnătura existentă la rubrica "Director", a fost executată de către S.M.;

Semnătura existentă la rubrica "Contabil şef, nu a fost executată de S.T.

Scrisul olograf ce completează rubricile cererii de credit din 20 septembrie 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, excepţie făcând scrisul ce completează rubricile „Nume şi prenume" şi „Numele mamei înainte de căsătorie", a fost executat de către T.R.A.; Scrisul olograf ce completează rubricile „Nume şi prenume" şi „Numele mamei înainte de căsătorie", este insuficient din punct de vedere cantitativ şi calitativ pentru efectuarea unui examen grafoscopic pertinent», a se vedea în acest sens concluziile obiectivului S, din raport.

Conform adresei din 11 iulie 2008 a P. Bank - Sucursala Constanţa, plata ratelor aferente creditului acordat pe numele M.M. a fost abandonată, creditul înregistrând restanţe.

Având în vedere că şi de această dată inculpatul T.R.A. primeşte la formarea dosarului de credit un act fals prin conţinut şi semnătura şi permite folosirea lui de învinuitul M.M.; atesta ca reale cele afirmate în cuprinsul adeverinţei de salariu, completând formularul Confirmare, introducând cu bună-ştiinţă în aplicaţie datele care nu erau conforme realităţii astfel încât un alt coleg să aprecieze drept eligibil un client a cărui lipsă de bonitate inculpatul T.R.A. a cunoscut-o şi a ascuns-o, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals respectiv complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., respectiv art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Raportat la această situaţie de fapt rezultă că inculpatul S.M. a semnat un înscris atestând ca fiind reale datele despre care cunoştea că nu corespund realităţii, privind data angajării şi salariul obţinut de M.M., acţiune ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

De asemenea, inculpatul S.M. a creat aparenţele că M.M. este un client cu loc de muncă şi deci eligibil, prin faptul că a pus la dispoziţia învinuitului acea adeverinţă, a intermediat legătura cu funcţionarul Băncii P. - inculpatul T.R.A., pentru ca M.M. să obţină creditul destinat în realitate lui S.M., acţiuni ce se circumscriu infracţiunii de complicitate la comiterea unei înşelăciuni.

10) S.A. l-a cunoscut în cursul anului 2006 pe inculpatul S.M. în cursul anului 2006, prin intermediul martorului C.N. şi s-a lăsat convins de acesta, care promitea angajarea în cadrul societăţii sale, punându-i la dispoziţie actul de identitate.

În ziua de 26 septembrie 2006, inculpatul S.M., însoţit de către martorul P.R.C., s-a deplasat la domiciliul învinuitului S.A. din Oraşul Eforie-Nord.

Toţi trei au revenit la sediul P. Bank din Constanţa, loc în care au luat legătura cu înv. T.R.A. Au fost depuse documentele, astfel că la orele 12,20 acestea au fost prelucrate electronic.

La orele 14,07 personalul băncii de la Bucureşti a sesizat inadvertenţe în conţinutul documentelor, referitoare la vârsta solicitantului, astfel că, incoerenţele au fost elucidate, contractul de credit fiind aprobat la orele 15,10.

Potrivit afirmaţiilor învinuitului S.A., acesta nu a fost depus ori semnat nici un document, cu excepţia celor trei exemplare ale contractului de credit, semnături aplicate în autoturismul înv. S.M. parcat în partea din spate a instituţiei bancare.

Acesta a pus la dispoziţie actul său de identitate, având reprezentarea că acest act va fi folosit în vederea încheierii formalităţilor de angajare, fără a-şi da acordul în vederea efectuării unui credit bancar. Aspectul este de natură să evidenţieze caracterul premeditat al comiterii faptelor, precum şi înţelegerea dintre învinuiţii S.M. şi T.R.A.

Cu ocazia ascultării învinuitului S.A., acesta a furnizat amănunte pertinente cu privire la comiterea faptelor, precizând cu insistenţă faptul că, nu a semnat nici un document în vederea obţinerii creditului cu excepţia celor trei exemplare ale contractului de credit, semnături acordate în condiţiile descrise, precum şi alte împrejurări de natură să evidenţieze legătura infracţională dintre inculpaţii S.M. şi T.R.A.

Aspectul se coroborează cu împrejurarea că, adeverinţa de venit înregistrată sub nr. 243 din 25 septembrie 2006, eliberată pe numele învinuitului S.A., cererea de credit din 26 septembrie 2006 şi contractul de credit din aceeaşi dată de 26 septembrie 2006, conţin date inexacte şi nereale, referitoare la rubricile acestora, exemplificând: data angajării, funcţia, cuantumul salariului, numele mamei înainte de căsătorie, posesia unui telefon mobil, existenţa unui autoturism în proprietate, pregătirea şcolară ş.a.

Data naşterii acestuia este 29 august 1944 ceea ce înseamnă ca la data ereditarii avea 62 ani iar potrivit normelor SC P. Bank SA de creditare limita maximă de creditare era de 65 ani.

Adeverinţa de venit pe numele învinuitului S.A. a fost eliberată la data de 25 septembrie 2006, a fost înregistrată sub nr. 243, din conţinutul acesteia rezultând în mod nereal împrejurarea că, acesta ar fi angajat în cadrul SC A. SRL Constanţa administrată de către înv. S.M., în funcţia de director al departamentului de aprovizionare, din 01 iunie 2005, fiindu-i stabilit un salariu de bază lunar brut în valoare de 1.680 RON.

Cu privire la acest aspect, învinuitul S.A. a precizat faptul că, deţine o pregătire şcolară modestă, fiind de profesie sudor, împrejurări care-i făceau imposibilă ocuparea funcţiei menţionate în adeverinţa de venit.

În realitate, din corespondenţa Inspectoratului Teritorial de Muncă al judeţului Constanţa, rezultă faptul că, învinuitul S.A., nu a avut niciodată calitatea de angajat în cadrul societăţilor administrate de către inculpaţii S.M. ori S.B.S., respectiv SC P.T. SRL Constanţa ori SC A. SRL Constanţa şi nu a a deţinut vreodată contract individual de muncă.

Învinuitul S.A., de profesie sudor, a declarat că S.M. pe care îl ştia de 2 ani l-a contactat în septembrie 2006 şi i-a propus să îi angajeze la firma sa, iar el a acceptat. Inculpatul i-a impus însă condiţia contractării unui credit în folosul acestuia care avea nevoie de bani lichizi în firmă, urmând ca inculpatul să se ocupe de plata ratelor. S.A. i-a predat actul de identitate.

După câteva zile inculpatul i-a adus un set de acte care erau pentru angajare şi trebuiau semnate, inculpatul insistând să meargă împreună la bancă pentru ridicarea banilor. În acel interval inculpatul a fost sunat de anume R., funcţionarul de la bancă, omul lui S.M., ce îl chema insistent. A participat la discuţii şi Ra. care susţinea la acea dată că e juristul firmei inculpatului. Nu a intrat nicodată în sediul băncii.

S.A. recunoaşte semnăturile de pe contractul de împrumut, ordinul de plată, însă semnătura şi scrisul de pe cererea de creditare nu îi aparţin. După semnarea documentelor a tot aşteptat să fie angajat dar inculpatul S.M. nu l-a mai chemat.

După 2, 3 luni de zile a fost anunţat de Banca P. că nu sunt achitate ratele. L-a contactat pe S.M. prin intermediari, inculpatul asigurându-l că va rezolva situaţia financiară.

Într-o altă declaraţie S.A. susţine că motivaţia dată de inculpat privind nevoia de bani era aceea că vrea să schimbe apartamentul cu 2 camere în altul cu 4 camere. Semnarea documentelor s-a făcut în maşina inculpatului S.A. unde T. a venit, ieşind din bancă pe uşa din spate. Doar semnătura de pe contractul de credit îi aparţine. Ra. a venit cu banii şi i-a spus că a ridicat doar 6000 lei dată fiind vârsta lui S.A., dar la poliţie acesta a aflat că în realitate creditul fusese de 10.450 RON.

Martorul P.R.C., a declarat că a fost contactat de inculpatul S.M. care i-a solicitat contactarea unui credit de la P. Bank Constanţa, dar martorul l-a refuzat. A asistat la discuţie S.I. care i-a spus inculpatului că unchiul său ar putea să îi ajute, cu condiţia să primească şi el ceva. Au plecat cu toţii împreună la Eforie, unde locuia unchiul martorului - S.A., care nu era angajat al inculpatului şi faţă de care S.M. s-a obligat să achite ratele viitorului credit, după care s-au întors la Constanţa, mergând la Banca P., parcând în spatele clădirii. A venit un funcţionar de la bancă - înalt, recunoscut din fotografii ca fiind T.R.A., căruia inculpatul S.M. i-a dat actul de identitate al martorului S.A., funcţionarul informându-l că vârsta celui creditat este prea mare pentru a obţine un credit substanţial. Inculpatul T.R.A. le-a cerut să aştepte, programul băncii apropiindu-se de închidere. După jumătate de ora i-a anunţat că împrumutul a fost aprobat. Martorul P.R.C. îşi aminteşte că banii obţinuţi de S.A. erau în jur de 10.00 RON ce i-au fost înmănaţi inculpatului S.M., iar acesta i-a dat lui S.A. 1000 RON sau 1500 RON. Pe drum a aflat că în condiţii similare a contractat un credit şi soţia sau concubina lui S.A. Inculpatul S.M. s-a lăudat faţă de martorul P.R.C. că aproape pe numele tuturor angajaţilor săi avea credite contractate.

Martorul S.I. a declarat că a asistat la discuţia purtată de martorul P.R.C. cu inculpatul S.M., relaţia dintre cei doi fiind de fin-naş. Martorul a înţeles că inculpatul avea nevoie de muncitori la firma sa iar S.I. i-a recomandat să angajeze pe unchiul său S.A. Inculpatul a susţinut că se afla într-un blocaj financiar şi i-a cerut lui S.A. să contracteze un credit în nume propriu iar banii să îi dea inculpatului. Deplasarea celor patru bărbaţi la banca P. s-a făcut în altă zi, martorul şi P.R.C. rămânând în maşina. S.M. şi S.A. au intrat în bancă şi au revenit după o jumătate de ora cu suma de 10.000 RON, banii fiind luaţi de S.M.

Aceleaşi aspecte au fost relatate de martor în cursul cercetării judecătoreşti. A mai susţinut că acel împrumut a fost obţinut de S.A. în 45 minute iar banii au fost luaţi toţi de S.M. care a dat asigurări că va achita creditul în 3 luni de zile. La câteva zile apoi G.E. şi-a asumat un credit tot la iniţiativa lui S.M. Acesta a spus că o va angaja ca femeie de serviciu la el la firmă, cu un salariu de 700-800 RON, promisiune nefinalizată. S.M. a fost prezent atunci când a fost luat creditul de către G.E. De fiecare dată s-a mers seara la bancă. Şi în cazului lui G.E. obţinerea creditului a durat tot 45 minute. Atât S.I. cât şi G.E. au rămas să achite singuri creditele.

Aspectele sunt de natură să evidenţieze superficialitatea şi formalismul verificărilor efectuate de către inculpatul T.R.A., în calitatea sa de ofiţer de credite, evidenţiindu-se în mod expres complicitatea sa în activitatea infracţională.

Formalismul verificărilor efectuate de către inculpatul T.R.A., rezidă şi din împrejurarea că, la constituirea dosarului de credit, acesta a procedat la întocmirea documentului "Confirmare", consemnând aspecte nereale, în sensul că, în vederea confirmării adeverinţei de venit a învinuitului S.A. şi a stabilirii calităţii de salariat a acestuia în cadrul SC A. SRL Constanţa administrată de către inculpatul S.M., ar fi obţinut numărul de telefon al societăţii de la serviciul public "931" şi ar fi purtat discuţii cu doamna S.T., angajată în funcţia de director economic care ar fi confirmat adeverinţa de salariat a înv. S.A., aspect care în timpul cercetărilor s-a stabilit că nu este real.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

«Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de venit din 25 septembrie 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, excepţie făcând scrisul ce completează rubrica „Semnăturile reprezentanţilor Angajatorului", a fost executat de T.R.A.;

Scrisul olograf ce completează rubrica „Semnăturile reprezentanţilor Angajatorului", a fost executat de S.M.;

Semnătura existentă la rubrica "Director general", a fost executată de către S.M.;

Semnătura existentă la rubrica "Contabil şef, nu a fost executată de S.T.;

Scrisul olograf ce completează rubricile Cerere de credit din 26 septembrie 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de către T.R.A.;

Semnătura existentă la rubrica "Solicitant" din documentului sus menţionat, nu a fost executat de către S.A.;

Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „Semnătura împrumutat" din contractul de împrumut pentru nevoi personale din 26 septembrie 2006 încheiat între SC P.B. şi S.A., au fost executate de titular, respectiv de S.A.;

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura client" din exemplarul în xerocopie al ordinului de plată din 26 septembrie 2006 tipizat P. Bank -Sucursala Constanţa, a fost executată de către S.A.», a se vedea în acest sens concluziile obiectivului U, din raport.

În aceste condiţii, cu documentele întocmite în împrejurările descrise, la data de 26 septembrie 2006, pe numele învinuitul S.A. a fost încheiat contractul de credit de nevoi personale, în urma căruia acesta a solicitat suma de 10.000 RON, ridicând de la casieria băncii, suma de 9.950 RON.

Ratele la credit sunt achitate prin despăgubire de către SC G., conform adresei aflate vol. VI. Conform adresei existente la vol. VII. SC G.A. SA a despăgubit pe 08 februarie 2007 P. Bank cu suma de 10.817,33 RON, incluzând credit restant, dobânzi restante şi penalizatoare suma pe care o solicita.

În inscrisul Confirmare se menţionează de inculpatul T.R.A. că d-na S.T., contabil şef i-a confirmat datele din adeverinţa de venit.

Din trakingul pentru Dosarul nr. 60817 rezultă că inculpatul T.R.A. a desfăşurat la data de 26 septembrie 2006 următoarele activităţi: a făcut calcul preliminar; cerere în analiză; căutare CNP în evidenţa specială a băncii; editare informaţii client; evaluare buget aprobat; evaluare scoring-aprobat, eligibilitate - aprobat; verificare CRB; evaluare ExCB. Trebuie remarcat că un alt funcţionar a mai verificat odată lista creditelor; a căutat CNP în evidenţa specială a băncii, a făcut evaluare scoring şi eligibilitate.

Coroborând aspectele neconforme descrise anterior, apreciem faptul că, împrumutul bancar pe numele învinuitului S.A. a fost acordat de asemeni în condiţii ilegale, activitatea infracţională neputându-se finaliza fără complicitatea nemijlocită a inculpatului T.R.A. Având în vedere că şi de această dată inculpatul T.R.A. primeşte la formarea dosarului de credit un act fals prin conţinut şi semnătura şi permite folosirea lui de învinuitul S.A.; atesta ca reale cele afirmate în cuprinsul adeverinţei de salariu, completând formularul Confirmare, introducând cu bună-ştiinţă în aplicaţie datele care nu erau conforme realităţii astfel încât un alt coleg să aprecieze drept eligibil un client a cărui lipsă de bonitate inculpatul T.R.A. a cunoscut-o şi a ascuns-o, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals respectiv complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., respectiv art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Raportat la această situaţie de fapt rezultă că inculpatul S.M. a semnat un înscris atestând ca fiind reale datele despre care cunoştea că nu corespund realităţii, privind data angajării şi salariul obţinut de S.A., acţiune ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte sub semnătura privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

De asemenea, inculpatul S.M. a creat aparentele că S.A. este un client cu loc de muncă şi deci eligibil, prin faptul că a pus la dispoziţia învinuitului acea adeverinţă, a intermediat legătura cu funcţionarul Băncii P. - inculpatul T.R.A., pentru ca S.A. să obţină creditul destinat în realitate lui S.M., acţiuni ce se circumscriu infracţiunii de complicitate la comiterea unei înşelăciuni.

11) Învinuita G.E., concubina invinuitului S.A., a solicitat la rândul său, după modelul cuplului T.D. - A.I., un credit de la Banca P., în urma solicitării primite de la inculpatul S.M., care şi de aceasta dată a promis loc de muncă.

Astfel, la începutul lunii noiembrie 2006, inculpatul S.M. s-a deplasat împreună cu martorul S.I. şi învinuitul S.A., la locuinţa numitei G.E., fosta soţie a înv. S.I.

Aici, prin metode tipice, au indus-o în eroare şi au determinat-o pe G.E. la contractarea unui credit bancar de la P. Bank - Sucursala Constanţa, suma de bani rezultată urmând să fie remisă inculpatului S.M.

După aproximativ două zile de la purtarea discuţiilor, S.M., însoţit de către aceleaşi persoane a revenit la locuinţa numitei G.E. din Oraşul Eforie-Nord.

Împreună au revenit la sediul P. Bank din Constanţa, loc în care, potrivit afirmaţiilor numitei G.E., a fost întâmpinată de către inculpatul T.R.A. care s-a recomandat ca fiind directorul instituţiei, apoi a fost preluată de către acesta şi condusă către casieria băncii.

În acest loc, respectiva persoană a semnat câteva documente puse la dispoziţie de către inculpatul T.R.A., fără a citi conţinutul acestora, după care a ridicat un plic cu bani de la ghişeul casieriei, părăsind incinta bancară.

Aspectul este de natură să evidenţieze caracterul premeditat al comiterii faptelor, precum şi înţelegerea dintre inculpaţii S.M., S.A. şi T.R.A.

Cu ocazia ascultării numitei G.E., acesta a furnizat amănunte pertinente cu privire la modul de derulare a evenimentelor, precum şi alte împrejurări de natură să evidenţieze legătura infracţională dintre S.M., S.A. şi T.R.A.

Martorul S.I. a declarat că, în urma unor discuţii, inculpatul a venit hotărât să o ia pe G.E. să o ducă la bancă pentru a contracta alt credit. S-au reîntors apoi la bancă şi în 15 minute G.E. a obţinut creditul, înmânând apoi banii către inculpatul S.M. care s-a obligat să achhite ratele. Creditul nu a fost achitat.

Practic prezenţa numitei G.E. nu a fost necesară decât în ziua de 03 noiembrie 2006, la momentul ridicării sumei de bani, fiind cert că activitatea infracţională nu se putea finaliza fără complicitatea nemijlocită a inculpatului T.R.A.

Potrivit afirmaţiilor numitei G.E., suma de bani ridicată de la bancă a predat-o integral înv. S.M., acesta fiind în fapt, potrivit planului infracţional, beneficiarul sumei de bani.

Martora G.E. a avut o relaţie de concubinaj cu S.A. şi îşi aminteşte că în octombrie sau noiembrie 2006 la ei acasă a venit inculpatul S.M., concubinul şi nepotul acestuia N.A., alături de inculpat încercând să o convingă că musafirul era un om serios de afaceri şi să contracteze un împrumut, urmând ca inculpatul să se ocupe de tot: formalităţi şi rate. Martora a acceptat şi s-a deplasat la Banca P., unde a intrat împreună cu N.A., în timp ce concubinul său şi inculpatul au aşteptat afară. Pe drum, inculpatul S.M. a purtat mai multe convorbiri telefonice, rezultând că trebuie să se grăbească, pentru că se închide banca. Au fost întâmpinaţi de un bărbat recunoscut din fotografii ca fiind T.R.A., care a cerut funcţionarului de la casierie să urgenteze plata sumei acordate ca şi credit. În maşină, martora a înmânat plicul cu bani - 17.000 RON, inculpatului. Martora a arătat că nu a fost niciodată angajata lui S.M. Ulterior, după câteva luni de zile, a primit somaţii rezultând că nu au fost achitate ratele. A înţeles de la concubin că a fost angajată formal.

Aspectul se coroborează cu împrejurarea că, adeverinţa de venit înregistrată sub nr. 68 din 02 noiembrie 2006, eliberată pe numele numitei G.E., cererea de credit din 03 noiembrie 2006 şi contractul de credit din aceeaşi dată de 03 noiembrie 2006, conţin date inexacte şi nereale, referitoare la rubricile acestora, exemplificând: data angajării, funcţia, cuantumul salariului, numele mamei înainte de căsătorie, posesia unui telefon mobil personal, existenţa unui autoturism în proprietate, pregătirea şcolară, ş.a.

Adeverinţa de venit pe numele numitei G.E. a fost eliberată la data de 02 noiembrie 2006, a fost înregistrată sub nr. 68, din conţinutul acesteia rezultând în mod nereal împrejurarea că, aceasta ar fi angajată în cadrul SC A. SRL Constanţa administrată de către inculpatul S.M., în funcţia contabil, de la data de 01 noiembrie 2005, fiindu-i stabilit un salariu de bază lunar brut în valoare de 1.830 RON. Cu privire la acest aspect, numita G.E. a precizat faptul că, nu deţine cunoştinţele profesionale pentru o astfel de funcţie, împrejurare care-i făcea imposibilă ocuparea acesteia, după cum în mod nereal este menţionat în adeverinţa de venit.

În realitate, din corespondenţa Inspectoratului Teritorial de Muncă al judeţului Constanţa, rezultă faptul că, numita G.E., nu a avut niciodată calitatea de angajat în cadrul societăţilor administrate de către inculpaţii S.M. ori S.B.S., respectiv SC P.T. SRL Constanţa ori SC A. SRL Constanţa şi nu a a deţinut vreodată contract individual de muncă.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele: «Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de venit din 02 noiembrie 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, excepţie făcând scrisul ce completează rubrica „Semnăturile reprezentanţilor Angajatorului", a fost executat de T.R.A.;

Scrisul olograf ce completează rubrica „Semnăturile reprezentanţilor Angajatorului", a fost executat de S.M.;

Semnătura existentă la rubrica "Director general", a fost executată de către S.M.; Semnătura existentă la rubrica "Contabil şef, nu a fost executată de S.T.;

Scrisul olograf ce completează rubricile cererii de credit din 03 noiembrie 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de T.R.A.; Semnătura existente la rubrica "Solicitant" din documentul sus menţionat, nu a fost executată de către G.E.;

Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „Semnătura împrumutat" din contractul de împrumut pentru nevoi personale din 03 noiembrie 2006 încheiat între SC P. Bank şi G.E., au fost executate de către titular, respectiv G.E.;

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura client" din ordin de plată din 03 noiembrie 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executată de către G.E.», a se vedea în acest sens concluziile obiectivului V, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică.

Aspectele sunt de natură să evidenţieze superficialitatea şi formalismul verificărilor efectuate de către inculpatul T.R.A., în calitatea sa de ofiţer de credite, evidenţiindu-se în mod expres complicitatea sa în activitatea infracţională.

În aceste condiţii, cu documentele întocmite în împrejurările descrise, la data de 03 noiembrie 2006, pe numele numitei G.E. a fost încheiat contractul de credit de nevoi personale, în urma căruia aceasta a solicitat suma de 16.500 RON, ridicând de la casieria băncii, suma de 16.417 RON.

Ordinul de plată 0014469, evidenţiază faptul că, suma de bani aferentă creditului, în cuantum de 16.417 RON, a fost ridicată la data de 03 noiembrie 2006, orele 17,44, suma de bani fiind pusă la dispoziţia inculpatului S.M.

Activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul S.M. a fost parţial sesizată de către martorul S.I., după cum rezultă din declaraţia acestuia aflată în dosarul cauzei.

Coroborând aspectele neconforme descrise anterior, apreciem faptul că, împrumutul bancar pe numele G.E. a fost acordat în condiţii ilegale, activitatea infracţională neputându-se finaliza fără complicitatea nemijlocită a inculpatului T.R.A.

Conform adresei din 05 septembrie 2008 a P. Bank - Sucursala Constanţa, rezultă faptul că, plata ratelor aferente creditului acordat numitei G.E. a fost abandonată, nefiind achitate integral, cuantumul creditului fiind despăgubit în cele din urmă de către societatea de asigurare-reasigurare G.

Având în vedere că şi de această dată inculpatul T.R.A. primeşte la formarea dosarului de credit un act fals prin conţinut şi semnătura şi permite folosirea lui de învinuita G.E.; contribuie la completarea adeverinţei de salariu, atesta ca reale cele afirmate în cuprinsul adeverinţei de salariu, completând formularul Confirmare, introducând cu bună-ştiinţă în aplicaţie datele care nu erau conforme realităţii astfel încât un alt coleg să aprecieze drept eligibil un client a cărui lipsă de bonitate inculpatul T.R.A. a cunoscut-o şi a ascuns-o, aspectele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals respectiv complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., respectiv art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Raportat la această situaţie de fapt rezultă că inculpatul S.M. a semnat un înscris atestând ca fiind reale datele despre care cunoştea că nu corespund realităţii, privind existenţa calităţii de angajat, data angajării şi salariul obţinut de G.E., acţiune ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

De asemenea, inculpatul S.M. a creat aparenţele ca G.E. este un client cu loc de muncă şi deci eligibil, prin faptul că a pus la dispoziţia învinuitei acea adeverinţă, a intermediat legătura cu funcţionarul băncii P. - inculpatul T.R.A., pentru ca G.E. să obţină creditul destinat în realitate lui S.M., acţiuni ce se circumscriu infracţiunii de complicitate la comiterea unei înşelăciuni.

12) În sfera activităţii infracţionale a intrat în cursul lunii iulie 2006 şi inculpatul S.A.F., care, la data de 24 iulie 2006, a contractat şi el în mod ilegal un credit de nevoi personale de la Sucursala Constanţa a P. Bank.

Astfel, prin intermediul unchiului său, în persoana inculpatul S.B.S. ca şi administrator al SC P.T. SRL Constanţa, inculpatul S.A.F. a intrat în posesia unei adeverinţe de venit care atesta în mod nereal faptul că ar fi angajat în cadrul societăţii sus amintite ca şi reprezentant de vânzări.

Aspectul este nereal, având în vedere adresa din 09 iulie 2007 aflată de la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Judeţului Constanţa (dar şi adresa din 26 iunie 2007), care menţionează cu certitudine faptul că, inculpatul S.A.F. nu figurează în evidenţele instituţiei cu contract individual de muncă.

Adeverinţa de venit a fost completată integral şi semnată de către inculpatul S.B.S., care, cu ocazia ascultării sale, nu şi-a putut explica împrejurările eliberării acestui înscris, motivând în mod nejustificat faptul că, nepotul său S.A.F. a fost angajat al societăţii.

Evident este faptul că, adeverinţa conţine date nereale cu privire la data angajării, şi relativ la cuantumul salariului.

De asemenea, inculpatul S.B.S., nu a putut justifica împrejurarea că, adeverinţa are consemnată în partea dreaptă jos numele soţiei sale şi calitatea acesteia de contabil şef, deşi a arătat faptul că, aceasta nu a fost niciodată angajată în cadrul societăţilor administrate de către el ori de către fratele său, inculpatul S.M.

Cu înscrisul sus menţionat, inculpatul S.A.F. s-a prezentat la sediul Sucursalei Constanţa a P. Bank, contactându-l pe inculpatul T.R.A.

Acesta, potrivit aceluiaşi modus operandi, a procedat la întocmirea dosarului de credit, acceptând completarea superficială şi incompletă a documentului "Declaraţie acord", în sensul că, înscrisul nu poartă niciun element de identificare decât denumirea numelui de S.

De asemenea, cu ocazia constituirii dosarului de credit, inculpatul T.R.A., a completat un document intitulat "Confirrnare"(261/VI), în care a consemnat aspecte nereale, în sensul că, în vederea confirmării adeverinţei de venit a inculpatului S.A.F. şi a stabilirii calităţii de salariat a acestuia în cadrul SC P.T. SRL Constanţa, ar fi obţinut numărul de telefon al societăţii de la serviciul "931" şi ar fi purtat discuţii cu o persoană cu numele de T.A., având funcţia de inspector personal, care a confirmat telefonic adeverinţa de salariat a inculpatului S.A.F., aspect care în timpul cercetărilor s-a stabilit că nu este real - în sensul că persoana cu numele de T.A. nu există. Din trakingul pentru Dosarul nr. 40013 rezultă că inculpatul T.R.A. a desfăşurat la data de 24 iulie 2006 următoarele activităţi: a făcut calcul preliminar; cerere în analiză; căutare CNP în evidenţa specială a băncii; editare informaţii client; evaluare buget aprobat; evaluare scoring-aprobat, eligibilitate - aprobat; verificare CRB; evaluare ExCB. Trebuie remarcat ca un alt funcţionar a mai verificat odată lista creditelor; a evaluat credit; scoring şi eligibilitate- aprobat.

Coroborând aspectele neconforme descrise anterior, apreciem faptul că, împrumutul bancar în cuantum de 6.270 RON a fost acordat în condiţii ilegale.

Conform adresei din 11 iulie 2008 a P. Bank-Sucursala Constanţa aflată în dosar, creditul contractat în mod ilegal de către inculpatul S.A.F., a fost lichidat anticipat.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

«Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de venit din 24 iulie 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de S.B.S.;

Semnătura existentă la rubrica "Director general", a fost executată de către S.B.S.;

Scrisul olograf ce completează rubricile cererii de credit din 24 iulie 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa a fost executat de către T.R.A.;

Scrisul olograf ce completează doar rubrica „Subsemnatul" din Declaraţia Acord tipizat P. Bank-Sucursala Constanţa, este insuficient din punct de vedere cantitativ şi calitativ pentru stabilirea autorului grafic;

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura emitentului" nu a fost executată de S.A.F.;

Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „Semnătura împrumutat" din contractul de împrumut pentru nevoi personale din 24 iulie 2006 încheiat între SC P. Bank şi S.A.F., sunt inapte pentru un examen grafoscopic datorită multiplicării electrostatice de slabă calitate;

Semnătura existentă la rubrica „semnătura client" din ordinul de plată din 24 iulie 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, nu a fost executată de S.A.F.», a se vedea în acest sens concluziile obiectivului K, din raport.

Având în vedere că şi de această dată inculpatul T.R.A. primeşte la formarea dosarului de credit un act fals prin conţinut şi semnătura şi permite folosirea lui de inculpatul S.A.S.; contribuie la completarea adeverinţei de salariu, atesta ca reale cele afirmate în cuprinsul adeverinţei de salariu, completând formularul Confirmare, introducând cu bună-ştiinţă în aplicaţie datele care nu erau conforme realităţii astfel încât un alt coleg să aprecieze drept eligibil un client a cărui lipsă de bonitate inculpatul T.R.A. a cunoscut-o şi a ascuns-o, aspectele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals respectiv complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., respectiv art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Raportat la această situaţie de fapt rezultă că inculpatul S.B.S. a semnat un înscris atestând ca fiind reale datele despre care cunoştea că nu corespund realităţii, privind data angajării şi salariul obţinut de S.A.F., acţiune ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte sub semnătura privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

De asemenea, inculpatul S.B.S. a creat aparenţele că nepotul său este un client cu loc de muncă şi deci eligibil, prin faptul că a pus la dispoziţia învinuitului acea adeverinţă, a intermediat legătura cu funcţionarul băncii P. - inculpatul T.R.A., pentru ca S.A.F. să obţină creditul destinat în realitate lui S.M., acţiuni ce se circumscriu infracţiunii de complicitate la comiterea unei înşelăciuni.

Inculpatul S.A.F. a indus în eroare Banca P. prezentând cu prilejul întocmirii dosarului de credit o situaţie care nu corespundea realităţii, în sensul că avea calitatea de salariat al firmei inculpatului, precum şi faptul că salariul era mai mare decât cel înscris în contractul de muncă; aceasta şi-a asumat o îndatorare formală ascunzând faptul că beneficiarul banilor şi cel ce ar trebui să achite ratele este S.M.

De asemenea, fapta inculpatului S.A.F. de a prezenta cu prilejul solicitării creditului la banca P.o adeverinţă de salariu al cărei conţinut nu corespundea realităţii, sub aspectul menţiunilor şi semnăturilor, întruneşte elementele constirutitve ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

Urmează a reţine efectul circumstanţei atentuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., întrucât inculpatul nu a mai avut alt conflict cu legea penală, dovedind o conduită corespunzătoare normelor sociale şi penale. Va reduce prin urmare cuantumul pedepselor ce se vor aplica sub minimul special, cuantum puţin mai ridicat decât în cazul celorlalţi angajaţi dată fiind legătura de rudenie cu cei doi inculpaţi S., relaţie ce îl făcea mai informat şi îi dădea o imagine de ansamblu mai completă decât cea pe care au avut-o autorii salariaţi.

Se constată că infracţiunile au fost comise înainte de aplicarea unei sancţiuni definitive pentru vreuna dintre acestea şi sunt aplicabile dispoziţiile privind concursul de infracţiuni.

Având în vedere că acţiunea inculpatul S.A.F. a urmărit un scop patrimonial ilicit în beneficiul inculpatului S.M., tatăl său şi nu pentru sine; având în vedere că şi-a executat benevol ulterior obligaţia de restituire a creditului (în baza unei rezoluţii ce rămâne distinctă de cea existentă la momentul contractării) - apreciem că cea mai adecvată modalitate de executare a pedepsei rezultante este cea a suspendării condiţionată a executării pedepsei, scopul educativ al pedepsei fiind deplin atins.

13) O altă persoană care a acceptat să îşi asume credit în beneficiul inculpatului S.M., vizând prin aceasta obţinerea unui loc de muncă, a fost inculpatul D.C.F.

Astfel, pe fondul cunoştinţei acestuia cu inculpatul S.B.S., îşi petrecea o parte a timpului la sediul SC P.T. SRL Constanţa, având reprezentarea că este şi angajat în această societate.

În realitate, din corespondenţa Inspectoratului Teritorial de Muncă al judeţului Constanţa, rezultă faptul că, numitul D.C.F., nu a avut niciodată calitatea de angajat al acestei societăţi.

Totuşi, potrivit afirmaţiilor inculpatului D.C.F., la un moment dat, i-a solicitat inculpatului S.B.S. sprijinul în vederea contractării unui credit bancar.

Acesta a acceptat propunerea inculpatului D.C.F., sens în care l-a îndrumat către inculpatul T.R.A., de la care a ridicat un formular adeverinţă de venit pe care l-a remis inculpatul S.B.S.

După completarea formularului şi înregistrarea lui la sediul SC P.T. SRL Constanţa sub nr. 10 din 25 august 2006, inculpatul D.C.F., a primit documentul şi s-a deplasat la sediul P. Bank, însoţit fiind de către inculpatul S.B.S.

Din nou cu complicitatea inculpatului T.R.A., a fost întocmit dosarul de credit.

Astfel, deşi adeverinţa de venit şi cererea de credit conţineau ilegalităţi şi date nereale, aceste documente au fost introduse spre procesare de către inculpatul T.R.A., verificările efectuate de către acesta având un caracter formal.

Datele nereale erau evidenţiate la rubricile data angajării, vechimea în muncă, funcţia deţinută şi cuantumul salariului, elemente extrem de importante, adică esenţiale în obţinerea aprobării pentru creditarea solicitată.

În realitate, din corespondenţa Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Constanţa, rezultă faptul că, inculpatul D.C.F., nu a avut niciodată calitatea de angajat în cadrul societăţilor administrate de către inculpaţii S.M. ori S.B.S. şi nu a deţinut vreodată contract individual de muncă.

Din trakingul pentru Dosarul nr. 50823 rezultă că inculpatul T.R.A. a desfăşurat la data de 25 august 2006 următoarele activităţi: a făcut calcul preliminar; cerere în analiză; căutare CNP în evidenţa specială a băncii; editare informaţii client; evaluare buget aprobat; evaluare scoring-aprobat, eligibilitate - aprobat; verificare CRB; evaluare ExCB. Trebuie remarcat că un alt funcţionar a mai verificat odată lista creditelor; a căutat CNP în evidenţa specială a băncii, a făcut evaluare scoring şi eligibilitate.

Suma de bani în cuantum de 15.920 RON a fost ridicată în aceeaşi zi, potrivit ordinului de plată, orele 15,56, fiind folosită potrivit afirmaţiilor inculpatului D.C.F., în scop personal.

Coroborând aspectele neconforme descrise anterior, apreciem faptul că, împrumutul bancar acordat inculpatului D.C.F. a fost ilegal, parte din ansamblul de acte ilicite instrumentate în prezenta cauză.

Conform adresei din 01 august 2008 a P. Bank - Sucursala Constanţa, plata ratelor aferente creditului acordat numitului D.C.F., înregistrează restanţe.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele:

«Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de venit din 25 august 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de S.B.S.;

Semnătura existentă la rubrica "Director general", a fost executată de către S.B.S.;

Semnătura existentă la rubrica "Director", a fost executată de S.B.S. Prezenta concluzie astfel exprimată, nu face parte din obiectivul iniţial al lucrării, fiind consecinţa grupării în funcţie de comunitatea de autor, a semnăturilor în litigiu;

Scrisul olograf ce completează rubricile Declaraţie, datat 25 august 2006, aflat pe verso adeverinţei de venit din 25 august 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de S.B.S.;

Semnătura existentă la rubrica „Numele şi semnătura", a fost executată de către D.C.F.;

Scrisul olograf ce completează rubricile cererii de credit din 25 august 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de D.C.F.;

Semnătura existentă la rubrica "Solicitant" din documentul sus menţionat, a fost executată de către D.C.F.;

Scrisul olograf ce completează rubricile Declaraţiei Acord, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de D.C.F.

Semnătura existentă la rubrica „Numele şi semnătura declarantului", a fost executată de D.C.F.;

Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „Semnătura împrumutat" din contractul de împrumut pentru nevoi personale din 25 august 2006, încheiat între SC P. Bank şi D.C.F., a fost executată de titular, respectiv de D.C.F.;

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura client" din ordinul de plată din 25 august 2006, a fost executată de D.C.F.», a se vedea în acest sens concluziile obiectivului R, din raport.

Inculpatul D.C.F. a arătat că îl cunoştea pe inculpatul S.B.F. întrucât au fost colegi de şcoală şi au îndeplinit stagiul militar împreună. Ştie că inculpatul avea SC A. SRL ce se ocupa cu comercializarea de fier beton, firma care avea 3, 4 sau 6 angajaţi, printre care aminteşte pe M.E., Ş.E., numitul Co. Martorul ştie că a fost şi el angajatul firmei menţionate ca şef de echipă, retribuit cu 1500 RON, fiind surprins că nu a fost înregistrat contractul invidual de muncă la ITM. Într-una din zile martorul i-ar fi spus inculpatului S.B. că intenţionează să ia un credit, acesta oferindu-se să îi ajute întrucât el, sau fratele lui, avea o cunoştinţă la Banca P. L-a sfătuit să se adreseze unui anume R., arătându-i cum să îl găsească. Acela i-a dat un formular adeverinţa de salariu pe care ulterior l-a pus la dispoziţia lui S.B.S., spre completare. Pe S.T. a văzut-o în decurs de 3 luni de doar 2, 3 ori pe la firmă. Formularul a fost completat de Ş.E. Cu prilejul audierii a constatat că adeverinţa e eliberată de SC P.T. SRL. A primit un credit de 16000 RON, după prealabila consiliere de către R. Banii au fost folosiţi în interes personal. A achitat 3 luni după care nu a mai făcut-o, primind notificări din partea băncii. La sfârşitul lunii august 2006 au încetat raporturile de muncă, după 3 luni de zile. În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti a afirmat că a avut iniţiativa contractării creditului, în interes personal, adeverinţa de salariu a primit-o de la G.A.; din cei 15000 împrumutaţi de la bancă, l-a creditat cu 9000 RON pe S.M., acesta restituindu-i într-un an.

Raportat la această situaţie de fapt rezultă că inculpatul S.B.S. a semnat un înscris atestând ca fiind reale datele despre care cunoştea că nu corespund realităţii, privind data angajării şi salariul obţinut de D.C.F., acţiune ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte sub semnătura privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

De asemenea, inculpatul S.B.S. a creat aparenţele că D.C.F. este un client cu loc de muncă şi deci eligibil, prin faptul că a pus la dispoziţia inculpatului acea adeverinţă, a intermediat legătură cu funcţionarul băncii P. - inculpatul T.R.A., pentru ca inculpatul S.M. indirect să obţina creditul, acţiuni ce se circumscriu infracţiunii de complicitate la comiterea unei înşelăciuni.

Deşi în sarcina inculpatului S.M. se reţine existenţa unor acte de complicitate la înşelăciune respectiv fals în acte sub semnătură privată legal de adeverinţă şi contractul de credit obţinut de D.C., având în vedere că probatoriul administrat nu dovedeşte implicarea acestui inculpat urmează a-l achita având în vedere că faptele nu au fost săvârşite de acest inculpat.

Având în vedere că şi de această dată inculpatul T.R.A. primeşte la formarea dosarului de credit un act fals prin conţinut şi semnătura şi permite folosirea lui de inculpatul D.C.F.; contribuie la completarea adeverinţei de salariu, atesta ca reale cele afirmate în cuprinsul adeverinţei de salariu, completând formularul Confirmare, introducând cu bună-ştiinţă în aplicaţie datele care nu erau conforme realităţii astfel încât un alt coleg să aprecieze drept eligibil un client a cărui lipsă de bonitate inculpatul T.R.A. a cunoscut-o şi a ascuns-o, aspectele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals respectiv complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., respectiv art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

D.C.F. a indus în eroare Banca P. prezentând cu prilejul întocmirii dosarului de credit o situaţie care nu corespundea realităţii, în sensul că avea calitatea de salariat al firmei inculpatului, precum şi faptul că salariul era mai mare decât cel înscris în contractul de muncă; aceasta şi-a asumat o îndatorare formală ascunzând faptul că beneficiarul banilor şi cel ce ar trebui să achite ratele este S.M.

De asemenea, fapta inculpatului D.C.F. de a prezenta cu prilejul solicitării creditului la Banca P. o adeverinţa de salariu al cărei conţinut nu corespundea realităţii, sub aspectul menţiunilor şi semnăturilor, întruneşte elementele constitutitve ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

Urmează a reţine efectul circumstanţei atentuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., întrucât inculpatul nu a mai avut alt conflict cu legea penală, dovedind o conduită corespunzătoare normelor sociale şi penale. Va reduce prin urmare cuantumul pedepselor ce se vor aplica sub minimul special.

Se constată că infracţiunile au fost comise înainte de aplicarea unei sancţiuni definitive pentru vreuna dintre acestea şi sunt aplicabile dispoziţiile privind concursul de infracţiuni.

Având în vedere ca acţiunea inculpatului D.C.F. a urmărit un scop patrimonial ilicit în beneficiul inculpatului S.M. şi nu pentru sine; având în vedere ca pentru „afacerea" la care a consimţit să contribuie a plăti un preţ emoţional demn de luat în considerare, întrucât din punct de vedere legal era direct şi exclusiv răspunzător de achitarea ratelor şi a trăit în suspansul aşteptării acoperirii împrumutului de către inculpatul S.M., aşa cum acesta promisese fără să se ţină de cuvânt, cu consecinţa unui dosar penal care la rândul său a antrenat alte costuri financiare şi emoţionale - apreciem că cea mai adecvată modalitate de executare a pedepsei rezultante este cea a suspendării condiţionată a executării pedepsei, scopul educativ al pedepsei fiind deplin atins.

14) B.C. a fost abordat în cursul lunii septembrie 2006, cu ocazia unei întâlniri întâmplătoare în cartier, inculpatul B.C. a fost abordat de către inculpatul S.A.F., care sub pretextul unei promisiuni de angajare în cadrul societăţii tatălui său, l-a determinat pe acesta să-i pună la dispoziţie actul de identitate.

Promisiunile de angajare efectuate de către inculpatul S.A.F. au constat în încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată şi a unui salariu atractiv, însă ele au fost de natură să-l facă pe respectivul învinuit să fie de acord cu propunerea.

Acesta a pus la dispoziţie actul său de identitate, având reprezentarea că acest act va fi folosit în vederea încheierii formalităţilor de angajare.

În ziua de 22 septembrie 2006, inculpatul B.C., însoţit de către inculpaţii S.M. şi S.A.F. s-au deplasat la sediul P. Bank din Constanţa, loc în care au luat legătura cu inculpatul T.R.A. Potrivit afirmaţiilor inculpatului B.C., nu a fost depus ori semnat nici un document, întrevederea având loc pentru o perioadă scurtă de timp, de aproximativ 2 minute.

Cu ocazia ascultării inculpatul B.C., acesta a furnizat amănunte pertinente cu privire la comiterea faptelor, precizând cu insistenţă faptul că, nu a semnat niciun document în vederea obţinerii creditului, cu excepţia ordinului de plată de la casieria băncii prin care a ridicat suma de bani.

Aspectul se coroborează cu împrejurarea că, adeverinţa de venit înregistrată sub nr. 419 din 21 septembrie 2006, eliberată pe numele inculpatul B.C., cererea de credit din 22 septembrie 2006 şi contractul de credit din aceeaşi dată de 22 septembrie 2006, conţin date inexacte şi nereale, referitoare la rubricile acestora, exemplificând: numele mamei înainte de căsătorie, numărul de telefon mobil personal, funcţia deţinută, existenţa unui autoturism în proprietate, studii, posesia permisului de conducere ş.a.

Adeverinţa de venit pe numele inculpatul B.C. a fost eliberată la data de 21 septembrie 2006, a fost înregistrată sub nr. 419, din conţinutul acesteia rezultând în mod nereal împrejurarea că, acesta ar fi angajat în cadrul SC P.T. SRL Constanţa administrată de către inculpatul S.B.S., în funcţia de lucrător comercial, din 15 decembrie 2004, fiindu-i stabilit un salariu de bază lunar brut în valoare de 1.680 RON.

În realitate, din corespondenţa Inspectoratului Teritorial de Muncă al judeţului Constanţa, rezultă faptul că, înv. B.C., nu a avut niciodată calitatea de angajat în cadrul societăţilor administrate de către înv. S.M. ori înv. S.B.S., respectiv SC P.T. SRL Constanţa ori SC A.C. SRL Constanţa şi nu a a deţinut vreodată contract individual de muncă.

Aspectele sunt de natură să evidenţieze superficialitatea şi formalismul verificărilor efectuate de către inculpatul T.R.A., în calitatea sa de ofiţer de credite, evidenţiindu-se în mod expres complicitatea sa în activitatea infracţională.

Formalismul verificărilor efectuate de către inculpatul T.R.A., constă şi în împrejurarea că, la constituirea dosarului de credit, acesta a procedat la întocmirea documentului "Confirmare", consemnând aspecte nereale, în sensul că, în vederea confirmării adeverinţei de venit a inculpatului B.C. şi a stabilirii calităţii de salariat a acestuia în cadrul SC P.T. SRL Constanţa administrată de către inculpatul S.B.S., ar fi obţinut numărul de telefon al societăţii de la serviciul public "931" şi ar fi purtat discuţii cu doamna S.T., angajată în funcţia de director economic care ar fi confirmat adeverinţa de salariat a înv. B.C., aspect care în timpul cercetărilor s-a stabilit că nu este real.

În aceste condiţii, cu documentele întocmite în împrejurările descrise, la data de 22 septembrie 2006, pe numele inculpatului B.C. a fost încheiat contractul de credit de nevoi personale, în urma căruia acesta a ridicat de la casieria băncii, suma de 13.930 RON.

Documentele de credit întocmite în mod ilegal şi în condiţiile descrise, au fost depuse şi procesate potrivit documentului Traking, prezenţa inculpatului B.C. fiind solicitată doar în ziua de 25 septembrie 2006, cu ocazia ridicării sumei de bani, fiiind deci cert faptul că activitatea infracţională nu s-ar fi putut finaliza fără complicitatea nemijlocită a inculpatului T.R.A.

Potrivit afirmaţiilor înv. B.C., suma de bani ridicată de la bancă a predat-o integral inculpatului S.M., primind de la acesta drept recompensă pentru ajutorul dat, suma de 250 RON.

În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul a susţinut că a contractat creditul la cererea lui S.A.F. care susţinea că are nevoie de bani, acesta promiţându-i totodată că îi va ajuta să se angajeze la firma tatălui său.Inculpatul nu a aflat care e obiectul de activitate al acelei firme ci doar că ar putea avea un salariu de 2000 RON. Mai întâi i-a dat actul de identitate lui S.A.F. iar într-o altă zi a fost luat cu maşina de către acesta şi condus la biroul inculpatului S.M., pe care l-a auzit purtând o convorbire telefonică prin care anunţa venirea lui B.C. la bancă, unde l-a întâlnit pe inculpatul T.R.A. La scurt timp a mers la ghişeu şi a ridicat banii, pe care apoi i-a predat lui S.M. De la acesta a aflat că într-o zi, două urma să îl cheme la firmă să încheie contractul şi că S.M. va achita ratele. B.C. a păstrat din banii împrumutaţi doar suma de 250 RON, drept mulţumire pentru ajutorul adus, restul ajungând la S.M.

Activitatea infracţională desfăşurată de către inculpatul S.A.F. a fost parţial sesizată de către martorul S.N., după cum rezultă din declaraţia acestuia.

Martorul S.N. a relatat o discuţie la care a asistat, purtată de S.A.F. şi B.C., în contextul căreia cel dintâi a făcut propunerea de angajare la firma tatălui său, cu salariu bun şi carte de muncă în care urma să se menţioneze o vechime în muncă mai mare, în schimbul contractării de către B.C. a unui credit la bancă. Oferta a fost făcută şi altui băiat din anturajul lor. Martorul a mai susţinut că din cele auzite ulterior, B.C. a contractat împrumutul, a dat banii lui S.M., primind în schimb o sumă foarte mică. Martorul susţine că B.C. nu a fost în realitate angajatul firmei fraţilor S.

Martora B.M., mama inculpatului, a relatat că a aflat de la fiul său că acesta împrumutase de la banca 10000 RON pe care i-a dat în totalitate lui S.A.F., care s-a obligat să plătească ratele. A existat şi o discuţie anterioară contractării creditului, ca fiul martorei să se angajeze la firma lui S.M. şi dată fiind împrejurarea că B.C. şi S.A.F. au copilărit împreună, cel dintâi s-a lăsat convins de promisiunea locului de muncă. Fiul martorei nu a dus acte la bancă, nu a contractat împrumutul în interes peronal, nu a fost angajat de S.M. iar la ieşirea din bancă, inculpatul a fost aşteptat afară de S.A. şi S.M., cel din urma luând banii daţi ca împrumut de banca. Ratele nu au fost plătite de S.M. decât la început.

Coroborând aspectele neconforme descrise anterior, apreciem faptul că, împrumutul bancar pe numele inculpatul B.C. a fost acordat în condiţii ilegale.

Conform adresei din 11 iulie 2008 a P. Bank-Sucursala Constanţa, plata ratelor aferente creditului acordat inculpatului B.C. a fost abandonată, nefiind achitate integral, cuantumul creditului fiind despăgubit în cele din urmă de către societatea de asigurare-reasigurare G.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele: «Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de venit din 21 septembrie 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de S.B.S.;

Semnătura existentă la rubrica "Director general", a fost executată de către S.B.S.;

Semnătura existentă la rubrica "Contabil", a fost executată de S.B.S. Prezenta concluzie astfel exprimată, nu face parte din obiectivul iniţial al lucrării, fiind consecinţa grupării în funcţie de comunitatea de autor, a semnăturilor în litigiu;

Scrisul olograf ce completează rubricile cererii de credit din 22 septembrie 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de T.R.A.;

Semnătura existentă la rubrica "Solicitant - Co-plătitor" din documentul sus menţionat, nu a fost executată de B.C.;

Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „Semnătura împrumutat" din contractul de împrumut pentru nevoi personale din 22 septembrie 2006 încheiat între SC P. Bank şi B.C., nu au fost executate de către B.C.

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura client" din ordinul de plată din 25 septembrie 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost probabil executată de B.C. Am concluzionat cu probabilitate, întrucât atât semnătura în litigiu cât şi semnăturile model de comparat sunt insuficiente din punct de vedere cantitativ şi calitativ» a se vedea în acest sens concluziile obiectivului T, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică.

Raportat la această situaţie de fapt rezultă că inculpatul S.B.S. a semnat un înscris atestând ca fiind reale datele despre care cunoştea că nu corespund realităţii, privind data angajării şi salariul obţinut de B.C., acţiune ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte sub semnătura privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

De asemenea, inculpatul S.B.S. a creat aparenţele că B.C. este un client cu loc de muncă şi deci eligibil, prin faptul că a pus la dispoziţia inculpatului acea adeverinţă, a intermediat legătura cu funcţionarul Băncii P. - inculpatul T.R.A., pentru ca inculpatul S.M. indirect să obţină creditul, acţiuni ce se circumscriu infracţiunii de complicitate la comiterea unei înşelăciuni.

Pe de altă parte, inculpatul T.R.A. şi-a adus aportul său la înşelarea băncii, având în vedere că a întocmit acel act de confirmare prin care atesta în mod ilegal realitatea datelor din adeverinţa de venit, acceptată la dosarul de credit şi prin aceasta dădea caracter eligibil unui client despre a cărui lipsa de bonitate ar fi trebuit să informeze conducerea băncii. Chiar dacă nu el aprobă la final creditarea, introducând datele în aplicaţie, T.R.A. crea aparenţa existenţei unui client care are un loc de muncă şi un venit apt să acopere ratele creditului astfel încât banca să nu rămână prejudiciată prin neachitarea ulterioară a împrumutului, când realitatea era în sens contrar. Apreciem că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. respectiv complicitate la folosirea unui act fals prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen.

B.C. a indus în eroare Banca P. prezentând cu prilejul întocmirii dosarului de credit o situaţie care nu corespundea realităţii, în sensul că avea calitatea de salariat al firmei inculpatului, precum şi faptul că salariul era mai mare decât cel înscris în contractul de muncă; aceasta şi-a asumat o îndatorare formală ascunzând faptul că beneficiarul banilor şi cel ce ar trebui să achite ratele este S.M.

De asemenea, fapta inculpatului B.C. de a prezenta cu prilejul solicitării creditului la banca P. o adeverinţă de salariu al cărei conţinut nu corespundea realităţii, sub aspectul menţiunilor şi semnăturilor întruneşte elementele constitutitve ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

Urmează a reţine efectul circumstanţei atentuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., întrucât inculpatul nu a mai avut alt conflict cu legea penală, dovedind o conduită corespunzătoare normelor sociale şi penale. Va reduce prin urmare cuantumul pedepselor ce se vor aplica sub minimul special.

Se constată că infracţiunile au fost comise inainte de aplicarea unei sancţiuni definitive pentru vreuna dintre acestea şi sunt aplicabile dispoziţiile privind concursul de infracţiuni.

Având în vedere ca acţiunea inculpatului B.C. a urmărit un scop patrimonial ilicit în beneficiul inculpatului S.M. şi nu pentru sine; având în vedere că pentru „afacerea" la care a consimţit să contribuie a plătit un preţ emoţional demn de luat în considerare, întrucât din punct de vedere legal era direct şi exclusiv răspunzător de achitarea ratelor şi a trăit în suspansul aşteptării acoperirii împrumutului de către inculpatul S.M., aşa cum acesta promisese fără să se ţina de cuvânt, cu consecinţa unui dosar penal care la rândul său a antrenat alte costuri financiare şi emoţionale - apreciem că cea mai adecvată modalitate de executare a pedepsei rezultante este cea a suspendarea condiţionată a executării pedepsei, scopul educativ al pedepsei fiind deplin atins.

15) Învinuitul M.Co. a fost angajat în perioada 01 aprilie 2006-01 iulie 2007, în funcţia de conducător auto în cadrul SC A. SRL Constanţa, administrată de către inculpatul S.M., potrivit contractului individual de muncă din 01 aprilie 2006, deşi creditul contractat la data de 27 noiembrie 2006 a fost încasat pe baza unor documente emise de către SC P.T. SRL Constanţa, administrată de către înv. S.B.S.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică dispusă şi efectuată în cauză a stabilit următoarele «Scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de venit din 27 noiembrie 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de S.B.S.;

Semnătura existentă la rubrica "Director general", a fost executată de către S.B.S.;

Semnătura existentă la rubrica "Director economic", a fost executată de S.B.S. Concluzia este consecinţa grupării în funcţie de comunitatea de autor, a semnăturilor în litigiu;

Scrisul olograf ce completează rubricile cererii de credit din 27 noiembrie 2006, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de M.Co.;

Semnătura existentă la rubrica "Solicitant" din documentul sus menţionat, a fost executată de către M.C.;

Scrisul olograf ce completează rubricile Declaraţie Acord, tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executat de M.Co.;

Semnătura existentă la rubrica „Numele şi prenumele declarantului", a fost executată de M.Co.;

Semnăturile existente la finalul fiecărei file, în dreapta, şi de la rubrica „Semnătura împrumutat" Contractul de împrumut pentru nevoi personale din 27 noiembrie 2006 încheiat între SC P. Bank şi M.Co., au fost executate de titular, respectiv de M.Co.;

Semnătura existentă la rubrica „Semnătura client" din ordinul de plată din 28 noiembrie 2006 tipizat P. Bank - Sucursala Constanţa, a fost executată de către M.C.», a se vedea în acest sens concluziile obiectivului W, din raport.

Conform actelor probatorii ale dosarului cauzei, rezultă faptul că şi acest credit a fost rambursat.

Martorul M.Co. a afirmat că a fost angajat ca şi conducător auto în cadrul firmei aparţinând fraţilor S., fără să poată preciza care este numele acestei firme. Primea un salariu net de 1200-1300 RON. Fiind interesat de contractarea unui credit, a ales singur Banca P. şi i-a înmânat inculpatului S.M. formularul adeverinţei de salariu, solicitandu-i completarea. După 3 zile de la data depunerii actelor, a fost contactat de funcţionar care i-a spus că a fost aprobat un credit de 5000 euro, cu termen de rambursare de 5 ani. Martorul recunoaşte din fotografii judiciare fotografia lui T.R.A. ca fiind funcţionarul care l-a consliat. A efectuat mai multe deplasări de la firma inculpatului S.M. la P. Bank, cu persoane, dar nu poate oferi alte amănunte. Banii au fost folosiţi în scop personal. A achitat unele rate cu întărziere iar unele rate au rămas neachitate. Nu a încheiat foi de parcurs, considera că a fost legal angajat.

Raportat la această situaţie de fapt rezultă că inculpatul S.B.S. a semnat un înscris atestând ca fiind reale datele desre care cunoştea că nu corespund realităţii, privind data angajării şi salariul obţinut de M.C., acţiune ce întruneste elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte sub semnătura privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

De asemenea, inculpatul S.B.S. a creat aparenţele că M.Co. este un client cu loc de muncă şi deci eligibil, prin faptul că a pus la dispoziţia inculpatului acea adeverinţă, a intermediat legătura cu funcţionarul Băncii P. - inculpatul T.R.A., pentru ca inculpatul S.M. indirect să obţină creditul, acţiuni ce se circumscriu infracţiunii de complicitate la comiterea unei înşelăciuni.

Pe de altă parte, inculpatul T.R.A. şi-a adus aportul său la înşelarea băncii, având în vedere că a întocmit acel act de confirmare prin care atesta în mod ilegal realitatea datelor din adeverinţa de venit, acceptată la dosarul de credit şi prin aceasta dădea caracter eligibil unui client despre a cărui lipsa de bonitate ar fi trebuit să informeze conducerea băncii. Chiar dacă nu el aproba la final creditarea, introducând datele în aplicaţie, T.R.A. crea aparenţa existenţei unui client care are un loc de muncă şi un venit apt să acopere ratele creditului astfel încât banca să nu rămână prejudiciată prin neachitarea ulterioară a împrumutului, când realitatea era în sens contrar. Apreciem că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. respectiv complicitate la folosirea unui act fals prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen.

Cu prilejul confruntării inculpaţilor S.M. şi T.R., aceştia au susţinut că nu exista o relaţie de prietenie, ci doar una client-funcţionar. T.R.A. a arătat că a însoţit angajaţi ai firmei săi pentru a scurta timpii de deplasare, nedorind să-i scoată un timp îndelungat din producţie. Anterior întălnirilor a purtat discuţii telefonice cu S.M., acesta întrebând ce documente să prezinte angajaţii săi la bancă.

La un moment dat, conducerea băncii a fost informată ca inculpatul S.M. a emis file CEC fără a avea acoperire în disponibil, situaţie ce a determinat interdicţia impusă angajaţilor de a primi cereri de creditare de la angajaţii firmei lui S.M. Inculpatul T.R.A. susţine că s-a conformat.

Acelaşi inculpat mai arătă că G.A. era persoana desemnată de S. să ţină legătura cu banca şi la un moment dat a încercat să transfere un credit achiziţionat de inc. în nume personal, în sarcina firmei lui S.

Inculpatul S.M. a afirmat cu acea ocazie că a însoţit la rugămintea acesteia o singura persoana, pe M.E., care era o persoană cu pregătire modestă, care nu ştia să scrie aşa că a ajutat-o la completarea documentelor.

Inculpatul S.M. a fost confruntat cu numita S.T., ce îi era cumnată. Aceasta a susţinut că nu a fost niciodată angajată cu contract de muncă în vreuna din societăţile comerciale ale fraţilor S., însă a întocmit evidenţe contabile, balanţe lunare de verificare, declaraţii cu caracter fiscal, bilanţuri. Mergea rar la sediile acelor societăţi, desfăşurându-şi activitatea la domicliu. Nu a răspuns niciodată la telefoanele firmelor fraţilor S., nu a purtat vreo discuţie cu vreo persoana care să se recomande ca funcţionar bancar ; nu a furnizat informaţii telefonice despre veniturile realizate de angajaţi."

Confruntată fiind cu inculpatul T.R.A:, S.T. a reafirmat că semnătura indescifrabilă de pe adeverinţele de salariu nu îi aparţine; că nu a purtat nici o discuţie cu inculpatul despre calitatea de angajat a persoanelor ce lucrau în firmele fraţilor S. şi nici despre cuantumul venitului realizat. Inculpatul T.R.A. a sustinut însă că a sunat de fiecare dată la sediul acelor societăţi ale fraţilor S., solicitând să vorbească cu d-na S.T. şi de fiecare dată a avut reprezentarea că vocea feminină ce îi răspundea aparţinea lui S.T.

Martora B.M. a susţinut cu prilejul audierii sale la parchet că a fost angajată la 01 aprilie 2006 la SC P.T. SRL Constanţa, în funcţia de consilier juridic. Martora a arătat că actele contabile erau întocmite de S.T., la domicliu. În august 2006 a făcut demersuri pentru a obţine un card de cumpăraturi de la SC P. Bank SA. Inculpatul S.B.S. nu i-a cerut să se ducă la acea bancă dar i-a spus ca dacă se hotărăşte să contracteze cu aceasta, are acolo o cunoştinţa, care s-a dovedit în final a fi T.R.A. Martora nu îşi aminteşte să se fi deplasat la bancă pentru a obţine formularul adeverinţei de venit. Cardul avea limita de disponibil de 800 RON. A fost angajată cu salariul minim pe economie de 350 RON.

Martora M.A. a fost director regional al P. Bank, inculpatul T.R.A. fiind subordonat acesteia. Martora a afirmat că a avut perioade când activitatea desfăşurată de inculpat a fost corespunzătoare dar şi perioade când a fost ineficient, ceea ce a determinat purtarea unor discuţii cu privire la randamentul scăzut manifestat de acesta. Inculpatul nu avea atribuţia de a aproba credite ci doar de a purta discuţii cu clienţii potenţiali. Actele necesare creditului se transmiteau centralei băncii din capitala prin scanare şi corespondenţa electronică. În sarcina inculpatului cădea verificarea electronică la angajator care confirma veridicitatea datelor menţionate în adeverinţa de salariu. Această procedură era valabilă pentru creditele sub 5000 euro, iar peste aceasta limită se solicita copia contractului de muncă şi a cărţii de muncă. Aprobarea creditului venea într-o zi, câteva zile sau o săptămâna, în funcţie de numărul solicitărilor. Pe S.M. l-a văzut purtând discuţii mai îndelungate cu T.R.A., care avea biroul amplasat lângă uşa de acces din spate a băncii, uşa destinată şi publicului clientelar.

Verificarea clienţilor sub aspectul riscului bancar, veridicitatea aspectelor menţionate în cuprinsul adeverinţelor de salariu, se făcea atât de T.R.A. cât şi de centrala băncii, prin apeluri la sediul angajatorului. Este posibil să fi existat situaţii de excepţie când creditele se acordau în aceeaşi zi însă de regulă, dura peste 24 ore. La creditele de nevoi personale cu sume până în 5000 euro pe 5 ani, 10 000 euro până în 10 ani se solicita adeverinţa de salariu, copie de pe cartea de muncă ori contractul de muncă înregistrat la ITM. L-a văzut pe T.R.A. şi S.M. stând de vorbă la un moment dat. Un funcţionar nu putea practic influenţa reducerea termenului de procesare a dosarului în centrală şi nici rezultatul verificării; nu putea ştii cui se repartizează dosarul în centrală, dar putea da de urma lui.

Martorul A.M. a susţinut că în anul 2006 lucra în cadrul P. Bank în calitate de ofiţer credite persoane juridice iar inculpatul T.R.A. şi o altă colegă I.M. se ocupau de creditarea persoanelor fizice. Martorul cunoaşte că în ceea ce priveşte creditele acordate persoanelor fizice, funcţionarii băncii trebuiau să verifice menţiunile adeverinţelor de salariu şi existenţa cărţii de identitate în original, solicitându-se şi facturi de la utilităţi. Actele se scanau, se completau câmpuri din aplicaţia electronică după care se transmiteau la centrala. Acolo se mai făceau nişte verificări încrucişate fiind verificat angajatorul şi realitatea adeverinţei de salariu. Aprobarea dura în jur de 24 de ore şi în funcţie de volumul de activitate, dacă aplicaţia se completa dimineaţa, până la sfârşitul zilei venea aprobarea. Pe S.M. îl vedea în bancă, de aproximativ două ori pe săptămâna, de regulă singur, după care puteau trece 3 săptămâni fără să îl mai vadă. După aprobare, se primea şi scriptic, electronic dovada aprobării, se genera contractul de credit, se deschidea cont, se acorda suma credit. În centrală, cererile venite din toată ţara se ierarhizau în ordinea intrării, pentru a se evita înţelegeri între funcţionarii din centrală şi sucursală. Un volum mai mic de cereri în centrală determină un termen mai scurt de aprobare. Funcţionarul din sucursala putea lua urma dosarului dar nu putea influenţa reducerea termenului. În anul 2006 a existat un slogan publicitar care susţinea că un credit poate fi obţinut doar în 24 de ore. Între T.R.A. şi S.M. exista o relaţie de aparentă amiciţie.

Martora A.S. a fost director adjunct al Băncii P. Sucursala Constanţa şi superviza operaţiunile front office. Activitatea de creditare a persoanelor fizice nu a fost în 2006 la fel de aglomerată ca cea din 2007. Funcţionarul care primea actele le verifica, le scana şi le trimitea mai departe în centrala unde mai erau verificate de o persoană sau două şi acolo se hotăra creditarea.Timpul de procesare era de o zi până la o săptămână. Aprobarea se anunţa printr-un SMS trimis din centrala. Funcţionarul care primea cererea verifica dacă sunt depuse toate actele, dacă sunt completate toate câmpurile, dacă firma angajatoare are un telefon, dacă solicitantul e angajat şi dacă are venitul declarat; dacă potenţialul client are alte credite în centrala riscurilor bancare şi în biroul de credit. Funcţionarul din sucursală, după ce introducea datele în aplicaţie, putea vedea cui i-a fost repartizat dosarul în centrală, dar nu putea influenţa repartiţia. Martora nu îşi aminteşte să fi existat o campanie publicitară a băncii cu sloganul credit într-o oră. Martora nu ştie dacă verificarea telefonică a clientului la firma angajatoare se face atât în sucursala cât şi în centrală în sucursala se stabililea dacă clientul se încadrează în condiţiile acordării creditului, dacă este eligibil iar martora nu a putut preciza care erau criteriile de apreciere din centrală.

Martora C.S.T. a susţinut la rândul său că funcţionarii din centrală hotărau dacă se acorda creditul sau nu.

Inculpatul S.M. a susţinut că nu a putut achita marfa cumpărată de la SC S. SRL pentru că preţul a fluctuat cu 60-70% datorită importului masiv de fier beton din Turcia. Marfa a rămas pe stoc, a pierdut lucrările de construcţii contractate şi i-a propus lui F.P. să îi facă retur de marfa pe care acesta nu l-a acceptat. A făcut conform înţelegerii plăţi parţiale. În acea perioada Banca T. i-a acordat o linie de credit de 100 milioane pe care i-a folosit ca să achite furnizorul SC S. SRL. Nu i-a cerut lui F.P. biletele la ordin pentru că le lăsase ca garanţie. Inculpatul mai susţine că a încunoştiintat SC S. SRL despre dificultăţile sale financiare şi lipsa disponibilului. Între timp a făcut demersuri pentru a obţine un credit de la Banca T., banii obţinuţi fiind folosiţi pentru a achita parţial marfa cumpărată de la SC S. SRL şi a mai încercat să obţină o linie de creditare de la aceeaşi bancă, dar nu a reuşit.

În ce priveşte fila CEC lăsată la SC R.H. SRL de la care ridicase 20 tone oţel beton, în baza contractului încheiat la data de 11 octombrie 2005, inculpatul susţine că nu a fost anunţat că va fi introdusă fila CEC la plată, lăsată ca garanţie, S.M. aflând probabil că inculpatul este în incapacitate de plată, de aceea a introdus-o în bancă inculpatul afirma că plata urma să se facă prin alte instrumente, fila CEC era exclusiv o garanţie.

Tot în cursul lunii octombrie 2005 a contractat cu S.P. SRL de la care a cumpărat totv oţel beton, lăsând la fel, drept garanţie o fila CEC. Nu a reuşit să achite marfa pentru că scăzuse preţul din cauza importurilor din Turcia. A solicitat conducerii societăţii vânzătoare să nu folosească drept instrument de plata fila CEC lăsată drept garanţie, le-a cerut să amâne introducerea în bancă dar nu este adevărat ca apoi a susţinut că sunt bani. A aflat de la bancă că se înregistrase incidentul de plată, nefiind informat de vânzător.

În ce priveşte adeverinţele de salariu eliberate în perioada 2005-2006 de C.R. în calitate de angajator al inculpatului în cadrul SC C.I.E. SRL, inculpatul a arătat că nu îşi explică datele menţionate în adeverinţa din 16 martie 2004 din conţinutul căreia rezultă că ar fi angajat ca inginer, deşi angajarea sa s-a făcut la 01 septembrie 2005. Cu această adeverinţă s-a prezentat la Banca R. obţinând un credit de 13.000 RON pe care nu l-a restituit în totalitate. Suma de 3000 RON obţinută de la SC R. Bank a fost ulterior restituită integral, deşi nu poate explica de ce banca susţine că au rămas neachitaţi 6049 RON. De la Ra. Bank a împrumutat suma 1700 RON pe care i-a restituit integral şi nu înţelege de ce această bancă mai solicită 3400 RON.

De la SC P. Bank a împrumutat suma de 14000 RON, ocazie cu care ar fi cunoscut pe inculpatul T.R.A. Toate aceste credite au fost solicitate şi obţinute în aceeaşi perioadă, el depunând acte la mai multe bănci, pentru că nu ştia care îi vor aproba. Nu cunoaşte împrejurările în care adeverinţele de salariu eliberate de SC A. SRL poartă semnătura pretinsă a fi a cumnatei sale S.T., pentru ca aceasta nu a lucrat niciodată în firma sa.

În ce priveşte adeverinţele de venit eliberate lui F.F. sau Ş.E., acestea au fost completate de G.A. fără ca inculpatul să ştie că sunt inadvertenţe între salariul menţionat în acest act şi cel din contractul de muncă. Inculpatul susţine că semna fără să citească. Fiul sau S.A.F. a fost creditat de P. Bank, împrumutul fiind restituit integral. În aceleaşi condiţii s-au eliberat adeverinţe pentru M.E Pe B.M. nu o cunoaşte. T.D. a fost angajatul firmei şi nu este real că s-a împrumutat de bani de la banca pe care i-ar fi dat inculpatului. Susţine că nu ştie nimic despre eventualul credit asumat de concubina lui T.D. Raportul de muncă cu G.A. a încetat în decembrie 2006 ca urmare a restrângerii activităţii firmei. Este real că a folosit banii împrumutaţi de aceasta de la bancă pentru a achita un furnizor personal. Inculpatul mai susţine că nu ştie nimic în legătură cu creditul asumat de M.M., B.C., S.A., G.E., M.Co.

În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul a reluat aspectele menţionate în declaraţiile date în cursul urmăririi penale, invocând: aspecte obiective ce au impiedicat prelucrarea oţelului beton cumpărat de la SC S. SRL Bucureşti; această firmă nu a purtat vreo discuţie cu inculpatul anterior introducerii biletelor la ordin în bancă, spre decontare; apreciază că firma vânzătoare trebuia să ceară retumarea mărfii care exista fizic în propietatea inculpatului şi nu să introducă filele CEC fără să anunţe; mai exista un rest de plată însă nu cel pretins de societatea vânzătoare; nu a reuşit să achite restul de preţ al mărfii cumpărate de la SC R.H. SRL Bucureşti pentru ca în acea perioada trebuia să achite creditul luat de la Banca T.; reprezentanţii acestei societăţi au introdus fila CEC în bancă deşi ştiau că inculpatul nu poseda disponibil; nu a recompensat material în nici un fel pe inculpatul T.R.; G.A. a fost cea care a redactat adeverinţele de salariu şi a făcut verificări, nu i-a solicitat actul de identitate; nu a direcţionat-o către inculpatul T.R., nu s-a deplasat la bancă cu aceasta.

Inculpatul T.R.A. a explicat în amănunt procedura de acordare a creditelor de nevoi personale până în 5000 euro. Inculpatul a susţinut că a verificat calitatea de angajaţi a numiţilor F.C., M.E., N.M., M.M., T.D., la SC A. SRL şi o femeie care s-a recomandat S.T. i-a confirmat inculpatul T.R. a mai susţinut că nu cunoaşte pe B.C., S.A.

În anul 2006, directoarea Sucursalei P. Bank Constanţa - M.A. a sesizat nereguli în ce priveşte modalitatea de efectuare a plăţilor de către societatea lui S.M. În urma verificărilor efectuate, directoarea a constatat că sumele acordate ca şi credite de nevoi personale angajaţilor inculpatului S.M. se regăseau în depunerile din conturile societăţilor acestuia. În aceste condiţii banca a hotărât să nu mai acorde credite angajaţilor acestor societăţi.

S.M. i-a lăsat la un moment dat inculpatului T.R.A., pentru că se grăbea foarte tare, o suma de bani pentru a face o plată a unei rate, însă cel din urma nu îşi aminteşte despre ce credit era vorba.

Inculpatul T.R.A. a mai susţinut că potrivit procedurii standard, pentru a verifica calitatea de angajat a solicitantului unui credit şi cuantumul salariului, accesa serviciul telefonic 931 pentru a afla numărul de telefon al societăţii angajatoare şi aşa a procedat şi în cazul angajaţilor SC A. SRL.

Inculpatul S.M. nu a intermediat creditarea angajaţilor firmei sale însă uneori suna pentru a vedea câţi clienţi sunt la rând, pentru ca angajaţii săi să nu aştepte prea mult. Uneori a însoţit pe angajaţii săi pentru a ridica documente tipizate ce urmau a fi completate de solicitanţii creditelor sau în vederea depunerii formularelor completate la dosarul de solicitare a creditului.

În declaraţia dată în fata instanţei respinge de asemenea acuzaţiile ce i se aduc susţinând că relaţia cu S.M. era strict profesională; nu el aproba creditele ci doar verifica existenţa actelor, sunând la firmele anagajatoare pentru a verifica dacă solicitanţii aveau calitatea de angajaţi declarată; perioada era aglomerată şi aveau până la 50 de dosare de procesat pe zi, în contextul unei campanii agresive de atragere a clienţilor; avea obligaţia de a verifica derularea creditelor însă în acea perioadă inculpaţii şi ceilalţi angajaţi ai lui S.M. şi-au achitat ratele.

Inculpatul S.B.S. prin asociat şi administrator al SC P.T. SRL a susţinut că B.C. a fost angajat al societăţii sale. La momentul eliberării adeverinţei de venit inculpatul susţine avea reprezentarea ca acel contract de muncă ce îl privea pe B.C. fusese înregistrat la ITM.

Inculpatul a mai arătat că soţia sa S.T. nu a fost angajată niciodată în cadrul societăţilor la care este asociat sau administrator. Contabilitatea primară era efectuată de G.A., care se ocupa de înregistrarea contractelor la I.T.M. sau eliberarea adeverinţelor de venit.

În declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti a susţinut că a semnat adeverinţele de venit completate de directorul economic, anagajaţii fiind cei care au avut iniţiativa contractării acelor credite. Nepotul său a fost angajat cu forme legale. Directorul economic G.A. e cea care s-a ocupat de înregistrarea contractelor de muncă.

În ce priveşte pe S.A.F., nepot al inculpatului şi fiu a lui S.M. s-a reţinut că acesta a lucrat în cadrul SC P.T. SRL însă inculpatul a susţinut că nu ştia faptul că nu a fost înregistrat contractul individual de muncă la ITM. În ce priveşte adeverinţa de venit din 24 iulie 2006, inculpatul recunoaşte că scrisul şi semnătură îi aparţin şi afirma că nu ştie de ce a scris în partea dreapta S.T. şi funcţia de contabil şef, întrucât aceasta nu lucra în firmă. Nu ştie cine a semnat pentru aceasta. Adeverinţa din 31 iulie 2006 este semnată de atât de el cât şi de soţie, fiind folosită de jurista firmei B.M. pentru a solicita un împrumut de la SC P.

Adeverinţa din 25 august 2006 eliberată lui B.C., atestând că acesta lucra ca maistru, a fost completată şi semnată de inculpat, nu este reală semnătura soţiei sale. Datele pentru completare au fost puse la dispoziţia sa de către G.A.

Inculpatul S.A.F. a susţinut că în 2006 a fost angajat de probă la firma unchiului său, ca reprezentant vânzări, fiindu-i încheiat contract de muncă de G.A. Fiind interesat de achiziţionarea unui credit, a ales oferta P., care i s-a părut cea mai atractivă. G.A. i-a completat formularul privind calitatea sa de angajat şi venitul. Datele din adeverinţe sunt reale dar nu ştie cui aparţin semnăturile. A completat singur cererea de creditare şi recunoaşte că sunt nişte inadvertenţe privind data angajării sale, studiile şi tipul locuinţei însă e vorba de erori materiale. L-a condus pe B.C. la firma unchiului pentru a se angaja ştiind care era în căutarea unui loc de muncă. Nu ştie dacă acesta s-a angajat sau dacă a solicitat la rândul sau un credit.

În declaraţia dată în faţa instanţei a arătat că banii luaţi credit i-a folosit în interes personal; adeverinţa de salariu cuprindea date reale; a lucrat în mod legal la firma unchiului său.

Potrivit fişei postului, inculpatul T.R. în calitate de R.C.O. desfăşoară o activitate susţinută de promovare a produselor băncii şi este responsabil pentru atragerea, menţinerea relaţiilor cu clienţii; asigura schimbul eficient de informaţii în discuţia preliminară cu clienţii potenţiali; evaluează informaţiile furnizate de client despre afacerea sa, stabilind dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru completarea cererii de credit; analizează oportunitatea solicitărilor de credit retail, având responsabilitatea întocmirii dosarului de credit şi formulează propuneri de credit; asigura întocmirea şi încheierea tuturor contractelor necesare acordării creditelor retail; monitorizează creditele conform procedurilor stabilite în normele de creditare ale băncii; monitorizează clienţii cu restante în mod riguros şi continuu şi propune soluţii eficiente pentru recuperarea creditelor neperformate.

Ca etica şi conduita profesională, activitatea se desfăşoară pe baza normelor băncii; se asigura că deţine informaţii corecte, actualizate şi obiective despre clienţi; dă dovada de un comportament profesional, nu este permisă sub nici o formă acceptarea unor favoruri din partea clienţilor.

La vol. IV instanţa sunt cererile formulate de K.I. SRL prin care arăta că a preluat creditul restant asumat de N.M. şi se subroga în toate drepturile Băncii P., solicitând debit cu dobânda şi penalităţi în suma de 28428 RON.

La vol.IV instanţa, se afla notificarea către B.C. a cesiunii contractului de împrumut, de către P. Bank către SC G.A. SA la valoarea de 14.953,33 RON reprezentând debit şi penalităţi.

Martora S.T. a relatat că în anul 2006 a făcut un împrumut la bancă, în interes personal, în acest context cunoscând pe T.R.A. Aprobarea creditului a venit după şapte până la zece zile. Nu a semnat adeverinţe de venit, nu a vorbit niciodată la telefon cu inculpatul T.R.A. referitor la datele din adeverinţele de venit.

Inculpaţii au solicitat în temeiul art. 332 C. proc. pen., restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întrucât aceasta a fost efectuată de către un organ necompetent. Astfel, s-a susţinut că din referatul de terminare a urmăririi penale rezultă că aceasta a fost efectuată de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie Transporturi Constanţa. Conform dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea Poliţiei Române, „Poliţia Română se poate organiza şi conform specificului unor sectoare ale economiei naţionale - transporturi feroviare, aeriene, navale - sau al unor obiective economice şi sociale, în funcţie de importanţa şi de numărul acestora". Potrivit actelor normative privind înfiinţarea Poliţiei Transporturi, aceasta are competenţă strict în cauze ce au legătură cu activităţile de transport, ori faptele pentru care inculpaţii din prezenta cauză au fost trimişi în judecată exced domeniului de activitate al transporturilor. În aceste condiţii, din punctul său de vedere, sub aspectul competenţei materiale Inspectoratul Judeţean de Poliţie Transporturi Constanţa nu avea competenţa de a desfăşura activitatea de urmărire penală.

Examinând excepţia invocată de inculpatul T.R.A., prin apărător, instanţa a apreciat că este nefondată.

S-a reţinut că organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare au o competenţă generală în efectuarea cercetării penale, deoarece pot efectua cercetarea oricărei infracţiuni care nu este dată în competenţa obligatorie a procurorului sau a altor organe de cercetare penală. Legea nu stabileşte competenţa unui anumit organ de cercetare al poliţiei judiciare, determinată de natura şi gravitatea infracţiunii ori de calitatea persoanei cercetate, aşa cum procedează pentru procuror. Orice poliţist care este organ de cercetare judicară poate efectua cercetarea.

Ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare funcţionează lucrătorii de poliţie specializaţi în efectuarea activităţilor de constatare a infracţiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale desemnaţi nominal de ministrul administraţiei şi internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a constatat aşadar că urmărirea penală nu s-a efectuat de un organ de cercetare judiciară necompetent, astfel că nu este întemeiată cererea de restituire formulată de inculpaţi, ce a avut drept temei invocat dispoziţiile art. 332 C. proc. pen.

S-a mai invocat şi excepţia nulităţii absolute a rechizitoriului prin prisma precizărilor venite de la reprezentantul Parchetului în ce priveşte acuzaţiile aduse unora dintre inculpaţi, privitor la împrejurarea că precizările solicitate de instanţă reprezentantului Parchetului, trebuiau să fie semnate conform art. 264 C. proc. pen. de procurorul ierarhic superior.

S-a constatat că dispoziţiile invocate au fost respectate atunci când s-a emis actul de sesizare a instanţei, rechizitoriul, iar în ce priveşte precizările solicitate de instanţă şi aduse de Parchet, acestea reprezintă concluzii asupra actului de inculpare, decurgând din cele expuse şi dispuse în rechizitoriu, o cuantificare a acuzaţiilor şi nu reprezintă chestiuni în plus, care să vină în completare şi pentru care contrasemnarea de către procurorul ierarhic superior să fie necesară.

De altfel, prin formularea acelor precizări coroborat cu cererile de schimbare a încadrării juridice, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa nu a făcut decât să înlăture eventualele contracţii ce apăreau între partea expozitivă şi dispozitivă, întrucât deşi faptele erau descrise, urmărirea penală începută şi încadrările juridice au fost precizate pentru fiecare dintre aceste fapte, în partea dispozitivă se omitea menţionarea caracterului continuat al unor infracţiuni de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinute în sarcina inculpaţilor S.M., S.B.S., T.R.A.; pe de altă parte în secţiunea expozitivă au fost descrise mai multe fapte decât cele pentru care s-a intenţionat trimiterea în judecată, astfel că precizări se impuneau a fi făcute.

Se constată că potrivit pct. 5 al dispozitivului ordonanţei nr. 361/P/2007 din 16 aprilie 2009, au fost reţinute un număr de 15 acte materiale comise în calitate de complice la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave de către S.M., menţiune preluată ca atare şi în dispozitivul rechizitoriului.

La această cifră s-a ajuns prin cumularea actelor materiale pentru care fusese anterior începută urmărirea penală cu încă 5 pentru care s-a dispus extinderea chiar prin acea ordonanţă (A.I., M.C., D.C.F., G.E. şi M.C.).

Din înscrisurile aflate în volumul I al dosarului de urmărire penală reies cu certitudine faptele pentru care fusese începută urmărirea penală faţă de S.M. până la acea dată, dosare conexate prin rezoluţia nr. 361/P/2007 din 21 mai 2008.

1. prin rezoluţia nr. 6999/P/2007 din 26 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a fost confirmată rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de S.M. pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor prev. de disp. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen., autorul înşelăciunii fiind F.F., acesta obţinând un credit în valoare de 4.180 RON (faptă descrisă la pct. 6 din rechizitoriu);

2. prin rezoluţia nr. 6781/P/2007 din 26 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a fost confirmată rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de S.M. pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor prev. de disp. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen., autorul înşelăciunii fiind Ş.E., aceasta obţinând un credit în valoare de 17.451 RON (faptă descrisă la pct. 7 din rechizitoriu);

3. prin rezoluţia nr. 6779/P/2007 din 26 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a fost confirmată rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de S.M. pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor prev. de disp. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen., autorul înşelăciunii fiind M.E., aceasta obţinând un credit în valoare de 12.540 RON (faptă descrisă la pct. 9 din rechizitoriu);

4. prin rezoluţia nr. 6790/P/2007 din 26 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a fost confirmată rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de S.M. pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor prev. de disp. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen., autorul înşelăciunii fiind T.D., acesta obţinând un credit în valoare de 15.657 RON (faptă descrisă la pct. 11 din rechizitoriu);

5. prin rezoluţia nr. 6998/P/2007 din 26 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a fost confirmată rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de S.M. pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor prev. de disp. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen., autorul înşelăciunii fiind N.M., aceasta obţinând un credit în valoare de 12.540 RON (faptă descrisă la pct. 12 din rechizitoriu);

6. prin rezoluţia nr. 6870/P/2007 din 26 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a fost confirmată rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de S.M. pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor prev. de disp. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen., autorul înşelăciunii fiind G.A., aceasta obţinând un credit în valoare de 16.620 RON (faptă descrisă la pct. 13 din rechizitoriu);

7. prin rezoluţia nr. 6782/P/2007 din 26 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a fost confirmată rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de S.M. pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor prev. de disp. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen., autorul înşelăciunii fiind M.M., acesta obţinând un credit în valoare de 15.152 RON (faptă descrisă la pct. 17 din rechizitoriu);

8. prin rezoluţia nr. 6780/P/2007 din 26 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a fost confirmată rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de S.M. pentru săvârşirea în concurs a infracţiunilor prev. de disp. art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen., autorul înşelăciunii fiind S.A., acesta obţinând un credit în valoare de 10.817 RON (faptă descrisă la pct. 19 din rechizitoriu);

S-a arătat că din starea de fapt descrisă în ordonanţa nr. 361/P/2007 din 16 aprilie 2009 rezultă că au fost avute în vedere fiecare din cei 8 autori menţionaţi mai sus, dar şi cei 5 pentru care s-a dispus suplimentar începerea urmăririi penale (A.I., M.C., D.C.F., G.E. şi M.C.).

Din aceste motive instanţa a admis cererea formulată de reprezentantul Parchetului de schimbare a încadrării juridice, pentru inculpatul S.M. în infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fapte comise în dauna SC S. SRL Bucureşti, SC R. SRL Bucureşti şi SC S.P. SRL Bucureşti; de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cuprinzând 5 acte de autorat (în dauna părţilor vătămate Banca R. SA Sucursala Constanţa, Ro. Bank - Sucursala Constanţa, C.E. Bank (România) SA/fostă F. Bank - Sucursala Tomis Constanţa, Ra. Bank - Agenţia Delfinarium Constanţa, P. Bank); 13 acte materiale de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată (în dauna P. Bank); de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale; actul material privind infracţiunea comisă în dauna Băncii R. SA; actul material privind infracţiunea comisă în dauna P. Bank SA;) toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

Pentru inculpatul T.R.A. în infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (16 acte materiale, autori fiind S.M., F.C., Ş.E., S.A.F., M.E., T.D., N.M., G.A., A.I., M.C., D.C.F., M.M., B.C., S.A., G.E., M.Co.); de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (16 acte materiale); de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art 41 alin. (2) C. pen. (16 acte materiale);

Pentru inculpatul S.B.S. în infracţiunile prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (alcătuită din 5 acte materiale comise cu ocazia obţinerii de credite de către învinuiţii S.A.F., A.I., D.C.F., B.C. şi M.Co.); de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce priveşte infracţiunea de înşelăciune în dauna părţilor civile SC S. SRL Bucureşti, SC R. SRL Bucureşti şi SC S.P. SRL Bucureşti, s-a constatat că inculpatul S.M. a achiziţionat marfă de aceeaşi natură, respectiv fier-beton, în perioada februarie 2005 - SC S. SRL Bucureşti, octombrie 2005 - SC S.P. SRL Bucureşti; noiembrie 2005 SC R. SRL Bucureşti, iar rezoluţia infracţională este întărită în cazul celui de-al doilea sau al treilea act prin faptul că inculpatul achiziţiona marfa deşi ştia că nu a acoperit valoarea facturii anterioare, corespunzătoare contractului încheiat cu SC S. SRL Bucureşti. Chiar luând în considerare apărările inculpatului în sensul că nu a putut vinde marfa cumpărată de la SC S. SRL întrucât pe piaţă intrase marfa mult mai ieftină din Turcia, nu se justifică achiziţionarea altor cantităţi de oţel beton de la următoarele două firme. Chiar şi după împlinirea termenului scadent fără ca plata mărfii să fie onorată, inculpatul S.M. cerea vânzătorului să îi livreze şi mai mult chiar dacă era conştient că nu avea bani să plătească.

În ce priveşte creditele asumate personal de inculpatul S.M. de la băncile Banca R. SA Sucursala Constanţa, R. Bank - Sucursala Constanţa, C.E. Bank (România) SA/fostă F. Bank -Sucursala Tomis Constanţa, Ra. Bank - Agenţia Delfinarium Constanţa, P. Bank s-a constatat că intervalul în care aceste credite s-au solicitat şi aprobat e foarte scurt, de aprox. 70 zile: Banca R. SA - 15 martie 2006, Ro. Bank -18 ianuarie 2006, C.E. Bank (România) SA/fostă F. Bank - 22 februarie 2006, Ra. Bank - 10 martie 2006; P. Bank - 28 martie 2006.

Aceste credite sunt asumate după ce inculpatul S.M. achiziţionase oţel beton prin societatea comercială administrată, marfa în mare măsură neachitată. Cu toate că a făcut rost de 54519 RON, din banii împrumutaţi acestuia de cele cinci bănci, nu rezultă că inculpatul a achitat măcar o parte din marfa cumpărată anterior. În plus inculpatul S.M. a semnat acelaşi gen de acte (cerere creditare, declaraţie pe propria răspundere privind lipsa altor credite asumate) procedând de fiecare dată în aceeaşi modalitate. Apreciem că şi de această dată există o unică rezoluţie infracţională.

S-a arătat că inculpatul S.M. a mai fost acuzat de comiterea a 13 acte de complicitate la înşelăciune comisă de angajaţii săi în dauna băncii P. şi forma continuată a infracţiunii rezultă, privind aceste acte materiale alături de cele de autorat la înşelăciune, dată fiind perioada de câteva luni de zile în care acele credite au fost contractate, modalitatea concretă în care acesta a acţionat de fiecare dată determinând persoane să îşi asume împrumuturi pentru a-i da lui banii, promiţând un loc de muncă şi angajând învinuiţi şi inculpaţi pentru scurt timp pe posturi şi funcţii fără legătură cu pregătirea lor şcolară profesională, de multe ori de forma doar pentru a susţine calitatea angajat, încetarea contractului intervenind în două - patru săptămânii pe sume de bani ce în realitate nu se plăteau ca salariu, pentru a justifica calitatea acestora de angajaţi, promiţând că va achita ratele fără să o mai facă după momentul la care Banca P. a hotărât să nu mai fie creditaţi angajaţii lui S.M.

De asemenea a rezultat din probele administrate, concluzia existenţei caracterului continuat al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, având în vedere că rezoluţia unică pentru comiterea acestei infracţiuni are în strânsă legătură, de natură consecutivă, cu rezoluţia unică existentă pentru infracţiunea de înşelăciune şi constă în hotărârea luată de inculpatul S.M. de a contraface adeverinţe de salariu astfel încât din conţinutul acestora să rezulte că persoanele ce urmau a se prezenta la Banca P. sunt angajaţii inculpatului, de cel puţin trei luni de zile cum impuneau regulile bancare, că au salarii suficient de mari pentru a obţine creditele de nevoi personale de până la 5000 euro.

O unica rezoluţie infracţională este concluzia şi în cazul inculpatului S.B.S. având în vedere intervalul scurt în care aceste acte materiale de complicitate la înşelăciune sau complicitate la falsuri în înscrisuri sub semnătură privată s-au desfăşurat, scopul în care a acţionat, modalitatea de operare identică, comparând aceste acte materiale între ele cât şi cu restul actelor materiale pentru care complicitatea la înşelăciune respectiv falsuri în inscrisuri sub semnătură privată, aparţine lui S.M.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.R.A. a rezultat din probatoriul administrat că era într-o relaţie de amiciţie cu inculpatul S.M. şi în virtutea înţelegerii pe care cei doi au avut-o inculpatul a căutat şi găsit persoane care să se pretindă a fi angajaţii săi iar inculpatul T.R.A. a pretins că a verificat realitatea menţiunilor din adeverinţele de salariu, confirmând calitatea de angajat, valoarea salariului, toate aceste acţiuni desfâşurându-se în interval de aprox. 8 luni de zile, după acelaşi modus operandi, uneori inculpatul completând actele de solicitare a creditului, ba chiar şi adeverinţa de salariu (cum s-a dovedit în cazul inculpaţilor T.D., N.M., S.A. sau M.M.).

Inculpatul a pretins că a luat numărul de telefon de la serviciul telefonic Informaţii şi a sunat la firma SC A. SA unde o voce feminină, ce se pretinde a fi G.A. i-ar fi dat toate informaţiile. A rezultat însă din probatoriu că T.R. purta discuţii telefonice cu S.M. înainte de perfectarea fiecărui credit şi se întâlnea cu acesta în oraş sau în afara băncii. Uneori inculpatul T.R.A. a completat adeverinţe de salariu.

Inculpatul T.R.A. este singurul care avea imaginea de ansamblu a tuturor creditelor asumate de S.M., atât personal cât şi prin interpuşi, cel care prin completarea înscrisului Confirmare şi prin introducerea datelor în aplicaţia electronică certifica realitatea celor pretinse de S.M. şi de (pretinşii) angajaţi ai acestuia. El certifica în cazul fiecărui dosar de credit că potenţialul client este eligibil astfel că nu are nici o relevanţă împrejurarea că decizia acordării creditelor se lua la Bucureşti întrucât se lua pornind de la premise eronate, atestate de inculpat prin încălcarea obligaţiilor fişei postului acestuia, premise referitoare la calităţi de salariaţi care nu existau în realitate, sau nu aveau vechimea necesară, iar nivelul salariului nu era cel menţionat în adeverinţe. Prin acţiunile descrise, inculpatul şi-a adus contribuţia la înşelarea Băncii P. de către învinuiţi şi inculpaţi, în mod repetat şi în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în beneficiul lui S.M.

În ce priveşte viteza de acordare a creditului, despre care Parchetul a afirmat că este o dovadă a implicării inculpatului instanţa constată că nu sunt suficiente date pentru a concluziona că inculpatul T.R.A. a influenţat acest interval de timp.

Viteza de doar 45 de minute, o oră sau două şi momentul târziu de la finalul programului când inculpaţii şi învinuiţii erau chemaţi să ridice banii sau anunţaţi despre aprobare (potrivit regulilor scrise ale băncii, clientul primeşte SMS doar dacă nu optează pentru a fi anunţat telefonic din sucursala), aspecte despre care se vorbeşte în cazul multora dintre aceste credite în contrast cu faptul că împrumutul acordat lui S.T. a fost aprobat după mai multe zile, iar colegi ai inculpatului au arătat că banca nu a avut nici un slogan despre acordarea creditului într-o oră şi de regulă putea dura şi câteva zile, în funcţie de volumul de activitate. Rezultă din probe că inculpatul putea lua urma dosarului şi vedea la cine ajunge în lucru însă nu există probe din care să rezulte o înţelegere a inculpatului T.R.A. cu un funcţionar din centrală, astfel că viteza de acordare a creditului rămâne în zona dubiului şi nu poate fi reţinută ca o expresie a implicării inculpatului în acordarea frauduloasă a împrumuturilor.

O unică rezoluţie infracţională şi caracterul continuat al infracţiunii rezultă şi în ajutorul dat de inculpatul T.R.A. privind uzitarea de adeverinţe false de către inculpaţi şi învinuiţi.

Instanţa mai are în vedere că raportând acţiunile inculpatului T.R.A. la fişa postului, rezulta că acesta în mod deliberat şi-a executat atribuţiile de serviciu în mod fraudulos, prin întocmirea actului Confirmare, care atestă că a verificat informaţiile din adeverinţele de salariu deşi inculpatul era conştient că realitatea era cu totul alta; a introdus deliberat date eronate în aplicaţia băncii astfel încât colegi de la centrala sa ia o decizie favorabilă acordării creditelor în beneficiul lui S.M.

Chiar şi în situaţia în care cineva de la forul central mai verifica telefonic odată datele din adeverinţa, angajaţii lui S.M. puteau confirma aceleaşi nerealităţi (rezultând din convorbirea G.A. cu Ş.E. precum şi rapoartele de expertiză grafoscopică ce o menţionează pe cea din urmă, că ştiau ce se petrece cu acele împrumuturi) însă doar inculpatul T.R.A. ştia exact despre mecanismul fraudulos pus la cale de S.M., el avea imagmea de ansamblu, însă şi-a încălcat obligaţiile de serviciu, fapte ce se circumscriu infracţiunii de abuz în serviciu - infracţiune cu privire la care nu a fost urmărit penal şi trimis în judecată, neexistând de altfel o plângere a Băncii P.

Decizia de a achita o parte din credite, la care au ajuns ulterior învinuiţii şi inculpaţii angajaţi ai lui S.M. este distinctă de elementele conţinutului constitutiv al infracţiunii de complicitate la înşelăciune săvârşită de inculpatul T.R.A.

Inculpatul T.R.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. susţinând că suma totală a creditelor acordate celorlalţi coinculpaţi (fapte pentru care s-a reţinut în sarcina lui T.R.A. complicitatea la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată) este de 84.853,5 RON - inferioară valoric pragului stabilit de art. 146 C. pen. pentru reţinerea agravantei constând în consecinţe deosebit de grave ale infracţiunilor de prejudiciu.

În ce priveşte valoarea prejudiciului, instanţa a apreciat că trebuie însumate valoarea fiecărui credit la acordarea căruia a contribuit inculpatul T.R.A. şi nu sumele ce ar rezulta ulterior prin restituirea parţială sau totală a unora dintre acestea, întrucât producerea prejudiciului s-a produs cu prilejul întocmirii dosarelor de credit şi a contractelor în urma cărora sumele de bani au fost acordate. Întrucât suma acestor credite este de 213 653 RON. Încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

Inculpatul T.R.A. a solicitat şi aplicarea dispoziţiilor art. 741 C. proc. pen. astfel cum acesta fost introdus de Legea nr. 202/2010. Acest art. este declarat neconstituţional prin Decizia din 25 mai 2011 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 363/2011.

Instanţa nu a identificat acţiuni care să se circumscrie infracţiunii de fals în acte sub semnătura privată, respectiv complicitate la uz de fals prevăzute de art. 290 C. pen., care în forma simplă sau continuată să fi fost comise de T.R.A.

S-a reţinut că apărarea inculpatului S.M. potrivit căreia filele CEC lăsate societăţilor vânzătoare nu erau instrumente de plată ci mijloace de a garanta plata este nesinceră raportat la declaraţiile martorilor, angajaţi ai societăţilor comerciale contractante şi nu numai, dar ascunde un adevăr: inculpatul chiar nu a intenţionat să plătească marfă şi a mai restituit părţi din preţ doar ca să amâne înregistrarea incidentului de plată şi ca să mai poată înşela câteva firme. Acesta nu putea să ridica tone de oţel beton fără să lase nimic în schimb şi cum putea garanta o hârtie plată preţului dacă nu chiar prin natura sa de instrument de plată? Filele CEC garantau ceva, dar nu plata ci liniştea inculpatului, până când înşelăciunea şi reaua sa credinţă deveneau evidente şi pentru administratorii societăţilor vânzătoare. Fila cec sau biletul la ordin poate reprezenta o garanţie a plăţii, dar doar în cazul în care emitentul de instrumente bancare, este de bună credinţă şi are o atitudine comercială corectă, contrar speţei de faţă.

Inculpatul s-a arătat aproape indignat că nu a fost anunţat despre iminenta introducere a filelor CEC în bancă, deşi acest fapt se petrecea după scadenţă despre care inculpatul trebuia să ştie căci singur o convenise cu partea contractantă, iar anunţurile telefonice primite, precum şi amânările de câteva zile obţinute uneori de la vânzători pe acest subiect, reprezentau o curtoazie pe care inculpatul, evident, nu o merita.

Inculpatul S.M. a făcut afirmaţii care în mod insidios conţin în subtext acuzaţii la adresa administratorilor societăţilor vânzătoare păgubite, care au îndrăznit să ceară plata preţului convenit.

Inculpatul S.M. a fost nesincer când a susţinut că a oferit către SC S. SRL marfă în compensare, fiind în imposibilitate să mai achite preţul; că plata în tranşe era convenită de la bun început, aspect care nu rezulta nici din conţinutul contractelor încheiate şi nici din declaraţiile martorilor; când dezvolta acea poveste despre marfa intrată pe piaţa din Turcia care a scăzut cu 70% preţul!!!. Cum se face însă că deşi fila CEC emisă către SC S. SRL, scadentă în cursul lunii aprilie 2005 nu este onorată sub acest pretext, cu toate astea inculpatul mai cumpăra oţel-beton şi de la R., SC S.P. SRL în octombrie 2005, dacă preţul era aşa dezastruos şi nu putea face nimic cu acea marfă? Inculpatul a justificat la un moment dat neonorarea obligaţiilor privind achitatea oţelului beton achiziţionat prin faptul ca devenise între timp dator la Banca T. Totuşi, inculpatul a devenit în acelaşi interval scurt de timp dator la mai multe bănci şi cu toate acestea, a făcut rost implicit de lichidităţi prin creditele asumate, dar nu a achitat nici una din aceste datorii. Din acest flux financiar (banii intraţi în patrimoniul inculpatului S.M. ca persoana fizică, din creditări la care se adaugă contravaloarea oţelului beton pe care inculpatul a pus-o în vânzare) a rezultat atitudinea psihică a subiectului activ al infracţiunii de înşelăciune, respectiv voinţa de a săvârşi fapta şi conştiinţa caracterului şi urmărilor acesteia, ca temei al imputabilităţii intrând sub incidenţa legii penale.

Inculpatul a susţinut că a semnat adeverinţele de venit fără să le citească, apărare care nu stă în picioare căci inculpatul e răspunzător pentru ce semnează, acea semnătura având natura de a garanta (că tot abuzează inculpatul de acest termen) de către cel mai important decident din firma, că cele menţionate în cuprinsul actului sunt adevărate.

Inculpatul S.M. se străduieşte să arunce vina asupra lui G.A., sugerând că aceasta se ocupa de contabilitate preluând şi atribuţiile lui S.T., tot respectiva se ocupa de eliberarea adeverinţelor de venit. Cu toate acestea nu poate explica de ce a pus-o pe G.A. să se împrumute la P. Bank pentru ca el să folosească în interes propriu banii, fapt recunoscut constant de inculpat şi de ce atăţia martori au susţinut că tot inculpatului i-au dat banii obţinuţi din credite.

S-a mai remarcat că în ce priveşte angajaţii inculpatului S.M. ce au calitatea de inculpaţi în acest dosar, aceştia plătesc „preţul" greu al trimiterii în judecată în condiţiile în care şi-au manifestat loialitatea faţă de inculpatul S.M., cel care, cu cinism, nu a ezitat să îi expună consecinţelor financiare, penale ce au decurs din asumarea acelor credite. Nu i-a păsat nici atunci când creditul luat în beneficiul său de G.E. a rămas să fie achitat de aceasta, o mamă a doi copii, femeie simplă, fără loc de muncă, manipulată de 3 bărbaţi.

La alegerea şi individualizarea sancţiunilor aplicate, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.: dispoziţiile Părţii generale, limitele de pedeapsă prevăzute de Partea specială a C. pen., gradul de pericol social concret pe care fiecare inculpat îi prezintă pentru valorile sociale ocrotite de lege, aşa cum acesta poate fi determinat prin raportare la circumstanţele reale şi personale, în cazul fiecărui inculpat.

În cazul inculpatului S.M., instanţa a avut în vedere activitatea amplă şi laborioasă desfăşurată de inculpat atât ca administrator al unei societăţi comerciale cât şi ca persoana fizică, de a determina comercianţi, instituţii de creditare, atât prin acţiuni directe cât şi indirecte, prin antrenarea mai multor participanţi, să îi vândă oţel beton/să îi admită cereri de creditare/să accepte a contracta credite în beneficiul inculpatului. Pentru a obţine acordul tuturor persoanelor implicate, inculpatul a promis că va achita la scadenţă sau ulterior preţul mărfii cumpărate; va achita imediat ce va putea valoarea filelor CEC şi biletelor la ordin; are marfa de oferit în compensare fără ca aceasta să se finalizeze deşi vânzătorul ar fi acceptat decât să rămăna cu paguba; că nu mai are alte credite asumate; că oferă locuri de muncă; că îşi va achita ratele.

Instanţa a mai avut în vedere prejudiciile însumate şi împrejurarea că doar o mică parte din acestea au fost acoperite; relaţiile sociale cărora le-a adus atingere prin faptele sale (privind patrimoniul; siguranţa circutului juridic al actelor); împrejurarea ca faptele şi acţiunile sale au produs un puternic impact negativ asupra psihicului şi patrimonilor mai multor persoane; sentimentul de temere resimţit de colectivitate relativ la acest gen de fapte.

În ce priveşte persoana inculpatului, instanţa a avut în vedere vârsta acestuia născut la data de ... 1962, faptul că are studii medii şi faptul că nu a intrat anterior în conflict cu legea penală, aspect pe care îl reţine ca circumstanţă atenuantă, scăzând pedepsele corespunzător sub minimul special prevăzut de lege.

Instanţa va aplica şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II.a, lit. b), lit. c) (dreptul de a fi administrator asociat într-o societate comercială, având în vedere că prima infracţiune de înşelăciune în formă continuată a fost comisă prin folosirea de instrumente de plată emise de această persoană juridică).

Urmează a aplica dispoziţiile privind concursul de infracţiuni având în vedere că infracţiunile au fost comise înainte de aplicarea unei sancţiuni definitive pentru una dintre acestea. Va dispune excutarea pedepsei rezultante în regim de detenţie, având în vedere pericolul social concret ridicat pe care inculpatul îl prezintă pentru valorile sociale ocrotite de lege.

În ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului T.R.A., instanţa a avut în vedere numărul de 16 credite la acordarea cărora inculpatul şi-a adus contribuţia, completând uneori menţiuni ale adeverinţelor de venit sau ale cererilor de credit, formând dosarul de credit în baza unor acte despre a căror neconformitate ştia cu certitudine. În loc să atenţioneze banca cu privire la neîntrunirea condiţiilor de eligibilitate, inculpatul T.R.A. a certificat datele privind existenţa unui loc de muncă, a unui salariu care nu era real, deşi cunoştea cine urma să fie beneficiarul acelor bani, intenţionând în mod direct prejudicierea băncii prin acordarea împrumuturilor în condiţiile în care persoanele ce semnau contractele nu intenţionau să le şi achite. Contribuţia inculpatului este majoră, având în vedere că fără aportul lui T.R.A. şi calitatea sa de ofiţer credite persoane fizice, inculpatul S.M. nu ar fi putut determina şi înlesni încheierea atâtor credite. Instanţa mai are în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului: vârsta de 35 ani, studiile superioare, împrejurarea că e căsătorit şi are copil în întreţinere, faptul că nu a intrat anterior în conflict cu legea penală, aspect pe care îl reţine ca circumstanţă atenuantă, scăzând pedepsele corespunzător sub minimul special prevăzut de lege, în cuantum relativ mai redus decât pedepsele aplicate coparticipantului S.M., care râmăne principalul beneficiar al afacerii.

Au fost aplicate dispoziţiile privind concursul de infracţiuni având în vedere că infracţiunile au fost comise înainte de aplicarea unei sancţiuni definitive pentru una dintre acestea. S-a dispus excutarea pedepsei rezultante în regim de detenţie, având în vedere pericolul social concret ridicat pe care inculpatul îl prezintă pentru valorile sociale ocrotite de lege.

Reţinând aceleaşi criterii de individualizare în ceea ce priveşte pe inculpatul S.B.S., instanţa a raportat la aceasta circumstanţele reale, reţinând numărul adeverinţelor falsificate precum şi al persoanelor pe care le-a determinat să solicite împrumuturi băneşti de la bancă, înlesnuindu-le întocmirea dosarelor de credit, împrejurarea că banii îi aveau ca beneficiar direct pe fratele său însă nici inculpatul S.B.S. nu e străin de ingineriile financiare ale lui S.M., căutând încă din perioada achiziţiilor de fier-beton împreună, societăţi de la care să cumpere marfa, contribuţia sa fiind cu adevărat evidentă în cazul creditelor asumate de S.A.F., A.I., D.C.F., B.C. şi M.C. Instanţa a mai avut în vedere prejudiciile produse prin însumarea acestor credite, indiferent dacă ulterior o parte au fost achitate benevol; relaţiile sociale cărora li s-a adus atingere de natura patrimonială; sentimentul de temere resimţit de colectivitate cu privire la acest gen de infracţiuni ce cunosc o extindere în actual context socio-economic: datele ce caracterizează persoana inculpatului (studii medii, administrator societate comercială). Având în vedere că nu a intrat anterior în conflict cu legea penală, a reţinut acest aspect ca circumstanţa atenuantă, scăzând pedepsele corespunzător sub minimul special prevăzut de lege.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni având în vedere că infracţiunile au fost comise inainte de aplicarea unei sancţiuni definitive pentru una dintre acestea. S-a dispus excutarea pedepsei rezultante prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei, având în vedere contribuţia mai redusă decât a inculpaţilor S.M. sau T.R.A., împrejurarea că nu rezulta din probele administrate că ar fi un beneficiar direct al creditelor.

În ce priveşte pe inculpaţii S.A.F., N.M., Ş.E., B.C., D.C.F., fiecare a fost tratat la capitolul respectiv. Instanţa a concluzionat că inculpaţii s-au angajat în contractarea acestor credite cu intenţia directă de a prejudicia banca, prin acordarea acelor împrumuturi, susţinând că au calităţi de angajaţi şi salarii în cuantumuri nereale, obligându-se să plătească ratele deşi nu exista nici o intenţie de acest gen, aspecte pe care, dacă funcţionarii băncii le-ar fi cunoscut, acestia ar fi refuzat aprobarea creditelor. Prejudicierea băncii s-a făcut cu sumele împrumutate şi dacă aceste credite au fost achitate ulterior, uneori, acest lucru s-a petrecut sub presiunea somaţiilor, notificărilor, a dosarului penal prezent, deci în baza unei rezoluţii ulterioare, fără a se suprapune celei existente la momentul semnării acelor contracte de împrumut.

Considerând că libertatea de voinţă a acestor inculpaţi nu a fost încălcată, instanţa a reţinut în beneficiul lor întreaga situaţie de fapt ca reprezentând circumstanţele unor situaţii dificile, ingrate, delicate, riscante, generând un consum emoţional semnificativ în care aceştia au fost puşi, fiind prinşi între dorinţa de a răspunde solicitării inculpatului S.M. de la care primiseră deja, sau sperau să primească în viitorul apropiat sprijin financiar şi conştiinţa comiterii unor fapte ilicite, în baza art. 14, 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă.

S-a apreciat în cazul fiecărui credit restant cu privire la care s-au emis pretenţii băneşti, fie de către bănci, fie de societăţile de asigurări sau recuperări că au deja titluri executorii în privinţa inculpaţilor cu care au semnat contractele, SC G. SA sau SC K.I. subrogându-se în drepturile băncii cedente a creanţei.

În aceeaşi situaţie se afla cele trei societăţi comerciale SC S. SRL Bucureşti, SC R. SRL Bucureşti şi SC S.P. SRL Bucureşti care au titluri executorii, în filele CEC emise. Atât fila CEC cât şi biletul la ordin constituie titlu executoriu, asimilabil unei hotărâri judecătoreşti, iar în cazul în care este refuzat la plată de către bancă, fie total, fie parţial, poate fi învestit cu formulă executorie la Judecătoria competentă şi pus în executare prin intermediul executorului judecătoresc.

Întrucât inculpaţii S.M., T.R.A. au contribuit la înşelarea acestor instituţii financiare şi nu exista un raport contractual care să îi oblige, însă sunt aplicabile regulile răspunderii delictuale (exista, conform art 998, 999 C. civ.- fapta ilicită, prejudiciu cert, vinovăţie dovedită a inculpaţilor în comiterea prejudiciului, legătura de cauzalitate) se impune obligarea lor la acoperirea prejudiciilor, alături de inculpaţii care deja semnaseră contractele de împrumut, în această modalitate instituţiile financiare putând solicita executarea creanţelor de la oricare dintre inculpaţi potrivit principiului solidarităţii - art. 1003 C. civ. (cei care au cauzat, în comun, un prejudiciu prin fapta lor ilicită, răspund solidar faţă de victimă).

Împotriva susmenţionatei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, partea civilă SC R. SRL şi inculpaţii S.M., T.R.A., S.B.S., S.A.F. şi D.C.F., aspectele de nelegalitate şi netemeinicie fiind evidenţiate în scris în cererile de apel şi în concluziile orale reliefate în practicaua prezentei decizii, la care facem trimitere.

Prin decizia penală nr. 476/P din 21 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, de apelanţii inculpaţi S.M., S.B.S., S.A.F., D.C.F. şi T.R.A. şi de partea civilă SC R. SRL Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 183 din 22 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 3246/212/2011.

În baza art. 423 alin. (2) C. proc. pen. s-a desfiinţat, în parte sentinţa penală nr. 183 din 22 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 3246/212/2011 şi rejudecând:

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. în ref. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul T.R.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. în ref. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.R.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul S.B.S. din infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.B.S. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.B.S. la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, în final inculpatul S.B.S. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 C. pen. s-a stabilit termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a), b), c), d) şi e) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul S.B.S. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Constanţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) şi (4) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul S.B.S. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile la instituţiile publice ce vor fi stabilite de serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Constanţa în funcţie de posibilităţile concrete de executare existente la nivelul serviciului şi la nivelul instituţiilor din comunitate, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Numărul zilnic de ore se va stabili prin legea de executare a pedepselor.

În baza art. 94 C. pen., datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) şi de art. 93 alin. (3) C. pen. se comunică Serviciului de probaţiune.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care, inculpatul, cu rea credinţă nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul S.A.F. din infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.A.F. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa primei instanţe pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în pedeapsa cea mai grea în final urmând ca inculpatul S.A.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului S.A.F.

În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 2 ani şi 5 luni.

S-a atras atenţia inculpatului S.A.F. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. ce privesc revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpata Ş.E. din infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpata Ş.E. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa primei instanţe pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în pedeapsa cea mai grea, în final urmând ca inculpata Ş.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei Ş.E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei Ş.E.

În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

S-a atras atenţia inculpatei Ş.E. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. ce privesc revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpata N.M. din infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnată inculpata N.M. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa primei instanţe pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în pedeapsa cea mai grea, în final inculpata N.M., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei N.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei N.M.

În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 2 ani şi 3 luni .

S-a atras atenţia inculpatei N.M. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. ce privesc revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul B.C. din infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa primei instanţe pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în pedeapsa cea mai grea, în final inculpatul B.C. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului B.C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului B.C.

În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

S-a atras atenţia inculpatului B.C. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. ce privesc revocarea suspendării condiţionate

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul D.C.F. din infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.C.F. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa primei instanţe pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în pedeapsa cea mai grea, în final inculpatul D.C.F. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., aplică inculpatului D.C.F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului D.C.F.

În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

S-a atras atenţia inculpatului D.C.F. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. ce privesc revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul S.M. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate SC S. SRL Bucureşti, SC R. SRL Bucureşti şi SC S.P. SRL Bucureşti) în infracţiunile prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul S.M. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate fiind Banca R. SA Sucursala Constanţa; Ro. Bank - Sucursala Constanţa, C.E. Bank (România) SA/fostă F. Bank-Sucursala Tomis Constanţa, Ra. Bank - Agenţia Delfmarium Constanţa, P. Bank; actele de complicitate la infracţiunile de înşelăciune comise în calitate de autori de F.F., Ş.E., M.E.,T.D., N.M., G.A., A.I., M. (actuala D.) C., M.M., S.A., G.E. şi M.C. în dauna părţii civile P. Bank) şi de art. 26 C. pen. rap la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (actul de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă în calitate de autor de D.C.F.) în infracţiunile prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată Banca R. SA Sucursala Constanţa, de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. parte vătămată Ro. Bank - Sucursala Constanţa, de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. parte vătămată C.E. Bank (România) SA/fostă F. Bank-Sucursala Tomis Constanţa, de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. parte vătămată Ra. Bank - Agenţia Delfmarium Constanţa, de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată P. Bank, de art. 48 C. pen. rap. la art. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. parte vătămată P. Bank. (actele de complicitate în raport de actele comise în calitate de autori de F.F., Ş.E., M.E.,T.D., N.M., G.A., A.I., M. (actuala D.) C., M.M., S.A., G.E. şi M.C.) şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (actul de complicitate în raport de actul comis în calitate de autor de D.C.F.).

S-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul S.M. din infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (privind adeverinţele de venit relative la creditele acordate de P. Bank numiţilor F.F., Ş.E., M.E., T.D., N.M., G.A., A.I., M. (actuala D.) C., M.M., S.A., G.E., M.C., de art. 290 C. pen. privind adeverinţa de venit relativ la creditul acordat de SC Banca R. şi de art. 290 C. pen. privind adeverinţa de venit eliberată numitului D.C.F. în infracţiunile prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., (privind adeverinţele de venit relative la creditele acordate de P. Bank numiţilor F.F., Ş.E., M.E., T.D., N.M., G.A., A.I., M. (actuala D.) C., M.M., S.A., G.E., M.Co.), de art. 322 alin. (1) C. pen. privind adeverinţa de venit relativ la creditul acordat de SC Banca R. şi de art. 322 alin. (1) C. pen. privind adeverinţa de venit eliberată numitului D.C.F.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată Ro. Bank - Sucursala Constanţa.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată P. Bank. (actul de complicitate în raport de actul comis în calitate de autor de D.C.F.).

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. privind adeverinţa de venit relativ la creditul acordat de SC Banca R.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. privind adeverinţa de venit eliberată numitului D.C.F.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată SC S.P. SRL Bucureşti a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

în baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată SC R. SRL Bucureşti a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată SC S. SRL Bucureşti a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată Banca R. SA Sucursala Constanţa a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată C.E. Bank (România) SA/fostă F. Bank - Sucursala Tomis Constanţa a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată R. Bank - Agenţia Delfinarium Constanţa a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată P. Bank a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., parte vătămată P. Bank. (actele de complicitate în raport de actele comise în calitate de autori de F.F., Ş.E., M.E.,T.D., N.M., G.A., A.I., M. (actuala D.) C., M.M., S.A., G.E. şi M.C.) a fost condamnat inculpatul S.M. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., (privind adeverinţele de venit relative la creditele acordate de P. Bank numiţilor F.F., Ş.E., M.E., T.D., N.M., G.A., A.I., M. (actuala D.) C., M.M., S.A., G.E. M.Co.) a fost condamnat inculpatul S.M. Ia pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor stabilite prin prezenta şi s-a aplicat inculpatului S.M. pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 ani şi 6 luni, în final inculpatul S.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 10 luni închisoare.

Pedeapsa se execută în condiţiile art. 60 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului S.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani.

S-a înlăturat obligarea inculpatului T.R.A. de la plata despăgubirilor civile în raport de toate părţile civile.

A fost obligat inculpatul S.M. către partea civilă SC R. SRL Bucureşti la plata sumei de 19.544,89 RON reprezentând despăgubiri civile.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei primei instanţe, din perspectiva criticilor formulate, precum şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpatului S.M.

Referitor la partea vătămată SC S. SRL Bucureşti s-au reţinut următoarele:

La data de 27 februarie 2005 SC S. SRL Bucureşti şi SC M.S.P. SRL au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect 150 tone de oţel beton, conform facturilor F1 din 28 februarie 2005 în valoare de 355.198.501 ROL, respectiv F2 din 28 februarie 2005 în valoare de 1.8986.061.120 ROL; plata urmând a se face la 45 de zile de la data emiterii facturii.

Inculpatul S.M. a lăsat 4 bilete la ordin stampilate şi semnate de acesta. La scadenţă nu s-a făcut plata, iar în urma insistenţelor vânzătorului, s-a achitat suma de 311.859.621 ROL.

Ulterior, inculpatul S.M. a propus înlocuirea celor 4 bilete la ordin cu 2 file CEC , iar la data de 01 septembrie 2005 a completat un bilet la ordin cu suma de 50.000 RON, scadent pe 20 septembrie 2005.

La scadenţa biletul la ordin a fost refuzat la plată din lipsa totală de disponibil, despre care inculpatul a precizat că a fost o eroare, însă ulterior nu a mai putut fi contatctat.

Fiind introdusă în bancă fila CEC, s-a constatat refuzul de plată justificat de lipsa de disponibil.

Referitor la situaţia financiară a SC M.S.P. SRL s-a constatat că avea contul blocat de un executor judecătoresc încă din luna iunie 2005, nu a înregistrat în totalitate cantitatea de oţel beton achiziţionată, vânzând-o fără acte şi încasând banii în interes personal.

Totodată, s-a constatat că SC M.S.P. SRL a înregistrat în Centrala Incidentelor de Plăţi şapte incidente de plată, din care 3 incidente de plată cu cecuri, transmise de băncile Ra.,T.; 4 incidente de plată cu bilete la ordin transmise de Ra. Bank Agenţia Lazu, Banca B. Sucursala Constanţa, Banca T. Sucursala Constanţa, instituindu-se interdiciţia bancară în perioada 21 octombrie 2005 - 29 noiembrie 2006.

Intenţia de a induce în eroare de către inculpat a SC S. SRL Bucureşti rezultă din faptul că, la data la care a contractat marfa nu avea disponibil bănesc şi nici nu a anunţat societatea de problemele financiare, la data la care a completat biletele la ordin şi filele CEC nu a anunţat că nu avea disponibil în cont şi totodată, nu a probat că se afla în relaţii comerciale cu societăţi de la care ar fi putut încasa sumele de bani necesare acoperirii datoriilor către SC S. SRL Bucureşti.

Un argument important, în sensul concluziei inducerii în eroare a părţii vătămate îl constituie faptul că marfa cumpărată nu a fost înregistrată, în totaliate, în actele societăţii şi a fost înstrăinată către persoane necunoscute, sumele de bani fiind încasate de către inculpat fără să plătească c/val. mărfii către vânzător.

Totodată, s-a avut în vedere că inculpatul a procedat, în aceiaşi modalitate şi cu alte societăţi comerciale, la care avea de dat sume de bani considerabile, atitudinea adoptată respectiv de nu mai răspunde la telefon la demersurile părţii vătămate de a-şi recupera prejudiciul.

Nu s-au dat explicaţii de către inculpat referitor la modalitatea în care a fost valorificată marfa şi cum s-au cheltuit sumele de bani obţinute din vânzarea acesteia, având în vedere că o asemenea marfă nu mai exista pe stocul societăţii administrate de inculpat.

Demersurile repetate şi justificările nereale ale inculpatului dar şi problemele financiare ale societăţii inculpatului, ce au fost descoperite ulterior de reprezentanţii societăţii parte vătămată, rezultă şi din declaraţiile martorilor F.P. şi G.M., poziţia martorilor fiind constantă pe tot parcursul procesului penal.

La data de 18 ianuarie 2006, partea vătămată F.P., a introdus la plată fila CEC nr. C1 în valoare de 143.940 RON, aceasta fiind respinsă la plată, pe motiv de lipsă totală de disponibil (al doilea incident de plată înregistrat la Banca Naţională a României). La data de 21 octombrie 2005 să someze SC M.S.P. SRL Constanţa şi să înştiinţeze pe reprezentantul juridic al acesteia în persoana inculpatului S.M., despre intrarea în interdicţie bancară a societăţii. Faptul că inculpatul a luat la cunoştinţă de interdicţia bancară rezultă din confirmarea de primire a corespondenţei varianta prioripost nr. 18482.

S-a făcut trimitere şi la adresa din 06 martie 2006, prin care Banca T. Sucursala Constanţa a comunicat faptul că, SC M.S.P. SRL Constanţa a intrat în interdicţie bancară la data de 21 octombrie 2005, cu un instrument emis de către R. Bank, societate care a fost înştiinţată de acest lucru şi ca urmare a predat carnetul de cecuri în data de 28 octombrie 2005.

Împrejurarea că biletele la ordin şi filele CEC au fost completate de inculpat a rezultat din constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză.

Prejudiciul total cauzat prin comiterea acestei infracţiuni este în sumă de 225,125,36 RON, din care a fost recuperată suma de 31.185,36 RON.

Referitor la partea vătămată SC R. SRL Bucureşti

S-a reţinut că între SC M.S.P. SRL şi SC R. SRL Bucureşti s-au stabilit relaţii comerciale în baza cărora cea de-a doua societate a livrat societăţii inculpatului cu factura fiscala din 31 august 2005 cantitatea de 21.295 Kg fier beton, în valoare totală de 38.011,59 RON .

Pentru plata facturii, inculpatul a emis fila CEC nr. C3 ce a fost predată numitului A.D., angajat al firmei.

Totodată, s-a mai încheiat un nou contract, având acelaşi obiect, livrarea fiind făcută în octombrie 2005, cu factura fiscală nr. F3, în valoare totală de 39.544,90 RON şi avizul de însoţire a mărfii.

Pentru plata facturii inculpatul a emis fila CEC nr. C4, cu scadenţa la data de 10 noiembrie 2005.

Fila CEC a fost refuzată la plată din lipsă de disponibil.

Banca Naţională a României a transmis refuzul de plată anexând xerocopia somaţiei din 15 noiembrie 2005, care înştiinţa SC M.S.P. SRL Constanţa, despre instituirea interdicţiei bancare (deşi societatea se afla sub incidenţa aceleiaşi măsuri dispuse de către R. Bank).

Intenţia de a induce în eroare de către inculpat a SC R. SRL Bucureşti a rezultat din faptul că, la data la care a contractat marfa inculpatul nu avea disponibil bănesc şi nici nu a anunţat societatea despre problemele financiare, la data la care a completat filele CEC nu a anunţat că nu avea disponibil în cont şi totodată, nu a probat că se afla în relaţii comerciale cu societăţi de la care ar fi putut încasa sumele de bani necesare acoperirii datoriilor.

S-a constatat că un argument important, în sensul concluziei inducerii în eroare a părţii vătămate îl constituie faptul că societatea inculpatului era în interdicţie bancară, aspect care nu a fost adus la cunoştinţa societăţii parte vătămată, inculpatul ne mai având dreptul de a emite file CEC.

Totodată, deşi marfa a fost vândută de inculpat sumele de bani nu au fost achitate societăţii parte vătămată.

Concluzia se impune şi din perspectiva atitudinii adoptate de inculpat de a nu mai răspunde la telefon la demersurile repetate ale reprezentanţilor societăţii parte vătămată de a-şi recupera prejudiciul.

S-a avut în vedere că inculpatul a procedat, în aceiaşi modalitate şi cu alte societăţi comerciale, la care avea de dat sume de bani considerabile, atitudinea adoptată respectiv de nu mai răspunde la telefon la demersurile părţii vătămate de a-şi recupera prejudiciul.

Nu s-au dat explicaţii de către inculpat referitor la modalitatea în care a fost valorificată marfa şi cum s-au cheltuit sumele de bani obţinute din vânzarea acesteia, având în vedere că o asemenea marfă nu mai exista pe stocul societăţii administrate de inculpat.

Demersurile repetate şi justificările nereale ale inculpatului dar şi problemele financiare ale societăţii inculpatului, ce au fost descoperite ulterior de reprezentanţii societăţii parte vătămată, rezultă şi din declaraţiile martorilor C.E., P.L. şi C.L.L. poziţia martorilor fiind constantă pe tot parcursul procesului penal.

Împrejurarea că biletele la ordin şi filele CEC au fost completate de inculpat rezultă din constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză.

Referitor Ia partea vătămată SC S.P. SRL Bucureşti.

La data de 20 octombrie 2005. SC S.P. SRL Bucureşti a livrat către SC M.S.P. SRL Constanţa, cantitatea totală de 20.593 kg. produse metalurgice (oţel beton) de diferite tipuri şi dimensiuni, în valoare totală de 39.427,83 RON fiind întocmite facturile fiscale nr. F4 şi nr. F5.

Pentru plata mărfii s-a emis de inculpat Fila CEC barat nr. C5 în valoare de 39.427,83 RON, scadenţa fiind stabilită în termen de o lună.

Anterior împlinirii termenului scadent, inculpatul a înştiinţat reprezentanţii societăţii, pe numiţii A.M. şi A.L.R. că nu are disponibil în cont, solictând o amânare pe motiv că pentru moment nu are disponibilităţi băneşti, însă în scurt timp va încasa suficiente fonduri în vederea efectuării plăţii mărfurilor livrate la data de 20 octombrie 2005.

La scurt timp, după o avizare telefonică prealabilă a inculpatului S.M., martora A.L.R. a completat fila CEC cu denumirea SC S.P. SRL Bucureşti şi suma de 39.427,83 RON, introducând-o spre încasare la Agenţia Băncii B. Văcăreşti, fila CEC fiind refuzată la plată din lipsă de disponibil.

Referitor la acest aspect s-a arătat că la data de 30 noiembrie 2005, prin adresă, Banca T. Constanţa, a înaintat către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa situaţia incidentelor bancare, înscrise în F.N.C. din 29 noiembrie 2005.

Din conţinutul cererii de înscriere a refuzului bancar, a rezultat faptul că, Trăgătorul SC M.S.P. SRL Constanţa a pus la dispoziţia beneficiarului SC S.P. SRL Bucureşti o fila CEC barat nr. C5 în valoare de 39.427,83 RON, fila CEC fiind refuzată la plată.

Totodată, unitatea bancară a anexat xerocopia somaţiei din 29 noiembrie 2005, care înştiinţa SC M.S.P. SRL Constanţa, despre instituirea interdicţiei bancare (deşi societatea se afla sub incidenţa aceleiaşi măsuri dispuse de către R. Bank).

Intenţia de a induce în eroare de către inculpat a SC S.P. SRL Bucureşti a rezultat din faptul că, la data la care a contractat marfa inculpatul nu avea disponibil bănesc şi nici nu a anunţat societatea despre problemele financiare mai mult, la data la care a completat fila CEC nu a anunţat că nu avea disponibil în cont şi totodată, nu a probat că se afla în relaţii comerciale cu societăţi de la care ar fi putut încasa sumele de bani necesare acoperirii datoriilor.

S-a arătat că un argument important, în sensul concluziei inducerii în eroare a părţii vătămate îl constituie faptul că societatea inculpatului era în interdicţie bancară începând cu data de 21 octombrie 2005, aspect care nu a fost adus la cunoştinţa societăţii parte vătămată, inculpatul ne mai având dreptul de a emite file CEC începând cu această dată.

Totodată, deşi marfa a fost vândută de inculpat sumele de bani nu au fost achitate societăţii parte vătămată.

Concluzia se impune şi din perspectiva atitudinii adoptate de inculpat care, deşi nu avea disponibil în cont a anunţat reprezentanţii societăţii parte vătămată că pot introduce la plată fila CEC.

S-a avut în vedere că inculpatul a procedat, în aceeaşi modalitate şi cu alte societăţi comerciale, la care avea de dat sume de bani considerabile.

Nu s-au dat explicaţii de către inculpat referitor la modalitatea în care a fost valorificată marfa şi cum s-au cheltuit sumele de bani obţinute din vânzarea acesteia, având în vedere că o asemenea marfa nu mai exista pe stocul societăţii administrate de inculpat.

Aspectele reţinute de instanţa de fond cât şi de instanţa de apel a rezultat şi din declaraţiile reprezentantului societăţii partea vătămată cât şi a martorei A.L.R.

Împrejurarea că fila CEC a fost completată de inculpat rezultă din constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză.

S-a arătat că în mod corect instanţa de fond a înlăturat apărarea inculpatului potrivit cu care fila CEC a fost lăsată cu titlu de garanţie întrucât această modalitate de plată a fost stipulată şi în contractul perfectat între părţi, a fost singurul mod de plată agreată de societatea parte vătămată şi discutat între părţi, împrejurarea că, ajuns la scadenţă inculpatul a luat legătura cu numita A.L.R. pentru a încunoştiinţa că nu este posibilă introducerea la plată a filei CEC întrucât nu există disponibil în cont, faptul că, la scurt timp acelaşi inculpat a anunţat societatea că fila CEC poate fi introdusă la plată, aspect dovedit ca fiind nereal.

S-a reliefat că martora A.L.R. a susţinut constant, în declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de fond împrejurarea că fila CEC a fost dată de inculpat cu titlu de instrument de plată şi nu cu titlu de garanţie.

S-a evidenţiat şi faptul că inculpatul nu a remis nici o sumă de bani cu titlu de preţ, plata realizându-se, după numeroase demersuri prin compensare cu o altă marfă.

În ce priveşte încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul S.M. s-a apreciat că, activitatea infracţională a inculpatului S.M. se încadrează în infracţiunile prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., părţi vătămate fiind SC S. SRL Bucureşti, SC R. SRL Bucureşti şi SC S.P. SRL Bucureşti) în infracţiunile prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., sens în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

S-a apreciat că legea penală mai favorabilă este noul C. pen., întrucât pe de o parte stabileşte prin art. 183 noul C. pen., producerea consecinţelor deosebit de grave la un cuantum mult mai ridicat, astfel încât este înlăturată o agravantă a infracţiunii de înşelăciune, cea prev. de art. 215 alin. (5) vechiul C. pen.

De asemenea, noul C. pen. este mai favorabil şi din perspectiva nereţinerii ca formă calificată a infracţiunii, folosirea la inducerea în eroare a unui CEC cunoscând că pentru valorificarea lui nu există provizia necesară.

Totodată, noul C. pen. este mai favorabil şi din perspectiva limitelor de pedeapsă prevăzute de textul legal care incriminează infracţiunea de înşelăciune, respectiv art. 244 C. pen.

Deşi inculpatul a fost trimis în judecată, raportat la cele trei acte materiale, pentru o infracţiune continuată, în condiţiile art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., urmare a considerării ca lege penală mai favorabilă a dispoziţiilor noului C. pen. şi a obligativităţii aplicării lui unitare, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 256 din 06 mai 2014, s-au reţinut trei infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. în raport de cele trei societăţi parte vătămată.

Referitor la activitatea infracţională a inculpatului S.M. privind creditele personale contractate de la instituţiile bancare s-a reţinut că la data de 18 ianuarie 2006 inculpatul a solicitat şi a obţinut de la Ro. Bank - Sucursala Constanţa, prin card bancar, suma de 4383 RON, sens în care s-a perfectat contractul din 18 ianuarie 2006.

La data menţionată inculpatul era salariat la SC C.I.E. SRL, socitate administrată de martorul C.R.

Pentru obţinerea creditului, conform uzanţelor băncii s-a depus adeverinţa de venit din 17 ianuarie 2006 eliberată de administratorul societăţii, cu menţiunea că au mai fost depuse contractul de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă din Constanţa din 21 septembrie 2005 şi copia actului de identitate.

Inculpatul a completat şi a semnat o serie de documente: declaraţie tip anexa 5, declaraţia alte angajamente din 18 ianuarie 2006, declaraţie tip privind veniturile realizate şi alte date cu caracter personal.

S-a reţinut, referitor la adeverinţa de salariu, că rubricile acesteia au fost completate de administrator, fără a se putea stabili dacă şi semnătura executată pe înscrisul menţionat aparţine aceleiaşi persoane. Totodată, referitor la celelalte înscrisuri completate şi semnate la instituţia bancară aparţin inculpatului S.M., astfel cum s-a şi pretins.

Aceste aspecte sunt probate cu constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică efectuată în cauză.

Având în vedere că toate înscrisurile depuse la instituţia bancară au fost emise de persoanele îndreptăţite să emită aceste înscrisuri, că datele cuprinse în aceste înscrisuri corespund unei situaţii de fapt reale, că datele cu care s-au completat înscrisurile la instituţia bancară corespund realităţii şi că aceste înscrisuri au fost completate şi semnate de persoana îndreptăţită în cauză, inculpatul S.M., S-a apreciat că nu se poate reţine în sarcina acestuia comiterea infracţiunii de înşelăciune în dauna părţii vătămate Ro. Bank - Sucursala Constanţa.

Îndeplinind toate condiţiile prevăzute de normele bancare pentru obţinerea creditului, fiind depuse şi completate înscrisuri care corespund realităţii, nu s-a putut reţine, doar din perspectiva activităţii infracţionale a inculpatului că s-ar fi comis vreo infracţiune şi în dauna Ro. Bank - Sucursala Constanţa.

Faţă de cele reliefate, s-a arătat că se impune achitarea inculpatului S.M., în baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată Ro. Bank - Sucursala Constanţa.

S-a mai reţinut că inculpatul S.M. a solicitat la data de 15 martie 2006 Băncii R. SA Sucursala Constanţa, un credit bancar în cuantum de 13.000 RON.

Pentru obţinerea creditului inculpatul a prezentat: cartea sa de identitate, adeverinţa de venit din 16 martie 2004 eliberată de către SC C.I.E. SRL Agigea al cărei angajat era în funcţia de inginer din 01 septembrie 2005; contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă din Constanţa din data de 21 septembrie 2005 .

Totodată inculpatul a dat o declaraţie pe propria răspundere potrivit cu care nu mai are credite contractate la alte instituţii bancare.

Adeverinţa de venit înregistrată din 16 martie 2004 atestă că inculpatul S.M. ar fi salariat al SC C.I.E. SRL de 6 luni, începând cu 01 septembrie 2005 având un salariu de 1753 RON, fiind semnată de administratorul şi contabilul şef al societăţii, purtând ştampila reală a acesteia, aspecte recunoscute de martorul C.R.

Datele cuprinse în adeverinţa de venit sunt reale întrucât la data solicitării creditului, 15 martie 2006, inculpatul era angajatul SC C.I.E. SRL Agigea, data angajării figurând identic în ambele acte, adeverinţa şi contract de muncă.

Faţă de realitatea înscrisurilor care atestă încadrarea în muncă a inculpatului şi venitul realizat de acesta, s-a apreciat că inducerea în eroare a instituţiei bancare s-a realizat doar din perspectiva declaraţiei neconforme cu realitatea în sensul că nu mai are alte credite care să fi fost obţinute de la alte instituţii bancare, aspect esenţial întrucât, în raport de acesta se aprecia de instituţia bancară posibilitatea ca inculpatul să obţină şi alt împrumut în funcţie de salariul obţinut, în consecinţă, critica inculpatului privind lipsa intenţiei de a induce în eroare Banca R. SA Sucursala Constanţa la încheierea contractului de credit apare ca fiind neîntemeiată.

Întrucât datele cuprinse în adeverinţa de venit sunt reale având în vedere că la data solicitării creditului, 15 martie 2006, inculpatul era angajatul SC C.I.E. SRL Agigea, data angajării figurând identic în ambele acte, adeverinţa şi contract de muncă, simpla inadvertenţă privind data emiterii acesteia nu poate să conducă la concluzia caracterului fals al înscrisului, fiind o simplă eroare de redactare, nu se poate reţine nici răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. anterior, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, criticile formulate în acest sens de Parchet fiind neîntemeiate.

Inculpatul S.M. a încheiat un credit de nevoi personale din 22 februarie 2006 cu C.E. Bank (România) SA - Sucursala Tomis Constanţa, în sumă de 17.166,93 RON.

Inculpatul a prezentat copia contractului de muncă, a actului de identitate, adeverinţa de salariu din 20 februarie 2006 care atesta că inculpatul realizează un salariu în sumă de 1753 RON.

Inculpatul, completând cererea de emitere a cardului nu a bifat rubrica alte carduri de credit, debit, aspect care conduce la concluzia că, acesta a intenţionat să ascundă acest aspect care ar fi putut conduce la neacordarea creditului.

Totodată, inculpatul a dat şi o declaraţie în care a susţinut că nu mai are alte credite deşi avea la Ro. Bank.

Datele cuprinse în adeverinţa de venit sunt reale întrucât la data solicitării creditului, 22 februarie 2006, inculpatul era angajatul SC C.I.E. SRL Agigea, data angajării figurând identic în ambele acte, adeverinţa şi contract de muncă.

De asemenea, adeverinţa de venit a fost semnată de persoana cu atribuţii în acest sens, respectiv martorul C.R., fiind ştampilată cu ştampila reală a societăţii, aspecte care sunt probate cu constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică efectuată în cauză.

Faţă de realitatea înscrisurilor care atestă încadrarea în muncă a inculpatului şi venitul realizat de acesta, s-a apreciat că inducerea în eroare a instituţiei bancare s-a realizat doar din perspectiva declaraţiei neconforme cu realitatea în sensul că nu mai are alte credite care să fi fost obţinute de la alte instituţii bancare, aspect esenţial întrucât, în raport de acesta se aprecia de instituţia bancară posibilitatea ca inculpatul să obţină şi alt împrumut în funcţie de salariul obţinut.

Inculpatul S.M. a încheiat un credit de nevoi personale din 10 martie 2006 cu Ra. Bank - Agenţia Delfinarium Constanţa - Sucursala Tomis Constanţa, în sumă de 3470 RON.

Inculpatul, completând cererea de emitere a cardului, a omis să aducă la cunoştinţa instituţiei bancare despre creditele contractate anterior, cu toate că în formular exista o rubrică ce trebuia completată în mod obligatoriu cu această informaţie aspect care conduce la concluzia că, acesta a intenţionat să ascundă acest aspect care ar fi putut conduce la neacordarea creditului. Totodată, inculpatul a dat şi o declaraţie în care a susţinut că nu mai are alte angajamente de plată.

Inculpatul a pus la dispoziţia băncii adeverinţa de salariu din 28 februarie 2006 emisă de SC C.I.E. SRL în care se menţionează valoarea salariului de 1753 RON, copie contract munca şi copie act identitate.

Datele cuprinse în adeverinţa de venit sunt reale întrucât la data solicitării creditului, 22 februarie 2006, inculpatul era angajatul SC C.I.E. SRL Agigea, data angajării figurând identic în ambele acte, adeverinţa şi contract de muncă.

De asemenea, adeverinţa de venit a fost semnată de persoana cu atribuţii în acest sens, respectiv martorul C.R., fiind ştampilată cu ştampila reală a societăţii, aspecte care sunt probate cu constatarea tehnico-ştiinţifică grafoscopică efectuată în cauză.

Faţă de realitatea înscrisurilor care atestă încadrarea în muncă a inculpatului şi venitul realizat de acesta, s-a apreciat că inducerea în eroare a instituţiei bancare s-a realizat doar din perspectiva declaraţiei neconforme cu realitatea în sensul că nu mai are alte credite care să fi fost obţinute de la alte instituţii bancare, aspect esenţial întrucât, în raport de acesta se aprecia de instituţia bancară posibilitatea ca inculpatul să obţină şi alt împrumut în funcţie de salariul obţinut.

Inculpatul S.M. a încheiat la data de 28 martie 2006 un contract de credit de nevoi personale cu SC P. Bank în sumă de 17242,50 RON, contract aprobat la data de 05 aprilie 2006.

Inculpatul, completând cererea de emitere a cardului la data de 27 martie 2006 a omis să aducă la cunoştinţa instituţiei bancare despre creditele contractate anterior, cu toate că în formular exista o rubrică ce trebuia completată în mod obligatoriu cu această informaţie aspect care conduce la concluzia că, acesta a intenţionat să ascundă acest aspect care ar fi putut conduce la neacordarea creditului. Totodată, inculpatul a dat şi o declaraţie în care a susţinut că nu mai are alte angajamente de plată.

Inculpatul a pus la dispoziţia băncii adeverinţa de salariu din 27 martie 2006 emisă de SC C.I.E. SRL în care se menţionează valoarea salariului de 1753 RON, copie contract muncă şi copie act identitate.

Datele cuprinse în adeverinţa de venit sunt reale întrucât la data solicitării creditului, 27 martie 2006, inculpatul era angajatul SC C.I.E. SRL Agigea în baza unui contract de muncă înregistrat la data de 01 septembrie 2005 care era în vigoare.

Ulterior acestei date, respectiv la data de 01 aprilie 2006, inculpatul a fost angajat în funcţia de director general al SC A.C. SRL Constanţa în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM Constanţa din 20 aprilie 2006.

S-a reţinut că adeverinţa de venit a fost semnată de inculpatul S.M., aspect probat cu raportul de expertiză grafoscopică efectuat în cauză însă datele cuprinse în aceasta erau reale. Faţă de realitatea aspectelor cuprinse în înscrisurile care atestă încadrarea în muncă a inculpatului şi venitul realizat de acesta, s-a apreciat, ca şi instanţa de fond că inducerea în eroare a instituţiei bancare s-a realizat doar din perspectiva declaraţiei neconforme cu realitatea în sensul că nu mai are alte credite care să fi fost obţinute de la alte instituţii bancare, aspect esenţial întrucât, în raport de acesta se aprecia de instituţia bancară posibilitatea ca inculpatul să obţină şi alt împrumut în funcţie de salariul obţinut.

În consecinţă, se poate stabili răspunderea penală a inculpatului S.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în forma autoratului în dauna părţilor vătămate Banca R. SA Sucursala Constanţa, C.E. Bank (România) SA/fostă F. Bank-Sucursala Tomis Constanţa, Ra. Bank - Agenţia Delfinarium Constanţa, P. Bank.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A., s-a reţinut că se impune achitarea acestuia întrucît, pe de o parte, datele cuprinse în adeverinţa de salariu erau reale iar pe de altă parte nu s-a probat că acesta ar fi avut cunoştinţă de împrejurarea că adeverinţa ar fi fost semnată de o altă persoană decât ce îndreptăţit să o semneze, respectiv martorul C.R.

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat activitatea de folosire de către inculpatul T.R.A. a adeverinţei false, întrucît, această adeverinţă doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice.

În ce priveşte încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul S.M., instanţa de apel a apreciat că activitatea infracţională a inculpatului S.M. se încadrează în infracţiunile prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. partea vătămată Ro. Bank, de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., partea vătămată Banca R. SA Sucursala Constanţa, art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., partea vătămată C.E. Bank (România) SA/fostă F. Bank-Sucursala Tomis Constanţa, de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., partea vătămată Ra. Bank - Agenţia Delfinarium Constanţa şi de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., partea vătămată P. Bank, sens în care s-a disps schimbarea încadrării juridice.

S-a apreciat că legea penală mai favorabilă este noul C. pen., întrucât pe de o parte stabileşte prin art. 183 noul C. pen., producerea consecinţelor deosebit de grave la un cuantum mult mai ridicat, astfel încât este înlăturată o agravantă a infracţiunii de înşelăciune, cea prev. de art. 215 alin. (5) vechiul C. pen.

Totodată, noul C. pen. este mai favorabil şi din perspectiva limitelor de pedeapsă prevăzute de textul legal care incriminează infracţiunea de înşelăciune, respectiv art. 244 C. pen.

Deşi inculpatul a fost trimis în judecată, raportat la cele cinci acte materiale, pentru o infracţiune continuată, în condiţiile art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., urmare a considerării ca lege penală mai favorabilă a dispoziţiilor noului C. pen. şi a obligativităţii aplicării lui unitare, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 256 din 06 mai 2014, s-au reţinut cinci infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. în raport de cele cinci societăţi bancare.

Având în vedere considerentele enunţate privind fapta de înşelăciune în dauna părţii vătămate Ro. Bank, pentru această infracţiune s-a dispus achitarea inculpatului S.M. în baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., faptă în raport de care s-au primit ca întemeiate criticile formulate de inculpat.

Raportat la celelalte patru infracţiuni, având în vedere considerentele enunţate, s-a apreciat ca nefiind întemeiate criticile formulate de inculpat, cu excepţia celor referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.

Referitor la inculpatul T.R.A. s-a apreciat că nu se poate reţine comiterea infracţiunii de înşelăciune în forma complicităţii, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., având în vedere următoarele considerente:

Verificările privind traking-ul contractului încheiat s-au efectuat de către inculpatul T.R.A. la data de 28 martie 2006, dată la care, inculpatul era angajatul SC C.I.E. SRL Agigea în baza unui contract de muncă înregistrat la data de 01 septembrie 2005 care era în vigoare.

Totodată, adeverinţa de venit din 27 martie 2006 emisă de SC C.I.E. SRL cuprindea aspecte reale referitoare la data angajării, statutul de salariat şi venitul realizat.

Nu există probe la dosarul cauzei din care să rezulte că inculpatul T.R.A. nu ar fi efectuat verificări cu privire la aspectele mai sus menţionate, cu atât mai mult cu cât acestea erau reale.

În ceea ce priveşte susţinerea acuzării potrivit cu care inculpatul T.R.A. ar fi ignorat creditele anterioare contractate de inculpatul S.M., s-a constatat că nu s-a dovedit că inculpatul T.R.A. avea cunoştinţă de existenţa acestor credite, cu atât mai mult cu cât inculpatul S.M. a omis să le menţioneze în cereea de acordare a creditului şi a dat şi o declaraţie că nu are alte angajamente de plată.

Un argument în plus este şi faptul că, un alt funcţionar a verificat încă o dată lista creditelor pe care le-ar fi avut inculpatul S.M.

Cu privire la actele de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comise de inculpaţii S.M. şi T.R.A.

Cu privire la comiterea de către inculpatul S.M. a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prev. de art. 290 C. pen. anterior.

Cu privire la comiterea de inculpatul T.R.A. a infracţiunii de complicitate la infracţiunea de uz de fals în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Cu privire la comiterea de către inculpata Ş.E. a infracţiunii de înşelăciune în convenţii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior şi de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Cu privire la comiterea de către inculpata N.M. a infracţiunii de înşelăciune în convenţii - prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior şi de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Numitul F.F. a contractat un credit de nevoi personale cu P. Bank în cuantum de 4180 RON.

Pentru obţinerea creditului, numitul F.F. s-a deplasat, împreună cu inculpatul S.B.S. la data de 26 iunie 2006 la instituţia bancară menţionată prezentând adeverinţa de venit din 26 iunie 2006.

Evidenţiem că cererea de acordare a creditului a fost completată de inculpatul S.B.S. fiind semnată de numitul F.F.

Referitor la statutul de angajat al numitului F.F. s-a reţinut că acesta a fost angajat în cadrul firmei SC A.C. SRL Constanţa, în calitate de fierar, în luna aprilie 2006 în baza unui contract individual de muncă ce a fost înregistrat la I.T.M. Constanţa la data de 18 aprilie 2006.

În adeverinţa de venit se menţiona, în mod fals că numitul F.F. era angajat din data de 31 august 2005, având în vedere data încheierii contractului individual de muncă şi data înregistrării acestuia la I.T.M. Constanţa, altele decât cele menţionate în adeverinţă.

Adeverinţa de venit a fost completată de numita Ş.E. şi semnată la rubricile "reprezentantul angajatorului" de către inculpatul S.M. în calitate de director general, iar la rubrica celui de-al doilea reprezentant al angajatorului este menţionat numele de S.T., funcţia de director economic, fiind aplicată o semnătură indescifrabilă, semnătură care însă nu a fost executată de aceasta.

Referitor la numita S.T. s-a reţinut că aceasta este soţia inculpatului S.B.S., care fără a fi angajată la societatea administrată atât de inculpatul S.M. cât şi de soţul său, în calitate de persoană fizică autorizată ca şi expert contabil, a întocmit balanţe contabile lunare ori bilanţuri semestriale în numele acestei societăţi, pe care le-a depus autorităţilor financiare.

Raportat la elementele prezentate, s-a reţinut că inculpatul S.M. a falsificat adeverinţa de venit din 26 iunie 2006 pe care i-a înmânat-o numitului F.F. pentru ca acesta să o folosească la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale, credit care a fost acordat, suma de banii fiind eliberată cu ordinul de plată din 27 iunie 2006.

S-a mai reţinut că numitul F.F. avea cunoştinţă de caracterul fals al adeverinţei, cunoscând data la care a semnat contractul individual de muncă, astfel încât, prin prezentarea acesteia instituţiei bancare a realizat că, în acest mod induce în eroare banca la încheierea contractului de credit.

În aceste condiţii, emiterea în fals a adeverinţei de venit de către inculpatul S.M. reprezintă un act de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă de numitul F.F.

Scopul contractării creditului de către numitul F.F. a fost acela de a-i remite suma de bani astfel obţinută inculpatului S.M., concluzie ce are la bază prezentarea la bancă a numitului F.F. împreună cu inculpatul S.B.S., angajarea numitului F.F. în luna aprilie pentru ca în luna iunie să se poată folosi de acesta pentru obţinerea creditului, dat fiind şi dificultăţile financiare cu care se confrunta inculpatul S.M. şi nu în ultimul rând, acceptarea emiterii unei adeverinţe cu conţinut fals care atesta date nereale privind data angajării.

S-au avut în vedere şi declaraţiile contradictorii date de numitul F.F. referitor la prezenţa inculpatului S.B.S. la bancă şi a completării cererii de acordare a creditului de către acesta. De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că, potrivit celor prezentate în continuare, în această modalitate a procedat inculpatul S.M. şi cu alţi salariaţi ai societăţii pe care o administra.

Referitor la infracţiunea de complicitate reţinută a fi săvârşită de inculpatul T.R.A., s-a reţinut că materialul probator şi argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea vinovăţiei inculpatului menţionat sunt insuficiente pentru a stabili, fără dubiu că inculpatul l-a ajutat pe numitul F.F. să inducă în eroare instituţia bancară. S-a susţinut prin hotărârea instanţei de fond că inculpatul T.R.A. ar fi comis această infracţiune întrucât a acceptat un client despre care cunoştea că nu este eligibil şi a completat cu date nereale înscrisul, confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit. Nu se prezintă de instanţa de fond probele în baza cărora s-ar putea reţine că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă că numitul F.F. ar fi fost o persoană neeligibilă sau că nu ar fi efectuat verificările privind datele din adeverinţa de venit.

S-a reţinut că inculpatul T.R.A. a menţionat că ar fi obţinut numărul de telefon de la societate prin serviciul Informaţii 931, aspect în raport de care nu s-a dovedit contrariul, cu atât mai mult cu cât numărul de telefon al societăţii este menţionat în înscrisul intitulat Confirmare.

Menţionarea în înscrisul Confirmare a numitei S.T. ca fiind persoana cu care inculpatul T.R.A. ar fi discutat despre realitatea adeverinţei de venit nu poate fi apreciată ca nereală atâta timp cât, pe de o parte inculpatul T.R.A. nu avea posibilitatea să verifice identitatea persoanei care răspundea la telefon, iar orice altă persoană care ar fi putut să răspundă la telefon, şi aici a fost menţionate numitele Ş.E. în calitate de asistent manager, care de altfel a completat adeverinţa cu date nereale şi a obţinut la rândul ei un credit tot prin utilizarea unei adeverinţe false, mai mult a completat toate adeverinţele de venit eliberate salariaţilor care au obţinut credite inclusiv pe a ei personală, G.A., care lucra la societatea menţionată în calitate de director economic şi care la rândul ei a obţinut un credit la aceiaşi bancă prin utilizarea unei adeverinţe false precum şi numita S.T., soţia inculpatului S.B.S. care a participat efectiv la obţinerea creditului de numitul F.F. şi care întocmea acte contabile deşi nu era angajata firmei.

Referitor la cele trei persoane menţionate, s-a reţinut că aveau interesul de a confirma adeverinţa de venit a numitului F.F., toate trei fiind direct interesate în obţinerea creditelor bancare, având cunoştinţă de caracterul fals al datelor din adeverinţele eliberate chiar pentru ele, ne referim la numitele Ş.E. şi G.A., persoane care, de altfel aveau cunoştinţă că acele credite se luau pentru inculpatul S.M.

Pentru numita S.T. s-a făcut trimitere şi la faptul că, adeverinţa de venit eliberată numitei A.I. a fost semnată, în calitate de director general chiar de soţul său, inculpatul S.B.S., astfel încât avea un interes personal de a confirma adeverinţele false iar adeverinţa falsă eliberată numitei M.C. a fost semnată în calitate de director economic chiar de către numita S.T., astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, aspect în baza căruia se poate aprecia că avea un interes personal de a confirma adeverinţele eliberate.

În consecinţă, având în vedere că aceste persoane cunoşteau activitatea infracţională a inculpatului S.M., l-au ajutat pe acesta să obţină, prin intermediul lor şi a celorlalţi salariaţi sume de bani de la instituţia bancară, aveau şi interesul ca la verificările efectuate de inculpatul T.R.A. să confirme realitatea datelor din adeverinţele prezentate. Existenţa unor discuţii între inculpatul S.M. şi inculpatul T.R.A. atâta timp cât nu s-a probat că acestea priveau caracterul fals al adeverinţelor de venit nu constituie o probă în susţinerea vinovăţiei inculpatului T.R.A. cu atât mai mult cu cât, acesta personal a contractat un credit şi a purtat discuţii privind preluarea de către inculpatul S.M. a contractului de credit contractat de numita G.A.

Chiar şi în situaţia în care ar fi existat discuţii între inculpatul T.R.A. şi inculpatul S.M. privind obţinerea de către angajaţii săi a unor credite aceasta nu conduce şi la concluzia potrivit cu care ar fi avut cunoştinţă de data nereală a angajării a acestor persoane, înscrisă în adeverinţele de venit prezentate.

Relevante sunt declaraţiile martorei M.A., care, în perioada de referinţă era director al P. Bank - Sucursala Constanţa, potrivit cu care inculpatul T.R.A. nu avea competenţa de a aproba credite iar verificarea riscului bancar a unei persoane fizice se realiza atât de inculpatul T.R.A. cât şi de către alţi angajaţi cât şi de către Banca Centrală.

Totodată, s-a arătat de martor că verificarea propriu-zisă a realităţii menţiunilor unei adeverinţe de salariu se făcea printr-un telefon la instituţia, persoana juridică emitentă.

A menţionat martora că în perioada 2006-2007 a existat o monitorizare deosebită a activităţii sucursalei.

A arătat martora faptul că, practic, un funcţionar nu putea influenţa reducerea termenului de verificări a dosarului de către Banca Centrală, nu se putea influenţa verificarea dosarului conform normelor, cu atât mai mult cu cât, un funcţionar din bancă nu avea posibilitatea să cunoască identitatea persoanei din Banca Centrală.

A susţinut martora că se putea verifica realitatea unei adeverinţe şi de la administratorul unei societăţi dacă acesta era în bancă.

Relevant este şi faptul menţionat de martoră potrivit cu care firma inculpatului S.M. avea cont la aceiaşi sucursală, astfel încât acesta era cunoscut de personalul băncii, martora personal îl cunoştea urmare a prezentării acestuia la bancă şi tot martora a verificat unele documente prezentate de acesta.

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului A.M., care, în perioada de referinţă avea funcţia de ofiţer de credite persoane juridice la P. Bank Sucursala Constanţa.

Astfel, martorul a susţinut, referitor la activitatea de creditare a persoanelor fizice faptul că, în sucursală, se verifica la angajator dacă sunt corecte datele din adeverinţă şi dacă există buletinul în original, acte care se trimiteau la Bucureşti pentru analiză, loc unde se mai făceau nişte verificări încrucişate fiind verificat din nou angajatorul şi realitatea adeverinţei de salariu, probabil şi alte verificări pe care nu le cunoaşte, după care se primea de la aceiaşi structură centrală aprobarea creditului.

Martorul confirmă prezenţa inculpatului S.M. în bancă, aproximativ de două ori pe săptămână.

Verificarea dosarelor de către structura centrală a băncii este confirmată şi de martorul A.S., care în perioada de referinţă era director adjunct al Băncii P. - Sucursala Constanţa. Chiar şi instanţa de fond recunoaşte în motivare că este posibil ca S.T., Ş.E. şi G.A. să fi confirmat realitatea adeverinţelor de venit la verificările efectuate de structura centrală, însă fără a avea suport probatoriu a reţinut că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpatului S.M. şi de caracterul fals al adeverinţelor de venit.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A. s-a reţinut că se impune achitarea acestuia întrucât, nu s-a probat că inculpatul ar fi cunoscut că datele cuprinse în adeverinţă ar fi false.

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat complicitatea inculpatului T.R.A. la folosirea de către numitul F.F. a adeverinţei false.

S-a reţinut totuşi că inculpatul, potrivit atribuţiilor de serviciu avea obligaţia de a primi, în completarea dosarului de creditare a adeverinţei de venit prezentată de titular, adeverinţă care doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice, astfel încât nu se poate susţine că a existat un act de ajutor sau de înlesnire la acţiunea de folosire a înscrisului fals.

Din perspectiva celor două aspecte, s-a apreciat că fapta infracţională menţionată nu există, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Pentru inculpatul S.M. s-a reţinut deci comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Inculpata Ş.E. a contractat un credit de nevoi personale cu P. Bank în cuantum de 16.700 RON.

Pentru obţinerea creditului, inculpata Ş.E. s-a deplasat, împreună cu inculpatul S.M. la data de 12 iulie 2006 la instituţia bancară menţionată prezentând adeverinţa de venit din 12 iulie 2006. Cererea de acordare a creditului a fost completată şi semnată de numita Ş.E.

Referitor la statutul de angajat al numitei Ş.E. s-a reţinut că aceasta a fost angajată în cadrul firmei SC A.C. SRL Constanţa, în calitate de asistent manager, în luna aprilie 2006 în baza unui contract individual de muncă ce a fost înregistrat la I.T.M. Constanţa la data de 18 aprilie 2006.

În adeverinţa de venit s-a menţionat în mod fals că inculpata Ş.E. era angajată din data de 15 august 2005, având în vedere data încheierii contractului individual de muncă şi data înregistrării acestuia la ITM Constanţa, altele decât cele menţionate în adeverinţă.

Totodată, s-a menţionat în mod fals, în aceeaşi adeverinţă, că salariul brut al numitei Ş.E. ar fi fost de 1833 RON deşi, potrivit contractului individual de muncă salariul acesteia era de 330 RON, respectiv salariul minim pe economie.

Adeverinţa de venit a fost completată de inculpata Ş.E. şi semnată la rubricile "reprezentantul angajatorului" de către inculpatul S.M. în calitate de director general, iar la rubrica celui de-al doilea reprezentant al angajatorului este menţionat numele de S.T., funcţia de director economic, fiind aplicată o semnătură indescifrabilă, semnătură care însă nu a fost executată de aceasta.

Referitor la numita S.T. s-a reţinut că aceasta este soţia inculpatului S.B.S., care fără a fi angajată la societatea administrată atât de inculpatul S.M. cât şi de soţul său, în calitate de persoană fizică autorizată ca şi expert contabil, a întocmit balanţe contabile lunare ori bilanţuri semestriale în numele acestei societăţi, pe care le-a depus autorităţilor financiare.

Raportat la elementele prezentate, s-a reţinut că inculpatul S.M. a falsificat adeverinţa de venit din 12 iulie 2006, cu ştiinţa numitei Ş.E. pe care i-a înmânat-o, pentru ca acesta să o folosească la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale, credit care a fost acordat, suma de banii fiind eliberată cu ordinul de plată din 12 iulie 2006.

Sa reţinut totodată că numita Ş.E. avea cunoştinţă de caracterul fals al adeverinţei, de vreme ce cunoştea data la care a fost angajată cu contract de muncă şi ce salariu realiza potrivit contractului de muncă pe care l-a semnat astfel încât, prin prezentarea adeverinţei instituţiei bancare a realizat că, în acest mod induce în eroare banca la încheierea contractului de credit. În aceste condiţii, emiterea în fals a adeverinţei de venit de către inculpatul S.M. reprezintă un act de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă de numita Ş.E.

Scopul contractării creditului de către inculpata Ş.E. a fost acela de a-i remite suma de bani astfel obţinută inculpatului S.M., concluzie ce are la bază prezentarea la bancă împreună cu inculpatul S.M., angajarea numitei Ş.E. în luna aprilie pentru ca în luna iulie să se poată folosi de aceasta pentru obţinerea creditului, dat fiind şi dificultăţile financiare cu care se confrunta inculpatul S.M. şi nu în ultimul rând, acceptarea emiterii unei adeverinţe cu conţinut fals care atesta date nereale privind data angajării şi salariul realizat de numita Ş.E.

S-au avut în vedere şi declaraţiile numitei Ş.E. precum şi declaraţiile celorlalţi salariaţi care nu cunoşteau ce obiect de activitate are firma, nu ştiau cu exactitate care sunt atribuţiile lor şi oricum nu făceau mai nimic din ceea ce se menţiona în contract.

Referitor la infracţiunea de complicitate reţinută a fi săvârşită de inculpatul T.R.A., s-a reţinut că materialul probator şi argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea vinovăţiei inculpatului menţionat sunt insuficiente pentru a stabili, fără dubiu că inculpatul a ajutat-o pe numita Ş.E. să inducă în eroare instituţia bancară.

S-a susţinut prin hotărârea instanţei de fond că inculpatul T.R.A. ar fi comis această infracţiune întrucât cunoştea că inculpatul S.M. obţine acest credit pentru sine prin persoane angajate strict în acest scop, înlesnind acest procedeu.

S-a reţinut, ca şi în cazul anterior că inculpatul T.R.A. ar fi completat cu date nereale înscrisul Confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit.

Nu se prezintă de instanţa de fond probele în baza cărora s-ar putea reţine că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă că inculpatul S.M. obţine acest credit pentru sine prin persoane angajate strict în acest scop.

În acest caz, verificarea adeverinţei s-a realizat prin intermediul inculpatului S.M., care de altfel a şi emis adeverinţa falsă.

Existenţa unor discuţii între inculpatul S.M. şi inculpatul T.R.A. atâta timp cât nu s-a probat că acestea priveau caracterul fals al adeverinţelor de venit nu constituie o probă în susţinerea vinovăţiei inculpatului T.R.A. cu atât mai mult cu cât, acesta personal a contractat un credit şi a purtat discuţii privind preluarea de către inculpatul S.M. a contractului de credit contractat cu numita G.A.

Chiar şi în situaţia în care ar fi existat discuţii între inculpatul T.R.A. şi inculpatul S.M. privind obţinerea de către angajaţii săi a unor credite aceasta nu conduce şi la concluzia potrivit cu care ar fi avut cunoştinţă de data nereală a angajării a acestor persoane, înscrisă în adeverinţele de venit prezentate. Facem trimitere şi la declaraţiile martorilor M.A., A.M. şi A.S., funcţionari bancari, evidenţiate mai sus, în aspectele esenţiale.

Chiar şi instanţa de fond recunoaşte în motivare că este posibil ca S.T., Ş.E. şi G.A. să fi confirmat realitatea adeverinţelor de venit la verificările efectuate de structura centrală, însă fără a avea suport probatoriu a reţinut că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpatului S.M. şi de caracterul fals al adeverinţelor de venit.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A., s-a reţinut că se impune achitarea acestuia întrucît, nu s-a probat că inculpatul ar fi cunoscut că datele cuprinse în adeverinţă ar fi false.

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat complicitatea inculpatului T.R.A. la folosirea de către numita Ş.E. a adeverinţei false.

S-a reţinut totuşi că inculpatul, potrivit atribuţiilor de serviciu avea obligaţia de a primi, în completarea dosarului de creditare a adeverinţei de venit prezentată de titular, adeverinţă care doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice, astfel încât nu se poate susţine că a existat un act de ajutor sau de înlesnire la acţiunea de folosire a înscrisului fals.

Din perspectiva celor două aspecte, s-a apreciat că fapta infracţională menţionată nu există, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Pentru inculpatul S.M. se va reţine deci comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Pentru inculpata Ş.E. se va reţine comiterea infracţiunii de înşelăciune în convenţii şi a infracţiunii de uz de fals.

S-a evidenţiat că inculpata Ş.E. a fost trimisă în judecată pentru o singură infracţiune de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. însă prin sentinţa instanţei de fond a fost condamnată pentru comiterea infracţiunii de uz de fals în formă continuată fără ca instanţa de fond să dispună extinderea procesului penal pentru alte acte materiale.

Întrucât singura faptă de uz de fals reţinută în sarcina inculpatei Ş.E. este cea mai sus analizată, se impune schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, criticile formulate în acest sens fiind întemeiate.

Numita M.E. a contractat un credit de nevoi personale cu P. Bank în cuantum de 12.000 RON.

Pentru obţinerea creditului, numita M.E. s-a deplasat la data de 27 iulie 2006 la instituţia bancară menţionată împreună cu inculpatul S.M. şi numita Ş.E. prezentând adeverinţa de venit din 25 iulie 2006.

S-a evidenţiat că cererea de acordare a creditului a fost completată de numita Ş.E. la rubricile date personale, cu excepţia celei referitoare la domiciliu precum şi datele de la rubrica solicitant iar datele privind domiciliu stabil şi rubricile din secţiunea date angajator au fost completate de inculpatul T.R.A., cerere ce a fost semnată probabil de numita M.E.

Totodată, declaraţia acord pe formular tipizat al numitei M.E. a fost completată de numita Ş.E.

Contractul de împrumut a fost probabil semnat de numita M.E. Referitor la statutul de angajat al numitei M.E. reţinem că aceasta a fost angajată în cadrul firmei SC A.C. SRL Constanţa, în calitate de fierar betonist la data de 01 aprilie 2006.

În adeverinţa de venit se menţiona, în mod fals că numita M.E. realiza un salariul brut de 1320 RON deşi, potrivit contractului individual de muncă salariul acesteia era de 330 RON, respectiv salariul minim pe economie. Adeverinţa de venit a fost completată de numita Ş.E. şi semnată la rubrica Director General de către inculpatul S.M., iar la rubrica celui de-al doilea reprezentant al angajatorului este menţionat numele de S.T., funcţia de director economic, fiind aplicată o semnătură indescifrabilă, semnătură care însă nu a fost executată de aceasta.

Referitor la numita S.T. s-a reţinut că aceasta este soţia inculpatului S.B.S., care fără a fi angajată la societatea administrată atât de inculpatul S.M. cât şi de soţul său, în calitate de persoană fizică autorizată ca şi expert contabil, a întocmit balanţe contabile lunare ori bilanţuri semestriale în numele acestei societăţi, pe care le-a depus autorităţilor financiare.

Raportat la elementele prezentate, s-a reţinut că inculpatul S.M. a falsificat adeverinţa de venit din 25 iulie 2006, cu ştiinţa numitei M.E. pe care i-a înmânat-o, pentru ca acesta să o folosească la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale, credit care a fost acordat, suma de banii fiind eliberată cu ordinul de plată din 27 iulie 2006 ce a fost semnat de numita M.E.

S-a reţinut totodată că numita M.E. avea cunoştinţă de caracterul fals al adeverinţei, de vreme ce cunoştea prin semnarea contractului de muncă ce salariu realiza astfel încât, prin prezentarea adeverinţei instituţiei bancare a realizat că, în acest mod induce în eroare banca la încheierea contractului de credit.

În aceste condiţii, emiterea în fals a adeverinţei de venit de către inculpatul S.M. reprezintă un act de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă de numita M.E.

Scopul contractării creditului de către numita M.E. a fost acela de a-i remite suma de bani astfel obţinută inculpatului S.M., concluzie ce are la bază prezentarea la bancă împreună cu numita Ş.E., persoană care avea cunoştinţă de faptul că inculpatul S.M. obţinea sume de bani pentru sine prin contractarea de credite în numele angajaţilor, angajarea numitei M.E. în luna aprilie pentru ca în luna iulie să se poată folosi de aceasta pentru obţinerea creditului, dat fiind şi dificultăţile financiare cu care se confrunta inculpatul S.M. şi nu în ultimul rând, acceptarea emiterii unei adeverinţe cu conţinut fals care atesta date nereale privind salariul realizat de numita M.E.

Avem în vedere şi faptul că M.E. a contractat un credit peste posibilităţile sale reale de rambursare dar şi declaraţiile celorlalţi salariaţi care nu cunoşteau ce obiect de activitate are firma, nu ştiau cu exactitate care sunt atribuţiile lor şi oricum nu făceau mai nimic din ceea ce se menţiona în contract.

S-au evidenţiat şi declaraţiile martorului P.R.C., căruia i s-a solicitat personal de către inculpatul S.M. contractarea unui credit pentru acesta, martorul cunoscând că, în aceiaşi situaţie s-a aflat şi numitul S.I.

Referitor la infracţiunea de complicitate reţinută a fi săvârşită de inculpatul T.R.A. s-a reţinut că materialul probator şi argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea vinovăţiei inculpatului menţionat sunt insuficiente pentru a stabili, fără dubiu că inculpatul a ajutat-o pe numita M.E. să inducă în eroare instituţia bancară.

S-a susţinut prin hotărârea instanţei de fond că inculpatul T.R.A. ar fi comis această infracţiune întrucât cunoştea că inculpatul S.M. obţine acest credit pentru sine prin persoane angajate strict în acest scop, înlesnind acest procedeu.

S-a reţinut, ca şi în cazul anterior că inculpatul T.R.A. ar fi completat cu date nereale înscrisul Confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit. Nu se prezintă de instanţa de fond probele în baza cărora s-ar putea reţine că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă că inculpatul S.M. obţine acest credit pentru sine prin persoane angajate strict în acest scop. În acest caz, verificarea adeverinţei s-a realizat prin intermediul inculpatului S.M., care de altfel a şi emis adeverinţa falsă.

Existenţa unor discuţii între inculpatul S.M. şi inculpatul T.R.A. atâta timp cât nu s-a probat că acestea priveau caracterul fals al adeverinţelor de venit nu constituie o probă în susţinerea vinovăţiei inculpatului T.R.A. cu atât mai mult cu cât, acesta personal a contractat un credit şi a purtat discuţii privind preluarea de către inculpatul S.M. a contractului de credit contractat de numita G.A.

Chiar şi în situaţia în care ar fi existat discuţii între inculpatul T.R.A. şi inculpatul S.M. privind obţinerea de către angajaţii săi a unor credite aceasta nu conduce şi la concluzia potrivit cu care ar fi avut cunoştinţă de datele reale de angajare şi de veniturile reale ale angajaţilor, înscrise în adeverinţele de venit prezentate.

Împrejurarea că pentru dosarul de credit 41390 aferent numitei M.E. s-au depus documentele de creditare în ziua de 27 iulie 2006 orele 14,28 iar contractul a fost finalizat în aceeaşi zi la orele 15,18, nu constituie un argument în susţinerea vinovăţiei inculpatului T.R.A. întrucât aprobarea se realiza de structura centrală a instituţiei bancare, după verificarea documentelor de către aceştia, neexistând posibilitatea intervenţiei inculpatului T.R.A. privind urgentarea acordării împrumutului.

S-a făcut şi la declaraţiile martorilor M.A., A.M. şi A.S., funcţionari bancari, evidenţiate mai sus, în aspectele esenţiale.

Chiar şi instanţa de fond recunoaşte în motivare că este posibil ca S.T., Ş.E. şi G.A. să fi confirmat realitatea adeverinţelor de venit la verificările efectuate de structura centrală, însă fără a avea suport probatoriu a reţinut că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpatului S.M. şi de caracterul fals al adeverinţelor de venit.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A. s-a reţinut că se impune achitarea acestuia întrucât, nu s-a probat că inculpatul ar fi cunoscut că datele cuprinse în adeverinţă ar fi false.

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat complicitatea inculpatului T.R.A. la folosirea de către numita M.E. a adeverinţei false.

S-a reţinut totuşi că inculpatul, potrivit atribuţiilor de serviciu avea obligaţia de a primi, în completarea dosarului de creditare a adeverinţei de venit prezentată de titular, adeverinţă care doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice, astfel încât nu se poate susţine că a existat un act de ajutor sau de înlesnire la acţiunea de folosire a înscrisului fals.

Din perspectiva celor două aspecte s-a apreciat că fapta infracţională menţionată nu există, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Pentru inculpatul S.M. s-a reţinut deci comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Numitul Ţ.D. a contractat un credit de nevoi personale cu P. Bank în cuantum de 14925 RON.

Pentru obţinerea creditului, numitul Ţ.D. s-a deplasat, împreună cu inculpatul S.M. la data de 14 august 2006 la instituţia bancară menţionată prezentând adeverinţa de venit din 14 august 2006.

S-a evienţiat că cererea de acordare a creditului a fost completată parţial de numitul Ţ.D. şi parţial de inculpatul T.R.A., nefiind semnată de către numitul Ţ.D., neputându-se stabili persoana care a semnat acest document.

Totodată, declaraţia acord nu a fost completată de numitul Ţ.D. după cum nici nu a fost semnată de acesta.

De asemenea, contractul de împrumut şi ordinul de plată cu care s-a ridcat suma de bani, nu au fost completate de numitul Ţ.D. Referitor la statutul de angajat al numitului Ţ.D. reţinem că acesta a fost angajat în cadrul firmei SC A.C. SRL Constanţa, în calitate de conducător auto la data de 01 octombrie 2006 în baza unui contract individual de muncă.

La data de 16 octombrie 2006, a intervenit, la cerere, suspendarea contractului individual de muncă iar la data de 14 noiembrie 2006 a intervenit încetarea contractului individual de muncă.

În adeverinţa de venit se menţiona, în mod fals că numitul Ţ.D. era angajat din data de 03 aprilie 2006, având în vedere data încheierii contractului individual de muncă, alta decât cea menţionate în adeverinţă.

Adeverinţa de venit tipizată a fost completată de inculpatul T.R.A. şi semnată la rubrica director general de inculpatul S.M. iar la rubrica director economic este menţionat numele de S.T., fiind aplicată o semnătură indescifrabilă, semnătură care însă nu a fost executată de aceasta.

Referitor la numita S.T. s-a reţinut că aceasta este soţia inculpatului S.B.S., care fără a fi angajată la societatea administrată atât de inculpatul S.M. cât şi de soţul său, în calitate de persoană fizică autorizată ca şi expert contabil, a întocmit balanţe contabile lunare ori bilanţuri semestriale în numele acestei societăţi, pe care le-a depus autorităţilor financiare.

Raportat la elementele prezentate, s-a reţinut că inculpatul S.M. a falsificat adeverinţa de venit din 14 august 2006, prin menţionarea şi însuşirea datelor din formularul tipizat pe care, cu acordul numitului Ţ.D. şi în susţinerea cererii acestuia de creditare, a prezentat-o la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale, credit care a fost acordat, suma de banii fiind eliberată cu ordinul de plată din 14 august 2014.

S-a reţinut totodată că numitul Ţ.D. avea cunoştinţă de caracterul fals al adeverinţei, cunoscând că urmează să contracteze un credit pentru nevoi personale, în baza statului său de salariat, statut pe care nu îl avea la data solicitării şi obţinerii creditului, astfel încât, prin prezentarea acesteia instituţiei bancare a realizat că, în acest mod induce în eroare banca la încheierea contractului de credit.

În aceste condiţii, emiterea în fals a adeverinţei de venit de către inculpatul S.M. reprezintă un act de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă de numitul Ţ.D.

Scopul contractării creditului de către numitul Ţ.D. a fost acela de a-i remite suma de bani astfel obţinută inculpatului S.M., concluzie ce are la bază prezentarea la bancă a numitului Ţ.D. împreună cu inculpatul S.M., acceptarea emiterii unei adeverinţe cu conţinut fals care atesta date nereale privind data angajării.

Avem în vedere şi declaraţiile numitului Ţ.D. care recunoaşte condiţiile de participare la obţinerea creditului susţinând că a procedat în această modalitate întrucât a fost rugat de inculpatul S.M. pe care îl cunoştea de mai mult timp.

De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că, în această modalitate a procedat inculpatul S.M. şi cu alţi salariaţi ai societăţii pe care o administra, potrivit declaraţiilor acestora.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de înşelăciune reţinută a fi săvârşită de inculpatul T.R.A., s-a reţinut că materialul probator şi argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea vinovăţiei inculpatului menţionat sunt insuficiente pentru a stabili, fără dubiu că inculpatul l-a ajutat pe numitul Ţ.D. să inducă în eroare instituţia bancară.

S-a susţinut prin hotărârea instanţei de fond că inculpatul T.R.A. ar fi comis această infracţiune întrucât a acceptat un client despre care cunoştea că nu este eligibil şi a completat cu date nereale înscrisul Confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit.

Nu se prezintă de instanţa de fond probele în baza cărora s-ar putea reţine că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă că numitul Ţ.D. ar fi fost o persoană neeligibilă sau că nu ar fi efectuat verificările privind datele din adeverinţa de venit.

S-a evidenţiat că inculpatul T.R.A. a menţionat că ar fi obţinut numărul de telefon de la societate prin serviciul Informaţii 931, aspect în raport de care nu s-a dovedit contrariul, cu atât mai mult cu cât numărul de telefon al societăţii este menţionat în înscrisul intitulat Confirmare.

Menţionarea în înscrisul Confirmare a numitei S.T. ca fiind persoana cu care inculpatul T.R.A. ar fi discutat despre realitatea adeverinţei de venit nu poate fi apreciată ca nereală atâta timp cât, pe de o parte inculpatul T.R.A. nu avea posibilitatea să verifice identitatea persoanei care răspundea la telefon, iar orice altă persoană care ar fi putut să răspundă la telefon, şi aici menţionăm pe numitele Ş.E. în calitate de asistent manager, care a completat unele din adeverinţele de venit eliberate salariaţilor care au obţinut credite inclusiv pe a ei personală, G.A., care lucra la societatea menţionată în calitate de director economic şi care la rândul ei a obţinut un credit la aceiaşi bancă prin utilizarea unei adeverinţe false precum şi numita S.T., soţia inculpatului S.B.S. care a participat efectiv la obţinerea creditului de numitul F.F. şi care întocmea acte contabile deşi nu era angajata firmei.

Referitor la cele trei persoane menţionate, s-a reţinut că aveau interesul de a confirma adeverinţa de venit a numitului Ţ.D., toate trei fiind direct interesate în obţinerea creditelor bancare, având cunoştinţă de caracterul fals al datelor din adeverinţele eliberate chiar pentru ele, ne referim la numitele Ş.E. şi G.A., persoane care, de altfel aveau cunoştinţă că acele credite se luau pentru inculpatul S.M.

Pentru numita S.T. s-a mai făcut trimitere şi la faptul că, adeverinţa de venit eliberată numitei A.I. a fost semnată, în calitate de director general chiar de soţul său, inculpatul S.B.S., astfel încât avea un interes personal de a confirma adeverinţele false iar adeverinţa falsă eliberată numitei M.C. a fost semnată în calitate de director economic chiar de către numita S.T., astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, aspect în baza căruia se poate aprecia că avea un interes personal de a confirma adeverinţele eliberate. Mai mult, S.T. a obţinut şi ea un credit de nevoi personale deşi nu avea calitatea de angajat tot în baza unei adeverinţe false.

În consecinţă, având în vedere că aceste persoane cunoşteau activitatea infracţională a inculpatului S.M., l-au ajutat pe acesta să obţină, prin intermediul lor şi a celorlalţi salariaţi sume de bani de la instituţia bancară, aveau şi interesul ca la verificările efectuate de inculpatul T.R.A. să confirme realitatea datelor din adeverinţele prezentate.

Existenţa unor discuţii între inculpatul S.M. şi inculpatul T.R.A. atâta timp cât nu s-a probat că acestea priveau caracterul fals al adeverinţelor de venit nu constituie o probă în susţinerea vinovăţiei inculpatului T.R.A. cu atât mai mult cu cât, inculpatul S.M. personal a contractat un credit şi a purtat discuţii privind preluarea de către acesta a contractului de credit contractat de numita G.A.

Mai mult, acesta avea la aceiaşi sucursală un cont pentru firma sa.

Chiar şi în situaţia în care ar fi existat discuţii între inculpatul T.R.A. şi inculpatul S.M. privind obţinerea de către angajaţii săi a unor credite aceasta nu conduce şi la concluzia potrivit cu care ar fi avut cunoştinţă de data nereală a angajării a acestor persoane, înscrisă în adeverinţele de venit prezentate.

S-a făcut trimitere şi la declaraţiile martorilor M.A., A.M. şi A.S., funcţionari bancari, evidenţiate mai sus, în aspectele esenţiale.

Chiar şi instanţa de fond recunoaşte în motivare că este posibil ca S.T., Ş.E. şi G.A. să fi confirmat realitatea adeverinţelor de venit la verificările efectuate de structura centrală, însă fără a avea suport probatoriu a reţinut că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpatului S.M. şi de caracterul fals al adeverinţelor de venit.

În mod corect instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului T.R.A. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. întrucât inculpatul a completat adeverinţa de venit cu datele prezentate de angajator fără a avea cunoştinţă că acestea sunt false, neexistând probe la dosar din care să rezulte contrariul.

Inculpatul s-a informat despre autenticitatea acestor date la reprezentantul angajatorului.

Totodată s-a evideţiat faptul că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a consumat atunci cînd, inculpatul S.M. a semnat adeverinţa de venit întrucât, numai în acest moment, acest înscris a devenit unul care, prin folosire, poate produce consecinţe juridice şi nu în momentul în care s-a completat cu datele care atestau o situaţie juridică.

Este de esenţa înscrisului sub semnătură privată semnarea acestuia de către cel de la care emană, întrucît, numai în acest moment se poate considera că acest înscris emană de la o persoană particulară iar prin datele pe care le cuprinde poate produce sau nu consecinţe juridice.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A., s-a reţinut că se impune achitarea acestuia întrucît, nu s-a probat că inculpatul ar fi cunoscut că datele cuprinse în adeverinţă ar fi false.

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat complicitatea inculpatului T.R.A. la folosirea de către numitul Ţ.D. a adeverinţei false.

S-a reţinut totuşi că inculpatul, potrivit atribuţiilor de serviciu avea obligaţia de a primi, în completarea dosarului de creditare a adeverinţei de venit prezentată de titular, adeverinţă care doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice, astfel încât nu se poate susţine că a existat un act de ajutor sau de înlesnire la acţiunea de folosire a înscrisului fals.

Din perspectiva celor două aspecte s-a apreciat că fapta infracţională menţionată nu există, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen. Pentru inculpatul S.M. s-a reţinut comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Inculpata N.M. a contractat un credit de nevoi personale cu P. Bank în cuantum de 12.000 RON.

Pentru obţinerea creditului, inculpata N.M. s-a deplasat, împreună cu inculpatul S.M. la data de 18 august 2006 la instituţia bancară menţionată prezentând adeverinţa de venit din 18 august 2006.

Evidenţiem că cererea de acordare a creditului a fost completată de inculpatul T.R.A., nefiind semnată de către numita N.M., neputându-se stabili persoana care a semnat acest document.

De asemenea, contractul de împrumut nu a fost semnat de numita N.M. însă ordinul de plată cu care s-a ridcat suma de bani a fost semnat de aceasta.

Referitor la statutul de angajat al numitei N.M. s-a reţinut că aceasta a fost angajată în cadrul firmei SC A.C. SRL Constanţa, în calitate de lucrător comercial la data de 01 octombrie 2006 în baza unui contract individual de muncă, venitul fiind stabilit la suma de 1320 RON. La data de 16 octombrie 2006, a intervenit, la cerere, suspendarea contractului individual de muncă iar la data de 14 noiembrie 2006 a intervenit încetarea contractului individual de muncă. În adeverinţa de venit se menţiona, în mod fals că numita N.M. era angajată din data de 03 aprilie 2006, având în vedere data încheierii contractului individual de muncă, alta decât cea menţionată în adeverinţă.

Adeverinţa de venit tipizată a fost completată de inculpatul T.R.A. şi semnată la rubrica director general de inculpatul S.M. iar la rubrica director economic este menţionat numele de S.T., fiind aplicată o semnătură indescifrabilă, semnătură care însă nu a fost executată de aceasta.

Referitor la numita S.T. s-a reţinut că aceasta este soţia inculpatului S.B.S., care fără a fi angajată la societatea administrată atât de inculpatul S.M. cât şi de soţul său, în calitate de persoană fizică autorizată ca şi expert contabil, a întocmit balanţe contabile lunare ori bilanţuri semestriale în numele acestei societăţi, pe care le-a depus autorităţilor financiare.

Raportat la elementele prezentate s-a reţinut că inculpatul S.M. a falsificat adeverinţa de venit din 18 august 2006 prin menţionarea şi însuşirea datelor din formularul titpizat pe care inculpata N.M., în susţinerea cererii de creditare, a prezentat-o la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale, credit care a fost acordat, suma de banii fiind eliberată cu ordinul de plată din 18 august 2006.

S-a reţinut totodată că inculpata N.M. avea cunoştinţă de caracterul fals al adeverinţei, cunoscând că urmează să contracteze un credit pentru nevoi personale, în baza statului său de salariat, statut pe care nu îl avea la data solicitării şi obţinerii creditului, astfel încât, prin prezentarea acesteia instituţiei bancare a realizat că, în acest mod induce în eroare banca la încheierea contractului de credit.

În aceste condiţii, emiterea în fals a adeverinţei de venit de către inculpatul S.M. a reprezentat un act de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă de numita N.M.

Scopul contractării creditului de către inculpata N.M. a fost acela de a-i remite suma de bani astfel obţinută inculpatului S.M., concluzie ce are la bază prezentarea la bancă a numitei N.M. împreună cu inculpatul S.M., acceptarea emiterii unei adeverinţe cu conţinut fals care atesta date nereale privind data angajării.

De asemenea, avem în vedere şi faptul că, în această modalitate a procedat inculpatul S.M. şi cu alţi salariaţi ai societăţii pe care o administra, potrivit declaraţiilor acestora, dar şi a martorului N.A., fratele numitei N.M. care a precizat că, la data respectivă inculpatul S.M. era prietenul surorii sale şi a fost rugată de acesta să îl ajute la contractarea unui credit, urmând ca inculpatul S.M. să plătească ratele lunare.

Referitor la infracţiunea de complicitate reţinută a fi săvârşită de inculpatul T.R.A. s-a reţinut că materialul probator şi argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea vinovăţiei inculpatului menţionat sunt insuficiente pentru a stabili, fără dubiu că inculpatul a ajutat-o pe numita N.M. să inducă în eroare instituţia bancară. S-a susţinut prin hotărârea instanţei de fond că inculpatul T.R.A. ar fi comis această infracţiune întrucât a acceptat un client despre care cunoştea că nu este eligibil şi a completat cu date nereale înscrisul Confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit. Nu se prezintă de instanţa de fond probele în baza cărora s-ar putea reţine că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă că numita N.M. ar fi fost o persoană neeligibilă sau că nu ar fi efectuat verificările privind datele din adeverinţa de venit.

S-a evidenţiat că, inculpatul T.R.A. a menţionat că ar fi obţinut numărul de telefon de la societate prin serviciul Informaţii 931, aspect în raport de care nu s-a dovedit contrariul, cu atât mai mult cu cât numărul de telefon al societăţii este menţionat în înscrisul intitulat Confirmare.

S-a menţionat în înscrisul Confirmare a numitei S.T. ca fiind persoana cu care inculpatul T.R.A. ar fi discutat despre realitatea adeverinţei de venit nu poate fi apreciată ca nereală atâta timp cât, pe de o parte inculpatul T.R.A. nu avea posibilitatea să verifice identitatea persoanei care răspundea la telefon, iar orice altă persoană care ar fi putut să răspundă la telefon, şi aici fiind menţionată numitele Ş.E. a obţinut la rândul ei un credit tot prin utilizarea unei adeverinţe false, mai mult a completat unele din adeverinţele de venit eliberate salariaţilor care au obţinut credite inclusiv pe a ei personală, G.A., care lucra la societatea menţionată în calitate de director economic şi care la rândul ei a obţinut un credit la aceiaşi bancă prin utilizarea unei adeverinţe false precum şi numita S.T., soţia inculpatului S.B.S. care a participat efectiv la obţinerea creditului de numitul F.F. şi care întocmea acte contabile deşi nu era angajata firmei.

Referitor la cele trei persoane, s-a reţinut că aveau interesul de a confirma adeverinţa de venit a numitei N.M., toate trei fiind direct interesate în obţinerea creditelor bancare, având cunoştinţă de caracterul fals al datelor din adeverinţele eliberate chiar pentru ele, cu referire la numitele Ş.E. şi G.A., persoane care, de altfel aveau cunoştinţă că acele credite se luau pentru inculpatul S.M.

Pentru numita S.T. s-a făcut trimitere şi la faptul că, adeverinţa de venit eliberată numitei A.I. a fost semnată, în calitate de director general chiar de soţul său, inculpatul S.B.S., astfel încât avea un interes personal de a confirma adeverinţele false iar adeverinţa falsă eliberată numitei M.C. a fost semnată în calitate de director economic chiar de către numita S.T., astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, aspect în baza căruia se poate aprecia că avea un interes personal de a confirma adeverinţele eliberate.

Mai mult, S.T. a obţinut şi ea un credit de nevoi personale deşi nu avea calitatea de angajat tot în baza unei adeverinţe false.

În consecinţă, având în vedere că aceste persoane cunoşteau activitatea infracţională a inculpatului S.M., l-au ajutat pe acesta să obţină, prin intermediul lor şi a celorlalţi salariaţi sume de bani de la instituţia bancară, aveau şi interesul ca la verificările efectuate de inculpatul T.R.A. să confirme realitatea datelor din adeverinţele prezentate.

Existenţa unor discuţii între inculpatul S.M. şi inculpatul T.R.A. atâta timp cât nu s-a probat că acestea priveau caracterul fals al adeverinţelor de venit nu constituie o probă în susţinerea vinovăţiei inculpatului T.R.A. cu atât mai mult cu cât, inculpatul S.M. personal a contractat un credit şi a purtat discuţii privind preluarea de către acesta a contractului de credit contractat de numita G.A.

Mai mult, acesta avea la aceiaşi sucursală un cont pentru firma sa.

Chiar şi în situaţia în care ar fi existat discuţii între inculpatul T.R.A. şi inculpatul S.M. privind obţinerea de către angajaţii săi a unor credite aceasta nu conduce şi la concluzia potrivit cu care ar fi avut cunoştinţă de data nereală a angajării a acestor persoane, înscrisă în adeverinţele de venit prezentate.

S-a făcut trimitere şi la declaraţiile martorilor M.A., A.M. şi A.S., funcţionari bancari, evidenţiate mai sus, în aspectele esenţiale.

Chiar şi instanţa de fond recunoaşte în motivare că este posibil ca S.T., Ş.E. şi G.A. să fi confirmat realitatea adeverinţelor de venit la verificările efectuate de structura centrală, însă fără a avea suport probatoriu a reţinut că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpatului S.M. şi de caracterul fals al adeverinţelor de venit.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A. s-a reţinut de către instanţa de apel că se impune achitarea acestuia întrucît, nu s-a probat că inculpatul ar fi cunoscut că datele cuprinse în adeverinţă ar fi false.

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat complicitatea inculpatului T.R.A. la folosirea de către numita N.M. a adeverinţei false.

S-a reţinut totuşi că inculpatul, potrivit atribuţiilor de serviciu avea obligaţia de a primi, în completarea dosarului de creditare a adeverinţei de venit prezentată de titular, adeverinţă care doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice, astfel încât nu se poate susţine că a existat un act de ajutor sau de înlesnire la acţiunea de folosire a înscrisului fals.

Din perspectiva celor două aspecte s-a apreciat că fapta infracţională menţionată nu există, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Pentru inculpatul S.M. se va reţine comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Pentru inculpata N.M. se va reţine comiterea infracţiunii de înşelăciune în convenţii şi a infracţiunii de uz de fals.

S-a evidenţiat că inculpata N.M. a fost trimisă în judecată pentru o singură infracţiune de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. însă prin sentinţa instanţei de fond a fost condamnată pentru comiterea infracţiunii de uz de fals în formă continuată fără ca instanţa de fond să dispună extinderea procesului penal pentru alte acte materiale.

Întrucât singura faptă de uz de fals reţinută în sarcina inculpatei N.M. este cea mai sus analizată, se impune schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, criticile formulate în acest sens fiind întemeiate.

Numita G.A. a contractat un credit de nevoi personale cu P. Bank în cuantum de 15920 RON.

Pentru obţinerea creditului, numita G.A. s-a deplasat, împreună cu inculpatul S.M. la data de 17 august 2006 la instituţia bancară menţionată prezentând adeverinţa de venit din 17 august 2006. Evidenţiem că cererea de acordare a creditului a fost completată şi semnată de numita G.A.

Declaraţia acord a fost completată de inculpatul T.R.A. fiind însă semnată de numita G.A.

De asemenea, contractul de împrumut a fost semnat de numita G.A. Referitor la statutul de angajat al numitei G.A. s-a reţinut că aceasta a fost angajată în cadrul firmei SC A.C. SRL Constanţa, în calitate de director general la data de 04 august 2006 în baza unui contract individual de muncă, venitul brut fiind stabilit la suma de 1762 RON. În adeverinţa de venit se menţiona, în mod fals că numita G.A. era angajată din data de 01 aprilie 2006, având în vedere data încheierii contractului individual de muncă, alta decât cea menţionată în adeverinţă.

Adeverinţa de venit tipizată a fost completată de inculpatul T.R.A. şi semnată la rubrica director general de inculpatul S.M. iar la rubrica director economic este menţionat numele de S.T., fiind aplicată o semnătură indescifrabilă, semnătură care însă nu a fost executată de aceasta.

Referitor la numita S.T. s-a reţinut că aceasta este soţia inculpatului S.B.S., care fără a fi angajată la societatea administrată atât de inculpatul S.M. cât şi de soţul său, în calitate de persoană fizică autorizată ca şi expert contabil, a întocmit balanţe contabile lunare ori bilanţuri semestriale în numele acestei societăţi, pe care le-a depus autorităţilor financiare.

Raportat la elementele prezentate, s-a reţinut că inculpatul S.M. a falsificat adeverinţa de venit din 17 august 2006 prin menţionarea şi însuşirea datelor din formularul titpizat pe care, cu acordul numitei G.A. şi în susţinerea cererii acesteia de creditare, a prezentat-o la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale, credit care a fost acordat, suma de banii fiind eliberată cu ordinul de plată din 18 august 2006, semnat de către numita G.A., care a ridicat şi suma de bani, sumă ce a fost remisă inculpatului S.M.

S-a reţinut totodată că numita G.A. avea cunoştinţă de caracterul fals al adeverinţei, cunoscând că data angajării sale este alta decât cea menţionată în adeverinţa de venit, astfel încât, prin prezentarea acesteia instituţiei bancare a realizat că, în acest mod induce în eroare banca la încheierea contractului de credit.

În aceste condiţii, emiterea în fals a adeverinţei de venit de către inculpatul S.M. reprezintă un act de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă de numita G.A. Scopul contractării creditului de către numita G.A. a fost acela de a-i remite suma de bani astfel obţinută inculpatului S.M., concluzie ce are la bază prezentarea la bancă a numitei G.A. împreună cu inculpatul S.M., acceptarea emiterii unei adeverinţe cu conţinut fals care atesta date nereale privind data angajării dar şi din faptul achitării, timp de 4 luni a ratelor de către inculpatul S.M.

S-au avut în vedere şi declaraţiile numitei G.A. care a recunoscut condiţiile de participare la obţinerea creditului susţinând că a procedat în această modalitate întrucât a fost rugată de inculpatul S.M. care era angajatorul său, aceasta cunoscând că, în această modalitate s-a procedat Ş.E., M.E., F.F. şi M.M.

De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că, în această modalitate a procedat inculpatul S.M. şi cu alţi salariaţi ai societăţii pe care o administra, potrivit declaraţiilor acestora.

S-a evidenţiat că, urmare a neachitării ratelor lunare de către inculpatul S.M., numita G.A. a luat legătura cu inculpatul T.R.A. pentru a se prelua creditul de către primul inculpat, însă preluarea nu a fost posibilă urmare a faptului că inculpatul S.M. avea deja credite angajate. Deşi numita G.A. a afirmat că inculpatul T.R.A. a recunoscut într-o discuţie avută cu acesta că ar primi de la inculpatul S.M. suma de 300 RON comision pentru fiecare credit acordat, nu există o altă probă cu care să se coroboreze această susţinere.

În ceea ce priveşte afirmaţia inculpatului S.M. privitor la remiterea către inculpatul T.R.A. a sumei de 740 RON cu titlu de rate aferente a două luni, această afirmaţie s-a făcut în contextul discuţiilor contradictorii cu numita G.A. privind neplata de către inculpat a ratelor lunare, inculpatul fiind direct interesat să transfere răspunderea asupra altor persoane.

Din discuţiile înregistrate de numita G.A. cu inculpatul S.M. şi cu numita Ş.E. rezultă că acestea două aveau cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpatului S.M.

Referitor la infracţiunea de complicitate reţinută a fi săvârşită de inculpatul T.R.A. s-a evidenţiat faptul că materialul probator şi argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea vinovăţiei inculpatului menţionat sunt insuficiente pentru a stabili, fără dubiu că inculpatul a ajutat-o pe numita G.A. să inducă în eroare instituţia bancară.

S-a susţinut prin hotărârea instanţei de fond că inculpatul T.R.A. ar fi comis această infracţiune întrucât a acceptat un client despre care cunoştea că nu este eligibil şi a completat cu date nereale înscrisul Confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit.

Nu se prezintă de instanţa de fond probele în baza cărora s-ar putea reţine că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă că numita G.A. ar fi fost o persoană neeligibilă sau că nu ar fi efectuat verificările privind datele din adeverinţa de venit.

S-a evidenţiat că inculpatul T.R.A. a menţionat că ar fi obţinut numărul de telefon de la societate prin serviciul Informaţii 931, aspect în raport de care nu s-a dovedit contrariul, cu atât mai mult cu cât numărul de telefon al societăţii este menţionat în înscrisul intitulat Confirmare.

Menţionarea în înscrisul Confirmare a numitei S.T. ca fiind persoana cu care inculpatul T.R.A. ar fi discutat despre realitatea adeverinţei de venit nu poate fi apreciată ca nereală atâta timp cât, pe de o parte inculpatul T.R.A. nu avea posibilitatea să verifice identitatea persoanei care răspundea la telefon, iar orice altă persoană care ar fi putut să răspundă la telefon, şi aici menţionăm pe numitele Ş.E. în calitate de asistent manager, care de altfel a completat adeverinţe pentru alţi salariaţi cu date nereale şi a obţinut la rândul ei un credit tot prin utilizarea unei adeverinţe false şi numita S.T., soţia inculpatului S.B.S. care a participat efectiv la obţinerea creditului de numitul F.F. şi care întocmea acte contabile deşi nu era angajata firmei.

Referitor la cele două persoane menţionate, s-a reţinut că aveau interesul de a confirma adeverinţa de venit a numitei G.A., cele două fiind direct interesate în obţinerea creditelor bancare, având cunoştinţă de caracterul fals al datelor din adeverinţele eliberate chiar pentru ele, persoane care, de altfel aveau cunoştinţă că acele credite se luau pentru inculpatul S.M.

Pentru numita S.T. s-a făcut trimitere şi la faptul că, adeverinţa de venit eliberată numitei A.I. a fost semnată, în calitate de director general chiar de soţul său, inculpatul S.B.S., astfel încât avea un interes personal de a confirma adeverinţele false iar adeverinţa falsă eliberată numitei M.C. a fost semnată în calitate de director economic chiar de către numita S.T., astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, aspect în baza căruia se poate aprecia că avea un interes personal de a confirma adeverinţele eliberate.

Mai mult, S.T. a obţinut şi ea un credit de nevoi personale deşi nu avea calitatea de angajat tot în baza unei adeverinţe false.

În consecinţă, având în vedere că aceste persoane cunoşteau activitatea infracţională a inculpatului S.M., l-au ajutat pe acesta să obţină, prin intermediul lor şi a celorlalţi salariaţi sume de bani de la instituţia bancară, aveau şi interesul ca la verificările efectuate de inculpatul T.R.A. să confirme realitatea datelor din adeverinţele prezentate.

Existenţa unor discuţii între inculpatul S.M. şi inculpatul T.R.A. atâta timp cât nu s-a probat că acestea priveau caracterul fals al adeverinţelor de venit nu constituie o probă în susţinerea vinovăţiei inculpatului T.R.A. cu atât mai mult cu cât, inculpatul S.M. personal a contractat un credit şi a purtat discuţii privind preluarea de către acesta a contractului de credit contractat de numita G.A.

Mai mult, acesta avea la aceiaşi sucursală un cont pentru firma sa.

Chiar şi în situaţia în care ar fi existat discuţii între inculpatul T.R.A. şi inculpatul S.M. privind obţinerea de către angajaţii săi a unor credite aceasta nu conduce şi la concluzia potrivit cu care ar fi avut cunoştinţă de data nereală a angajării a acestor persoane, înscrisă în adeverinţele de venit prezentate.

S-a făcut trimitere şi la declaraţiile martorilor M.A., A.M. şi A.S., funcţionari bancari, evidenţiate mai sus, în aspectele esenţiale.

Chiar şi instanţa de fond recunoaşte în motivare că este posibil ca S.T., Ş.E. şi G.A. să fi corrfirmat realitatea adeverinţelor de venit la verificările efectuate de structura centrală, însă fără a avea suport probatoriu a reţinut că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpatului S.M. şi de caracterul fals al adeverinţelor de venit.

S-a concluzionat că în mod corect instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului T.R.A. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. întrucât inculpatul a completat adeverinţa de venit cu datele prezentate de angajator fără a avea cunoştinţă că acestea sunt false, neexistând probe la dosar din care să rezulte contrariul.

Inculpatul s-a informat despre autenticitatea acestor date la reprezentantul angajatorului.

Totodată s-a evidenţiat că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a consumat atunci cînd inculpatul S.M. a semnat adeverinţa de venit întrucât, numai în acest moment, acest înscris a devenit unul care, prin folosire, poate produce consecinţe juridice şi nu în momentul în care s-a completat cu datele care atestau o situaţie juridică. Este de esenţa înscrisului sub semnătură privată semnarea acestuia de către cel de la care emană, întrucît, numai în acest moment se poate considera că acest înscris emană de la o persoană particulară iar prin datele pe care le cuprinde poate produce sau nu consecinţe juridice.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A. s-a reţinut că se impune achitarea acestuia întrucît, nu s-a probat că inculpatul ar fi cunoscut că datele cuprinse în adeverinţă ar fi false

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat complicitatea inculpatului T.R.A. la folosirea de către numita G.A. a adeverinţei false.

S-a reţinut totuşi că inculpatul, potrivit atribuţiilor de serviciu avea obligaţia de a primi, în completarea dosarului de creditare a adeverinţei de venit prezentată de titular, adeverinţă care doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice, astfel încât nu se poate susţine că a existat un act de ajutor sau de înlesnire la acţiunea de folosire a înscrisului fals.

Din perspectiva celor două aspecte s-a apreciat că fapta infracţională menţionată nu există, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Pentru inculpatul S.M. s-a reţinut comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Numita A.I. a contractat un credit de nevoi personale cu P. Bank în cuantum de 14.000 RON.

Pentru obţinerea creditului, numita A.I. s-a deplasat, împreună cu inculpatul S.M. şi cu numitul Ţ.D. la data de 21 august 2006 la instituţia bancară menţionată prezentând adeverinţa de venit din 21 august 2006. Evidenţiem că cererea de acordare a creditului a fost completată de inculpatul T.R., nefiind semnată de către numita A.I., neputându-se stabili persoana care a semnat acest document.

Contractul de împrumut a fost semnat de numita A.I. însă ordinul de plată cu care s-a ridcat suma de bani nu a fost semnat de aceasta.

Referitor la statutul de angajat al numitei A.I. reţinem că aceasta nu a fost niciodată angajată la firma inculpatului S.M.

În adeverinţa de venit se menţiona, în mod fals că numita A.I. era angajată la SC P.T. SRL Constanţa.

Adeverinţa de venit tipizată a fost completată de inculpatul S.M. şi semnată la rubrica director general de inculpatul S.B.S. iar la rubrica director economic este menţionat numele de S.T., fiind aplicată o semnătură indescifrabilă, semnătură care însă nu a fost executată de aceasta.

Referitor la numita S.T. s-a reţinut că aceasta este soţia inculpatului S.B.S., care fără a fi angajată la societatea administrată atât de inculpatul S.M. cât şi de soţul său, în calitate de persoană fizică autorizată ca şi expert contabil, a întocmit balanţe contabile lunare ori bilanţuri semestriale în numele acestei societăţi, pe care le-a depus autorităţilor financiare.

Raportat la elementele prezentate, reţinem că inculpaţii S.M. şi S.B.S. au falsificat adeverinţa de venit din 21 august 2006 pe care, cu acordul numitei A.I. şi în susţinerea cererii acesteia de creditare, a prezentat-o la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale, credit care a fost acordat, suma de banii fiind eliberată cu ordinul de plată din 22 august 2006.

S-a reţinut totodată că numita A.I. avea cunoştinţă de caracterul fals al adeverinţei, cunoscând că urmează să contracteze un credit pentru nevoi personale, în baza statului său de salariat, statut pe care nu îl avea şi a unui venit pe care nu îl încasa, astfel încât, prin prezentarea acesteia instituţiei bancare a realizat că, în acest mod induce în eroare banca la încheierea contractului de credit.

În aceste condiţii, emiterea în fals a adeverinţei de venit de către inculpaţii S.M. şi S.B.S. reprezintă un act de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă de numita A.I.

Scopul contractării creditului de către numita A.I. a fost acela de a-i remite suma de bani astfel obţinută inculpatului S.M., concluzie ce are la bază prezentarea la bancă a numitei A.I. împreună cu inculpatul S.M. şi cu numitul Ţ.D. acceptarea emiterii unei adeverinţe cu conţinut fals care atesta date nereale privind statutul său de angajat. S-au avut în vedere şi declaraţiile numitei A.I. care recunoaşte condiţiile de participare la obţinerea creditului susţinând că a procedat în această modalitate întrucât a fost rugată de numitul Ţ.D. să obţină un credit pe numele său însă suma de bani obţinută să fie remisă inculpatului S.M. precum şi declaraţiile numitului Ţ.D., cu care numita A.I. se afla în relaţii de concubinaj, şi care reliefează aceiaşi situaţie de fapt.

De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că, în această modalitate a procedat inculpatul S.M. şi cu alţi salariaţi ai societăţii pe care o administra, potrivit declaraţiilor acestora.

Referitor la infracţiunea de complicitate la înşelăciune reţinută a fi săvârşită de inculpatul T.R.A. s-a evidenţiat că materialul probator şi argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea vinovăţiei inculpatului menţionat sunt insuficiente pentru a stabili, fără dubiu că inculpatul a ajutat-o pe numita A.I. să inducă în eroare instituţia bancară.

S-a susţinut prin hotărârea instanţei de fond că inculpatul T.R.A. ar fi comis această infracţiune întrucât a acceptat un client despre care cunoştea că nu este eligibil şi a completat cu date nereale înscrisul Confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit.

Nu se prezintă de instanţa de fond probele în baza cărora s-ar putea reţine că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă că numita A.I. ar fi fost o persoană neeligibilă sau că nu ar fi efectuat verificările privind datele din adeverinţa de venit.

S-a evidenţiat că inculpatul T.R.A. a menţionat că ar fi obţinut numărul de telefon de la societate prin serviciul Informaţii 931, aspect în raport de care nu s-a dovedit contrariul, cu atât mai mult cu cât numărul de telefon al societăţii este menţionat în înscrisul intitulat Confirmare.

Menţionarea în înscrisul Confirmare a numitei S.T.ca fiind persoana cu care inculpatul T.R.A. ar fi discutat despre realitatea adeverinţei de venit nu poate fi apreciată ca nereală atâta timp cât, pe de o parte inculpatul T.R.A. nu avea posibilitatea să verifice identitatea persoanei care răspundea la telefon, iar orice altă persoană care ar fi putut să răspundă la telefon, şi aici menţionăm pe numitele Ş.E. în calitate de asistent manager, care de altfel a completat adeverinţele altor salariaţi cu date nereale şi a obţinut la rândul ei un credit tot prin utilizarea unei adeverinţe false, G.A., care lucra la societatea menţionată în calitate de director economic şi care la rândul ei a obţinut un credit la aceiaşi bancă prin utilizarea unei adeverinţe false precum şi numita S.T., soţia inculpatului S.B.S. care a participat efectiv la obţinerea creditului de numitul F.F. şi a numitei A.I. prin falsificarea adeverinţei de venit, şi care întocmea acte contabile deşi nu era angajata firmei.

Referitor la cele trei persoane menţionate, s-a reţinut că aveau interesul de a confirma adeverinţa de venit a numitei A.I., toate trei fiind direct interesate în obţinerea creditelor bancare, având cunoştinţă de caracterul fals al datelor din adeverinţele eliberate chiar pentru ele, ne referim la numitele Ş.E. şi G.A., persoane care, de altfel aveau cunoştinţă că acele credite se luau pentru inculpatul S.M.

Pentru numita S.T. s-a făcut trimitere şi la faptul că, adeverinţa de venit eliberată numitei A.I. a fost semnată, în calitate de director general chiar de soţul său, inculpatul S.B.S., astfel încât avea un interes personal de a confirma adeverinţele false iar adeverinţa falsă eliberată numitei M.C. a fost semnată în calitate de director economic chiar de către numita S.T., astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, aspect în baza căruia se poate aprecia că avea un interes personal de a confirma adeverinţele eliberate.

Mai mult, S.T. a obţinut şi ea un credit de nevoi personale deşi nu avea calitatea de angajat tot în baza unei adeverinţe false.

În consecinţă, având în vedere că aceste persoane cunoşteau activitatea infracţională a inculpatului S.M., l-au ajutat pe acesta să obţină, prin intermediul lor şi a celorlalţi salariaţi sume de bani de la instituţia bancară, aveau şi interesul ca la verificările efectuate de inculpatul T.R.A. să confirme realitatea datelor din adeverinţele prezentate.

Existenţa unor discuţii între inculpatul S.M. şi inculpatul T.R.A. atâta timp cât nu s-a probat că acestea priveau caracterul fals al adeverinţelor de venit nu constituie o probă în susţinerea vinovăţiei inculpatului T.R.A. cu atât mai mult cu cât, inculpatul S.M. personal a contractat un credit şi a purtat discuţii privind preluarea de către acesta a contractului de credit contractat de numita G.A.

Mai mult, acesta avea la aceiaşi sucursală un cont pentru firma sa.

Chiar şi în situaţia în care ar fi existat discuţii între inculpatul T.R.A. şi inculpatul S.M. privind obţinerea de către angajaţii săi a unor credite aceasta nu conduce şi la concluzia potrivit cu care ar fi avut cunoştinţă de data nereală a angajării a acestor persoane, înscrisă în adeverinţele de venit prezentate.

S-a făcut trimitere şi la declaraţiile martorilor M.A., A.M. şi A.S., funcţionari bancari, evidenţiate mai sus, în aspectele esenţiale.

Chiar şi instanţa de fond recunoaşte în motivare că este posibil ca S.T., Ş.E. şi G.A. să fi confirmat realitatea adeverinţelor de venit la verificările efectuate de structura centrală, însă fără a avea suport probatoriu a reţinut că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpatului S.M. şi de caracterul fals al adeverinţelor de venit.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A. s-a reţinut că se impune achitarea acestuia întrucît, nu s-a probat că inculpatul ar fi cunoscut că datele cuprinse în adeverinţă ar fi false.

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat complicitatea inculpatului T.R.A. la folosirea de către numita A.I. a adeverinţei false.

S-a reţinut totuşi că inculpatul, potrivit atribuţiilor de serviciu avea obligaţia de a primi, în completarea dosarului de creditare a adeverinţei de venit prezentată de titular, adeverinţă care doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice, astfel încât nu se poate susţine că a existat un act de ajutor sau de înlesnire la acţiunea de folosire a înscrisului fals.

Din perspectiva celor două aspecte, apreciem că fapta infracţională menţionată nu există, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Pentru inculpatul S.M. s-a reţinut comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Pentru inculpatul S.B.S. s-a reţinut comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Numita M.C. a contractat un credit de nevoi personale cu P. Bank în cuantum de 12017,50 RON.

Pentru obţinerea creditului, numita M.C. s-a deplasat, împreună cu inculpatul S.M. la data de 23 august 2006 la instituţia bancară menţionată prezentând adeverinţa de venit din 23 august 2006.

Evidenţiem că cererea de acordare a creditului a fost completată şi semnată de numita M.C.

De asemenea, contractul de împrumut a fost semnat de numita M.C.

Referitor la statutul de angajat al numitei M.C. s-a reţinut că aceasta a fost angajată în cadrul firmei SC A.C. SRL Constanţa, în calitate de consilier juridic la data de 01 octombrie 2006 în baza unui contract individual de muncă, venitul fiind stabilit la suma de 1252 RON. S-a mai reţinut faptul că numita M.C. nu are pregătire juridică astfel încât nici nu putea să fie angajată într-o asemenea funcţie.

La data de 14 noiembrie 2006, a intervenit încetarea contractului individual de muncă însă cu o dată anterioară, respectiv la data de 01 noiembrie 2006.

În adeverinţa de venit se menţiona, în mod fals că numita M.C. era angajată din data de 09 martie 2006, având în vedere data încheierii contractului individual de muncă, alta decât cea menţionată în adeverinţă.

Adeverinţa de venit tipizată a fost completă şi semnată la rubrica director general de inculpatul S.M. iar la rubrica director economic este menţionat numele de S.T., persoană care a şi semnat la rubrica director economic.

Referitor la numita S.T. s-a reţinut că aceasta este soţia inculpatului S.B.S., care fără a fi angajată la societatea administrată atât de inculpatul S.M. cât şi de soţul său, în calitate de persoană fizică autorizată ca şi expert contabil, a întocmit balanţe contabile lunare ori bilanţuri semestriale în numele acestei societăţi, pe care le-a depus autorităţilor financiare.

Raportat la elementele prezentate, s-a reţinut că inculpatul S.M. a falsificat adeverinţa de venit din 23 august 2006, pe care, cu acordul numitei M.C. şi în susţinerea cererii acesteia de creditare, a prezentat-o la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale, credit care a fost acordat, suma de banii fiind eliberată numitei M.C.

S-a reţinut totodată că numita M.C. avea cunoştinţă de caracterul fals al adeverinţei, cunoscând că urmează să contracteze un credit pentru nevoi personale, în baza statului său de salariat, statut pe care nu îl avea la data solicitării şi obţinerii creditului, astfel încât, prin prezentarea acesteia instituţiei bancare a realizat că, în acest mod induce în eroare banca la încheierea contractului de credit.

În aceste condiţii, emiterea în fals a adeverinţei de venit de către inculpatul S.M. reprezintă un act de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă de numita M.C.

Scopul contractării creditului de către numita M.C. a fost acela de a-i remite suma de bani astfel obţinută inculpatului S.M., concluzie ce are la bază prezentarea la bancă a numitei M.C. împreună cu inculpatul S.M., acceptarea emiterii unei adeverinţe cu conţinut fals care atesta date nereale privind data angajării.

S-au avut în vedere şi declaraţiile numitei M.C. care recunoaşte condiţiile de participare la obţinerea creditului.

De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că în această modalitate a procedat inculpatul S.M. şi cu alţi salariaţi ai societăţii pe care o administra, potrivit declaraţiilor acestora.

Referitor la infracţiunea de complicitate la înşelăciune reţinută a fi săvârşită de inculpatul T.R.A., s-a evidenţiat că materialul probator şi argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea vinovăţiei inculpatului menţionat sunt insuficiente pentru a stabili, fără dubiu că inculpatul a ajutat-o pe numita M.C. să inducă în eroare instituţia bancară. S-a susţinut prin hotărârea instanţei de fond că inculpatul T.R.A. ar fi comis această infracţiune întrucât a acceptat un client despre care cunoştea că nu este eligibil şi a completat cu date nereale înscrisul Confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit. Nu se prezintă de instanţa de fond probele în baza cărora s-ar putea reţine că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă că numita N.M. ar fi fost o persoană neeligibilă sau că nu ar fi efectuat verificările privind datele din adeverinţa de venit.

S-a evidenţiat că inculpatul T.R.A. a menţionat că ar fi obţinut numărul de telefon de la societate prin serviciul Informaţii 931, aspect în raport de care nu s-a dovedit contrariul, cu atât mai mult cu cât numărul de telefon al societăţii este menţionat în înscrisul intitulat Confirmare.

S-a menţionat în înscrisul Confirmare a numitei S.T. ca fiind persoana cu care inculpatul T.R.A. ar fi discutat despre realitatea adeverinţei de venit nu poate fi apreciată ca nereală atâta timp cât, pe de o parte inculpatul T.R.A. nu avea posibilitatea să verifice identitatea persoanei care răspundea la telefon, iar orice altă persoană care ar fi putut să răspundă la telefon, şi aici menţionăm pe numitele Ş.E. în calitate de asistent manager, care de altfel a completat adeverinţa cu date nereale şi a obţinut la rândul ei un credit tot prin utilizarea unei adeverinţe false, mai mult a completat toate adeverinţele de venit eliberate salariaţilor care au obţinut credite inclusiv pe a ei personală, G.A., care lucra la societatea menţionată în calitate de director economic şi care la rândul ei a obţinut un credit la aceiaşi bancă prin utilizarea unei adeverinţe false precum şi numita S.T., soţia inculpatului S.B.S. care a participat efectiv la obţinerea creditului de numitul F.F. şi care întocmea acte contabile deşi nu era angajata firmei.

Referitor la cele trei persoane menţionate, s-a reţinut că aveau interesul de a confirma adeverinţa de venit a numitei M.C., toate trei fiind direct interesate în obţinerea creditelor bancare, având cunoştinţă de caracterul fals al datelor din adeverinţele eliberate chiar pentru ele, ne referim la numitele Ş.E. şi G.A., persoane care, de altfel aveau cunoştinţă că acele credite se luau pentru inculpatul S.M.

Pentru numita S.T. s-a făcut trimitere şi la faptul că, adeverinţa de venit eliberată numitei A.I. a fost semnată, în calitate de director general chiar de soţul său, inculpatul S.B.S., astfel încât avea un interes personal de a confirma adeverinţele false iar adeverinţa falsă eliberată numitei M.C. a fost semnată în calitate de director economic chiar de către numita S.T., astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, aspect în baza căruia se poate aprecia că avea un interes personal de a confirma adeverinţele eliberate.

Mai mult, S.T. a obţinut şi ea un credit de nevoi personale deşi nu avea calitatea de angajat tot în baza unei adeverinţe false.

În consecinţă, având în vedere că aceste persoane cunoşteau activitatea infracţională a inculpatului S.M., l-au ajutat pe acesta să obţină, prin intermediul lor şi a celorlalţi salariaţi sume de bani de la instituţia bancară, aveau şi interesul ca la verificările efectuate de inculpatul T.R.A. să confirme realitatea datelor din adeverinţele prezentate.

Existenţa unor discuţii între inculpatul S.M. şi inculpatul T.R.A. atâta timp cât nu s-a probat că acestea priveau caracterul fals al adeverinţelor de venit nu constituie o probă în susţinerea vinovăţiei inculpatului T.R.A. cu atât mai mult cu cât, inculpatul S.M. personal a contractat un credit şi a purtat discuţii privind preluarea de către acesta a contractului de credit contractat de numita G.A.

Mai mult, acesta avea la aceiaşi sucursală un cont pentru firma sa.

Chiar şi în situaţia în care ar fi existat discuţii între inculpatul T.R.A. şi inculpatul S.M. privind obţinerea de către angajaţii săi a unor credite aceasta nu conduce şi la concluzia potrivit cu care ar fi avut cunoştinţă de data nereală a angajării a acestor persoane, înscrisă în adeverinţele de venit prezentate.

S-a fâcut trimitere şi la declaraţiile martorilor M.A., A.M. şi A.S., funcţionari bancari, evidenţiate mai sus, în aspectele esenţiale.

Chiar şi instanţa de fond recunoaşte în motivare că este posibil ca S.T., Ş.E. şi G.A. să fi confirmat realitatea adeverinţelor de venit la verificările efectuate de structura centrală, însă fără a avea suport probatoriu a reţinut că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpatului S.M. şi de caracterul fals al adeverinţelor de venit.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A., s-a reţinut că se impune achitarea acestuia întrucît, nu s-a probat că inculpatul ar fi cunoscut că datele cuprinse în adeverinţă ar fi false.

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat complicitatea inculpatului T.R.A. la folosirea de către numita M.C. a adeverinţei false.

S-a reţinut totuşi că inculpatul, potrivit atribuţiilor de serviciu avea obligaţia de a primi, în completarea dosarului de creditare a adeverinţei de venit prezentată de titular, adeverinţă care doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice, astfel încât nu se poate susţine că a existat un act de ajutor sau de înlesnire la acţiunea de folosire a înscrisului fals.

Din perspectiva celor două aspecte s-a apreciat că fapta infracţională menţionată nu există, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Pentru inculpatul S.M. s-a reţinut comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Numitul M.M. a contractat un credit de nevoi personale cu P. Bank în cuantum de 14427,50 RON.

Condiţiile în care a fost contractat acest credit nu au putut fi stabilite întrucât la data efectuării cercetărilor în cauză numitul M.M. era decedat.

Pentru obţinerea creditului, numitul M.M. s-ar fi deplasat la data de 20 septembrie 2006 la instituţia bancară menţionată prezentând adeverinţa de venit din 19 septembrie 2006.

S-a arătat că cererea de acordare a creditului a fost completată parţial de inculpatul T.R.A., neputându-se stabili cine a completat în parte cererea de creditare, însă, martora M.Ma., soţia numitului M.M. nu a recunoscut scrisul sau semnătura soţului său.

Aceleaşi aspecte se pot reţine şi cu privire la contractul de împrumut.

Referitor la statutul de angajat al numitului M.M. s-a reţinut că deşi în adeverinţa de venit se menţiona că numitul M.M. a fost angajat in cadrul firmei SC A.C. SRL Constanţa, în calitate de şef de echipă având un venit brut în valoare de 1680 RON, la ITM Constanţa nu s-a înregistrat un contract individual de muncă pe numele acestuia. În adeverinţa de venit se menţiona, în mod fals că numitul M.M. era angajat din data de 01 noiembrie 2005, deşi acesta nu a deţinut niciodată un contract individual de muncă.

Adeverinţa de venit tipizată a fost completată de inculpatul T.R.A. şi semantă la rubrica director general de inculpatul S.M. iar la rubrica director economic este menţionat numele de S.T., fiind aplicată o semnătură indescifrabilă, semnătură care însă nu a fost executată de aceasta.

Referitor la numita S.T. s-a reţinut că aceasta este soţia inculpatului S.B.S., care fără a fi angajată la societatea administrată atât de inculpatul S.M. cât şi de soţul său, în calitate de persoană fizică autorizată ca şi expert contabil, a întocmit balanţe contabile lunare ori bilanţuri semestriale în numele acestei societăţi, pe care le-a depus autorităţilor financiare.

Raportat la elementele prezentate s-a reţinut că inculpatul S.M. a falsificat adeverinţa de venit din 19 septembrie 2006, fără a se putea stabili dacă aceasta s-a realizat cu acordul numitului M.M. şi în susţinerea cererii acestuia de creditare, adeverinţă ce a fost prezentată la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale, credit care a fost acordat, suma de banii fiind eliberată.

Nu s-a putut stabili, având în vedere decesul numitului M.M., dacă acesta avea sau nu cunoştinţă de caracterul fals al adeverinţei, însă este cert că, în baza statului său de salariat, statut pe care nu îl avea la data solicitării şi obţinerii creditului, s-a realizat inducerea în eroare a băncii la încheierea contractului de credit.

În aceste condiţii, emiterea în fals a adeverinţei de venit de către inculpatul S.M. reprezintă un act de complicitate la infracţiunea de înşelăciune.

Scopul contractării creditului a fost acela ca suma de bani să fie încasată de inculpatului S.M., concluzie ce are la bază acceptarea emiterii unei adeverinţe cu conţinut fals care atesta date nereale privind angajarea numitului M.M.

S-au avut în vedere şi declaraţiile martorei M.Ma. care a menţionat că nu recunoaşte nici scrisul şi nici semnătura soţului său pe înscrisurile care i-au fost prezentate şi care emanau de la instituţia bancară, mai mult, soţul său suferea de neoplasm pulmonar şi nu putea să desfăşoare nici o activitate fiind pensionar din anul 2001.

De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că, în această modalitate a procedat inculpatul S.M. şi cu alţi salariaţi ai societăţii pe care o administra, potrivit declaraţiilor acestora.

Referitor la infracţiunea de complicitate reţinută a fi săvârşită de inculpatul T.R.A. s-a reţinut că materialul probator şi argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea vinovăţiei inculpatului menţionat sunt insuficiente pentru a stabili, fără dubiu că inculpatul l-a ajutat pe numitul M.M. să inducă în eroare instituţia bancară.

S-a susţinut prin hotărârea instanţei de fond că inculpatul T.R.A. ar fi comis această infracţiune întrucât a acceptat un client despre care cunoştea că nu este eligibil şi a completat cu date nereale înscrisul Confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit.

Nu se prezintă de instanţa de fond probele în baza cărora s-ar putea reţine că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă că numitul M.M. ar fi fost o persoană neeligibilă sau că nu ar fi efectuat verificările privind datele din adeverinţa de venit.

S-a arătat că inculpatul T.R.A. a menţionat că ar fi obţinut numărul de telefon de la societate prin serviciul Informaţii 931, aspect în raport de care nu s-a dovedit contrariul, cu atât mai mult cu cât numărul de telefon al societăţii este menţionat în înscrisul intitulat Confirmare.

Menţionarea în înscrisul Confirmare a numitei S.T. ca fiind persoana cu care inculpatul T.R.A. ar fi discutat despre realitatea adeverinţei de venit nu poate fi apreciată ca nereală atâta timp cât, pe de o parte inculpatul T.R.A. nu avea posibilitatea să verifice identitatea persoanei care răspundea la telefon, iar orice altă persoană care ar fi putut să răspundă la telefon, şi aici sunt menţionate numitele Ş.E. în calitate de asistent manager, care de altfel a completat adeverinţa cu date nereale şi a obţinut la rândul ei un credit tot prin utilizarea unei adeverinţe false, mai mult a completat toate adeverinţele de venit eliberate salariaţilor care au obţinut credite inclusiv pe a ei personală, G.A., care lucra la societatea menţionată în calitate de director economic şi care la rândul ei a obţinut un credit la aceiaşi bancă prin utilizarea unei adeverinţe false precum şi numita S.T., soţia inculpatului S.B.S. care a participat efectiv la obţinerea creditului de numitul F.F. şi care întocmea acte contabile deşi nu era angajata firmei.

Referitor la cele trei persoane menţionate, s-a reţinut că aveau interesul de a confirma adeverinţa de venit a numitului F.F., toate trei fiind direct interesate în obţinerea creditelor bancare, având cunoştinţă de caracterul fals al datelor din adeverinţele eliberate chiar pentru ele, ne referim la numitele Ş.E. şi G.A., persoane care, de altfel aveau cunoştinţă că acele credite se luau pentru inculpatul S.M.

Pentru numita S.T. s-a făcut trimitere şi la faptul că, adeverinţa de venit eliberată numitei A.I. a fost semnată, în calitate de director general chiar de soţul său, inculpatul S.B.S., astfel încât avea un interes personal de a confirma adeverinţele false iar adeverinţa falsă eliberată numitei M.C. a fost semnată în calitate de director economic chiar de către numita S.T., astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, aspect în baza căruia se poate aprecia că avea un interes personal de a confirma adeverinţele eliberate.

Mai mult, S.T. a obţinut şi ea un credit de nevoi personale deşi nu avea calitatea de angajat tot în baza unei adeverinţe false.

În consecinţă, având în vedere că aceste persoane cunoşteau activitatea infracţională a inculpatului S.M., l-au ajutat pe acesta să obţină, prin intermediul lor şi a celorlalţi salariaţi sume de bani de la instituţia bancară, aveau şi interesul ca la verificările efectuate de inculpatul T.R.A. să confirme realitatea datelor din adeverinţele prezentate.

Existenţa unor discuţii între inculpatul S.M. şi inculpatul T.R.A. atâta timp cât nu s-a probat că acestea priveau caracterul fals al adeverinţelor de venit nu constituie o probă în susţinerea vinovăţiei inculpatului T.R.A. cu atât mai mult cu cât, inculpatul S.M. personal a contractat un credit şi a purtat discuţii privind preluarea de către acesta a contractului de credit contractat de numita G.A.

Mai mult, acesta avea la aceiaşi sucursală un cont pentru firma sa.

Chiar şi în situaţia în care ar fi existat discuţii între inculpatul T.R.A. şi inculpatul S.M. privind obţinerea de către angajaţii săi a unor credite aceasta nu conduce şi la concluzia potrivit cu care ar fi avut cunoştinţă de data nereală a angajării a acestor persoane, înscrisă în adeverinţele de venit prezentate.

S-a făcut trimitere şi la declaraţiile martorilor M.A., A.M. şi A.S., funcţionari bancari, evidenţiate mai sus, în aspectele esenţiale.

Chiar şi instanţa de fond recunoaşte în motivare că este posibil ca S.T., Ş.E. şi G.A. să fi confirmat realitatea adeverinţelor de venit la verificările efectuate de structura centrală, însă fără a avea suport probatoriu a reţinut că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpatului S.M. şi de caracterul fals al adeverinţelor de venit.

În mod corect instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului T.R.A. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. întrucât inculpatul a completat adeverinţa de venit cu datele prezentate de angajator fără a avea cunoştinţă că acestea sunt false, neexistând probe la dosar din care să rezulte contrariul.

Inculpatul s-a informat despre autenticitatea acestor date la reprezentantul angajatorului.

Totodată, s-a arătat că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a consumat atunci cînd, inculpatul S.M. a semnat adeverinţa de venit întrucît, numai în acest moment, acest înscris a devenit unul care, prin folosire, poate produce consecinţe juridice şi nu în momentul în care s-a completat cu datele care atestau o situaţie juridică.

Este de esenţa înscrisului sub semnătură privată semnarea acestuia de către cel de la care emană, întrucît, numai în acest moment se poate considera că acest înscris emană de la o persoană particulară iar prin datele pe care le cuprinde poate produce sau nu consecinţe juridice.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A. s-a reţinut că se impune achitarea acestuia întrucît, nu s-a probat că inculpatul ar fi cunoscut că datele cuprinse în adeverinţă ar fi false.

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat complicitatea inculpatului T.R.A. la folosirea de către numitul M.M. a adeverinţei false.

S-a reţinut totuşi că inculpatul, potrivit atribuţiilor de serviciu avea obligaţia de a primi, în completarea dosarului de creditare a adeverinţei de venit prezentată de titular, adeverinţă care doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice, astfel încât nu se poate susţine că a existat un act de ajutor sau de înlesnire la acţiunea de folosire a înscrisului fals.

Din perspectiva celor două aspecte, apreciem că fapta infracţională menţionată nu există, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Pentru inculpatul S.M. s-a reţinut comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Numitul S.A. a contractat un credit de nevoi personale cu P. Bank în cuantum de 10000 RON.

Pentru obţinerea creditului, numitul S.A. s-a deplasat, împreună cu inculpatul S.M. la data de 26 septembrie 2006 la instituţia bancară menţionată prezentând adeverinţa de venit din 25 septembrie 2006.

Cererea de acordare a creditului a fost completată de inculpatul T.R.A. fiind însă semnată de numitul S.A.

De asemenea, contractul de împrumut a fost semnat de numitul S.A.

Referitor la statutul de angajat al numitului S.A., acesta nu a fost niciodată angajat în cadrul firmei SC A.C. SRL Constanţa, neexistând nici un contract individual de muncă înregistrat la ITM Constanţa.

S-a reţinut faptul că numitul S.A. a fost contatctat de inculpatul S.M. în luna septembrie 2006, prin intermediul numitului S.I., inculpatul aducându-i la cunoştinţă că îl poate angaja la firma sa cu condiţia să contracteze un credit în folosul său, în sensul că suma de bani obţinută să îi fie remisă urmând ca ratele lunare să fie achitate de inculpatul S.M., propunere cu care numitul S.A. a fost de acord.

Aspectele reţinute sunt confirmate de martorul P.R.C. căruia inculpatul S.M. i-a făcut aceiaşi propunere însă martorul a refuzat, ocazie cu care, numitul S.I., nepotul numitului S.A. i-a propus inculpatului S.M. să apeleze la unchiul său, numitul S.A., împrejurări relatate şi de martorul S.I. În adeverinţa de venit se menţiona, în mod fals că numitul S.A. era angajat din data de 01 iunie 2005, în funcţia de director al departamentului de aprovizionare, realizând un salariu de 1680 RON.

S-a evidenţiat că numitul S.A. avea o instruire şcolară şi profesională modestă, acesta fiind calificat în meseria de sudor.

Adeverinţa de venit tipizată a fost completa de inculpatul T.R.A. şi semnată la rubrica director general de inculpatul S.M. iar la rubrica şef contabil este menţionat numele de S.T., fiind aplicată o semnătură indescifrabilă, semnătură care însă nu a fost executată de aceasta.

Referitor la numita S.T., s-a reţinut că aceasta este soţia inculpatului S.B.S., care fără a fi angajată la societatea administrată atât de inculpatul S.M. cât şi de soţul său, în calitate de persoană fizică autorizată ca şi expert contabil, a întocmit balanţe contabile lunare ori bilanţuri semestriale în numele acestei societăţi, pe care le-a depus autorităţilor financiare.

Raportat la elementele prezentate, reţinem că inculpatul S.M. a falsificat adeverinţa de venit din 25 septembrie 2006, pe care, cu acordul numitului S.A. şi în susţinerea cererii acestuia de creditare, a prezentat-o la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale, credit care a fost acordat, suma de banii fiind eliberată numitului S.A. cu ordinul de plată din 26 septembrie 2006, semnat de către acesta.

S-a reţinut totodată că numitul S.A. avea cunoştinţă de caracterul fals al adeverinţei, cunoscând că urmează să contracteze un credit pentru nevoi personale, în baza statului său de salariat, statut pe care nu îl avea la data solicitării şi obţinerii creditului, astfel încât, prin prezentarea acesteia instituţiei bancare a realizat că, în acest mod induce în eroare banca la încheierea contractului de credit.

În aceste condiţii, emiterea în fals a adeverinţei de venit de către inculpatul S.M. reprezintă un act de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă de numitul S.A.

Scopul contractării creditului de către numitul S.A. a fost acela de a-i remite suma de bani astfel obţinută inculpatului S.M., concluzie ce are la bază prezentarea la bancă a numitului S.A. împreună cu inculpatul S.M., care s-a ocupat de toată procedura de obţinere a creditului, acceptarea emiterii unei adeverinţe cu conţinut fals care atesta date nereale privind statutul de salariat al numitului S.A., modalitatea în care a fost identificat de inculpatul S.M. ca posibilă persoană prin intermediul căreia să încheie un contract de împrumut.

Avem în vedere şi declaraţiile numitului S.A. dar şi ale martorilor mai sus menţionaţi, deja evidenţiate.

De asemenea, avem în vedere şi faptul că, în această modalitate a procedat inculpatul S.M. şi cu alţi salariaţi ai societăţii pe care o administra, potrivit declaraţiilor acestora.

Referitor la infracţiunea de complicitate reţinută a fi săvârşită de inculpatul T.R.A., reţinem că materialul probator şi argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea vinovăţiei inculpatului menţionat sunt insuficiente pentru a stabili, fără dubiu că inculpatul l-a ajutat pe numitul S.A. să inducă în eroare instituţia bancară. S-a susţinut prin hotărârea instanţei de fond că inculpatul T.R.A. ar fi comis această infracţiune întrucât a acceptat un client despre care cunoştea că nu este eligibil şi a completat cu date nereale înscrisul Confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit.

Nu se prezintă de instanţa de fond probele în baza cărora s-ar putea reţine că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă că numitul S.A. ar fi fost o persoană neeligibilă sau că nu ar fi efectuat verificările privind datele din adeverinţa de venit.

S-a evidenţiat că inculpatul T.R.A. a menţionat că ar fi obţinut numărul de telefon de la societate prin serviciul Informaţii 931, aspect în raport de care nu s-a dovedit contrariul, cu atât mai mult cu cât numărul de telefon al societăţii este menţionat în înscrisul intitulat Confirmare.

Menţionarea în înscrisul Confirmare a numitei S.T. ca fiind persoana cu care inculpatul T.R.A. ar fi discutat despre realitatea adeverinţei de venit nu poate fi apreciată ca nereală atâta timp cât, pe de o parte inculpatul T.R.A. nu avea posibilitatea să verifice identitatea persoanei care răspundea la telefon, iar orice altă persoană care ar fi putut să răspundă la telefon, şi aici sunt menţionate numitele Ş.E. în calitate de asistent manager, care de altfel a completat adeverinţe cu date nereale a unora dintre salariaţii folosiţi de inculpatul S.M. şi a obţinut la rândul ei un credit tot prin utilizarea unei adeverinţe false, completată de aceasta, G.A., care lucra la societatea menţionată în calitate de director economic şi care la rândul ei a obţinut un credit la aceiaşi bancă prin utilizarea unei adeverinţe false precum şi numita S.T., soţia inculpatului S.B.S. care a participat efectiv la obţinerea creditului de numitul F.F. şi care întocmea acte contabile deşi nu era angajata firmei.

Referitor la cele trei persoane menţionate, s-a reţinut că aveau interesul de a confirma adeverinţa de venit a numitului S.A., toate trei fiind direct interesate în obţinerea creditelor bancare, având cunoştinţă de caracterul fals al datelor din adeverinţele eliberate chiar pentru ele, ne referim la numitele Ş.E. şi G.A., persoane care, de altfel aveau cunoştinţă că acele credite se luau pentru inculpatul S.M.

Pentru numita S.T. s-a făcut trimitere şi la faptul că adeverinţa de venit eliberată numitei A.I. a fost semnată, în calitate de director general chiar de soţul său, inculpatul S.B.S., astfel încât avea un interes personal de a confirma adeverinţele false iar adeverinţa falsă eliberată numitei M.C. a fost semnată în calitate de director economic chiar de către numita S.T., astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, aspect în baza căruia se poate aprecia că avea un interes personal de a confirma adeverinţele eliberate.

Mai mult, S.T. a obţinut şi ea un credit de nevoi personale deşi nu avea calitatea de angajat tot în baza unei adeverinţe false. În consecinţă, având în vedere că aceste persoane cunoşteau activitatea infracţională a inculpatului S.M., l-au ajutat pe acesta să obţină, prin intermediul lor şi a celorlalţi salariaţi sume de bani de la instituţia bancară, aveau şi interesul ca la verificările efectuate de inculpatul T.R.A. să confirme realitatea datelor din adeverinţele prezentate.

Existenţa unor discuţii între inculpatul S.M. şi inculpatul T.R.A. atâta timp cât nu s-a probat că acestea priveau caracterul fals al adeverinţelor de venit nu constituie o probă în susţinerea vinovăţiei inculpatului T.R.A. cu atât mai mult cu cât, inculpatul S.M. personal a contractat un credit şi a purtat discuţii privind preluarea de către acesta a contractului de credit contractat de numita G.A.

Mai mult, acesta avea la aceiaşi sucursală un cont pentru firma sa.

Chiar şi în situaţia în care ar fi existat discuţii între inculpatul T.R.A. şi inculpatul S.M. privind obţinerea de către angajaţii săi a unor credite aceasta nu conduce şi la concluzia potrivit cu care ar fi avut cunoştinţă de data nereală a angajării a acestor persoane, înscrisă în adeverinţele de venit prezentate.

S-a făcut trimitere şi la declaraţiile martorilor M.A., A.M. şi A.S., funcţionari bancari, evidenţiate mai sus, în aspectele esenţiale.

Chiar şi instanţa de fond recunoaşte în motivare că este posibil ca S.T., Ş.E. şi G.A. să fi confirmat realitatea adeverinţelor de venit la verificările efectuate de structura centrală, însă fără a avea suport probatoriu a reţinut că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpatului S.M. şi de caracterul fals al adeverinţelor de venit.

De asemenea, se are în vedere şi faptul că, în perioada de referinţă instituţiile bancare erau interesate în încheierea foarte multe contracte, stabilind o procedură simplificată de acordare a împrumuturilor şi cu verificări sumare, împrejurări de care s-a profitat de persoanele care au încheiat astfel de contracte.

S-a reţinut şi împrejurarea că inclusiv personalul bancar era evaluat în funcţie de numărul de contracte încheiat, aceştia fiind direct interesaţi, în creşterea numărului de contracte perfectate.

Relevant este şi aspectul că tot personalul din sucursală îl cunoştea pe inculpatul S.M., inclusiv directoarea sucursalei, totodată, aveau cunoştinţă de scopul prezenţei inculpatului, respectiv obţinerea de credite pentru salariaţii societăţii sale, mai mult, uneori, actele prezentate de acesta au fost verificate chiar de directorul sucursalei iar în alte cazuri, verificările efectuate de inculpatul T.R.A. erau reluate şi de un alt salariat al sucursalei, ceea ce conduce la concluzia că, modalitatea de lucru şi actele prezentate de inculpatul S.M., aparent erau corecte.

Nu s-au prezentat de instanţa de fond alte argumente, în afara formalismului verificărilor efectuate de inculpatul T.R.A., ori, raportat la aspectele prezentate de instanţa de apel, nu este suficient pentru a se reţine conivenţa dintre inculpaţii T.R.A. şi S.M.

În mod corect instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului T.R.A. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. întrucât inculpatul a completat adeverinţa de venit cu datele prezentate de angajator fără a avea cunoştinţă că acestea sunt false, neexistând probe la dosar din care să rezulte contrariul.

Inculpatul s-a informat despre autenticitatea acestor date la reprezentantul angajatorului.

Totodată, s-a evidenţiat că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a consumat atunci cînd, inculpatul S.M. a semnat adeverinţa de venit întrucît, numai în acest moment, acest înscris a devenit unul care, prin folosire, poate produce consecinţe juridice şi nu în momentul în care s-a completat cu datele care atestau o situaţie juridică.

Este de esenţa înscrisului sub semnătură privată semnarea acestuia de către cel de la care emană, întrucît, numai în acest moment se poate considera că acest înscris emană de la o persoană particulară iar prin datele pe care le cuprinde poate produce sau nu consecinţe juridice.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A. s-a reţinut că se impune achitarea acestuia întrucît, nu s-a probat că inculpatul ar fi cunoscut că datele cuprinse în adeverinţă ar fi false.

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat complicitatea inculpatului T.R.A. la folosirea de către numitul S.A. a adeverinţei false.

S-a reţinut totuşi că inculpatul, potrivit atribuţiilor de serviciu avea obligaţia de a primi, în completarea dosarului de creditare a adeverinţei de venit prezentată de titular, adeverinţă care doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice, astfel încât nu se poate susţine că a existat un act de ajutor sau de înlesnire la acţiunea de folosire a înscrisului fals.

Din perspectiva celor două aspecte s-a apreciat că fapta infracţională menţionată nu există, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Pentru inculpatul S.M. se va reţine comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Numita G.E. a contractat un credit de nevoi personale cu P. Bank în cuantum de x RON.

Pentru obţinerea creditului, numita G.E. s-a deplasat, împreună cu numiţii S.I., fostul său soţ, S.A., unchiul acestuia şi cu inculpatul S.M. la data de 03 noiembrie 2006 la instituţia bancară menţionată unde au intrat doar numiţii S.A. şi G.E. şi unde s-a prezentat adeverinţa de venit din 02 noiembrie 2006.

S-a reţinut că cererea de acordare a creditului a fost completată de inculpatul T.R.A., neputându-se stabili persoana care a semnat cererea, însă contractul de împrumut a fost semnat de numita G.E.

Referitor la statutul de angajat al numitei G.E. s-a reţinut că acesta nu a fost niciodată angajat în cadrul firmei SC A.C. SRL Constanţa, neexistând nici un contract individual de muncă înregistrat la ITM Constanţa.

De asemenea, numita G.E. a fost contactată de inculpatul S.M. în luna septembrie 2006, prin intermediul numiţilor S.I., fostul său soţ şi S.A., unchiul acestuia şi concubinul numitei G.E., inculpatul S.M., sub promisiunea unui loc de muncă i-a solicitat să contracteze un credit de nevoi personale urmând ca suma obţinută să i se dea inculpatului care şi-a luat angajamentul că va achita ratele lunare, solicitare cu care numita G.E. a fost de acord.

Aspectele reţinute sunt confirmate de martorii S.I. şi S.A. dar şi prin declaraţiile numitei G.E.

În adeverinţa de venit se menţiona, în mod fals că numita G.E. era angajată din data de 01 noiembrie 2005, în funcţia de contabil, realizând un salariu de 1830 RON.

S-a constatat că numita G.E. nu avea o instruire şcolară şi profesională care să îi permită ocuparea acestei funcţii.

Adeverinţa de venit tipizată a fost completată de inculpatul T.R.A. şi semnată la rubrica director general de inculpatul S.M. iar la rubrica contabil şef s-a menţionat numele de S.T., fiind aplicată o semnătură indescifrabilă, semnătură care însă nu a fost executată de aceasta.

Referitor la numita S.T. reţinem că aceasta este soţia inculpatului S.B.S. care fără a fi angajată la societatea administrată atât de inculpatul S.M. cât şi de soţul său, în calitate de persoană fizică autorizată ca şi expert contabil, a întocmit balanţe contabile lunare ori bilanţuri semestriale în numele acestei societăţi, pe care le-a depus autorităţilor financiare.

Raportat la elementele prezentate, s-a reţinut că inculpatul S.M. a falsificat adeverinţa de venit din 02 noiembrie 2006, pe care, cu acordul numitei G.E. şi în susţinerea cererii acesteia de creditare, a prezentat-o la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale, credit care a fost acordat, suma de banii fiind eliberată numitei G.E. cu ordinul de plată din 03 noiembrie 2006, semnat de către aceasta.

Suma de bani obţinută a fost remisă imediat inculpatului S.M., aspect ce rezultă din declaraţiile numiţilor G.E., S.I. şi S.A. Numita G.E. avea cunoştinţă de caracterul fals al adeverinţei, cunoscând că urmează să contracteze un credit pentru nevoi personale, în baza statului său de salariat, statut pe care nu îl avea la data solicitării şi obţinerii creditului, astfel încât, prin prezentarea acesteia instituţiei bancare a realizat că, în acest mod induce în eroare banca la încheierea contractului de credit.

În aceste condiţii, emiterea în fals a adeverinţei de venit de către inculpatul S.M. reprezintă un act de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă de numita G.E.

Scopul contractării creditului de către numita a fost acela de a-i remite suma de bani astfel obţinută inculpatului S.M., concluzie ce are la bază prezentarea la bancă a numiţilor S.I., persoană care se implicase activ şi în recrutarea numitului S.A., persoană pe numele căruia se obţinuse deja un credit şi a inculpatul S.M., care s-a ocupat de toata procedura de obţinere a creditului, acceptarea emiterii unei adeverinţe cu conţinut fals care atesta date nereale privind statutul de salariat al numitei G.E. şi nu în ultimul rând remiterea sumei de bani către inculpatul S.M.

S;a avut în vedere şi faptul că în această modalitate a procedat inculpatul S.M. şi cu alţi salariaţi ai societăţii pe care o administra, potrivit declaraţiilor acestora.

Referitor la infracţiunea de complicitate la înşelăciune reţinută a fi săvârşită de inculpatul T.R.A., s-a evidenţiat că materialul probator şi argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea vinovăţiei inculpatului menţionat sunt insuficiente pentru a stabili, fără dubiu că inculpatul l-a ajutat pe numitul S.A. să inducă în eroare instituţia bancară.

S-a susţinut prin hotărârea instanţei de fond că inculpatul T.R.A. ar fi comis această infracţiune întrucât a acceptat un client despre care cunoştea că nu este eligibil şi a completat cu date nereale înscrisul Confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit.

Nu se prezintă de instanţa de fond probele în baza cărora s-ar putea reţine că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă că numitul S.A. ar fi fost o persoană neeligibilă sau că nu ar fi efectuat verificările privind datele din adeverinţa de venit.

S-a arătat că inculpatul T.R.A. a menţionat că ar fi obţinut numărul de telefon de la societate prin serviciul Informaţii 931, aspect în raport de care nu s-a dovedit contrariul, cu atât mai mult cu cât numărul de telefon al societăţii este menţionat în înscrisul intitulat Confirmare.

Menţionarea în înscrisul Confirmare a numitei S.T. ca fiind persoana cu care inculpatul T.R.A. ar fi discutat despre realitatea adeverinţei de venit nu poate fi apreciată ca nereală atâta timp cât, pe de o parte inculpatul T.R.A. nu avea posibilitatea să verifice identitatea persoanei care răspundea la telefon, iar orice altă persoană care ar fi putut să răspundă la telefon, şi aici menţionăm pe numitele Ş.E. în calitate de asistent manager, care de altfel a completat adeverinţe cu date nereale a unora dintre salariaţii folosiţi de inculpatul S.M. şi a obţinut la rândul ei un credit tot prin utilizarea unei adeverinţe false, completată de aceasta, G.A., care lucra la societatea menţionată în calitate de director economic şi care la rândul ei a obţinut un credit la aceiaşi bancă prin utilizarea unei adeverinţe false precum şi numita S.T., soţia inculpatului S.B.S. care a participat efectiv la obţinerea creditului de numitul F.F. şi care întocmea acte contabile deşi nu era angajata firmei.

Referitor la cele trei persoane menţionate, s-a reţinut că aveau interesul de a confirma adeverinţa de venit a numitului S.A., toate trei fiind direct interesate în obţinerea creditelor bancare, având cunoştinţă de caracterul fals al datelor din adeverinţele eliberate chiar pentru ele, ne referim la numitele Ş.E. şi G.A., persoane care, de altfel aveau cunoştinţă că acele credite se luau pentru inculpatul S.M.

Pentru numita S.T. mai facem trimitere şi la faptul că, adeverinţa de venit eliberată numitei A.I. a fost semnată, în calitate de director general chiar de soţul său, inculpatul S.B.S., astfel încât avea un interes personal de a confirma adeverinţele false iar adeverinţa falsă eliberată numitei M.C. a fost semnată în calitate de director economic chiar de către numita S.T., astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, aspect în baza căruia se poate aprecia că avea un interes personal de a confirma adeverinţele eliberate.

Mai mult, S.T. a obţinut şi ea un credit de nevoi personale deşi nu avea calitatea de angajat tot în baza unei adeverinţe false.

În consecinţă, având în vedere că aceste persoane cunoşteau activitatea infracţională a inculpatului S.M., l-au ajutat pe acesta să obţină, prin intermediul lor şi a celorlalţi salariaţi sume de bani de la instituţia bancară, aveau şi interesul ca la verificările efectuate de inculpatul T.R.A. să confirme realitatea datelor din adeverinţele prezentate.

Existenţa unor discuţii între inculpatul S.M. şi inculpatul T.R.A. atâta timp cât nu s-a probat că acestea priveau caracterul fals al adeverinţelor de venit nu constituie o probă în susţinerea vinovăţiei inculpatului T.R.A. cu atât mai mult cu cât, inculpatul S.M. personal a contractat un credit şi a purtat discuţii privind preluarea de către acesta a contractului de credit contractat de numita G.A.

Mai mult, acesta avea la aceiaşi sucursală un cont pentru firma sa.

Chiar şi în situaţia în care ar fi existat discuţii între inculpatul T.R.A. şi inculpatul S.M. privind obţinerea de către angajaţii săi a unor credite aceasta nu conduce şi la concluzia potrivit cu care ar fi avut cunoştinţă de data nereală a angajării a acestor persoane, înscrisă în adeverinţele de venit prezentate.

S-a făcut trimitere şi la declaraţiile martorilor M.A., A.M. şi A.S., funcţionari bancari, evidenţiate mai sus, în aspectele esenţiale, în special în ceea ce priveşte faptul că inculpatul T.R.A. nu putea urgenta procedura de aprobare a creditului, acest aspect depinzând de funcţionarii bancari de la structura centrală.

Chiar şi instanţa de fond recunoaşte în motivare că este posibil ca S.T., Ş.E. şi G.A. să fi confirmat realitatea adeverinţelor de venit la verificările efectuate de structura centrală, însă fără a avea suport probatoriu a reţinut că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă de activitatea infracţională a inculpatului S.M. şi de caracterul fals al adeverinţelor de venit.

De asemenea, s-a avut în vedere şi faptul că, în perioada de referinţă instituţiile bancare erau interesate în încheierea a foarte multe contracte, stabilind o procedură simplificată de acordare a împrumuturilor şi cu verificări sumare, împrejurări de care s-a profitat de persoanele care au încheiat astfel de contracte.

S-a reţinut şi împrejurarea că, inclusiv personalul bancar era evaluat în funcţie de numărul de contracte încheiat, aceştia fiind direct interesaţi, în creşterea numărului de contracte perfectate.

Relevant este şi aspectul că tot personalul din sucursală îl cunoştea pe inculpatul S.M., inclusiv directoarea sucursalei, totodată, aveau cunoştinţă de scopul prezenţei inculpatului, respectiv obţinerea de credite pentru salariaţii societăţii sale, mai mult, uneori, actele prezentate de acesta au fost verificate chiar de directorul sucursalei iar în alte cazuri, verificările efectuate de inculpatul T.R.A. erau reluate şi de un alt salariat al sucursalei, ceea ce conduce la concluzia că, modalitatea de lucru şi actele prezentate de inculpatul S.M., aparent erau corecte.

Nu s-au prezentat de instanţa de fond alte argumente, în afara formalismului verificărilor efectuate de inculpatul T.R.A., ori, raportat la aspectele prezentate de instanţa de apel, nu este suficient pentru a se reţine conivenţa dintre inculpaţii T.R.A. şi S.M.

În mod corect instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului T.R.A. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. întrucât inculpatul a completat adeverinţa de venit cu datele prezentate de angajator fără a avea cunoştinţă că acestea sunt false, neexistând probe la dosar din care să rezulte contrariul.

Inculpatul s-a informat despre autenticitatea acestor date la reprezentantul angajatorului. Totodată, s-a arătat că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a consumat atunci când, inculpatul S.M. a semnat adeverinţa de venit întrucît, numai în acest moment, acest înscris a devenit unul care, prin folosire, poate produce consecinţe juridice şi nu în momentul în care s-a completat cu datele care atestau o situaţie juridică.

Este de esenţa înscrisului sub semnătură privată semnarea acestuia de către cel de la care emană, întrucât, numai în acest moment se poate considera că acest înscris emană de la o persoană particulară iar prin datele pe care le cuprinde poate produce sau nu consecinţe juridice.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A., reţinem că se impune achitarea acestuia întrucît, nu s-a probat că inculpatul ar fi cunoscut că datele cuprinse în adeverinţă ar fi false

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat complicitatea inculpatului T.R.A. la folosirea de către numita G.E. a adeverinţei false.

S-a reţinut că inculpatul, potrivit atribuţiilor de serviciu avea obligaţia de a primi, în completarea dosarului de creditare a adeverinţei de venit prezentată de titular, adeverinţă care doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice, astfel încât nu se poate susţine că a existat un act de ajutor sau de înlesnire la acţiunea de folosire a înscrisului fals.

Din perspectiva celor două aspecte, s-a apreciat că fapta infracţională menţionată nu există, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Consideraţii privind încadrarea juridică a faptelor de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a celor de fals în înscrisuri sub semnătură privată comise de inculpatul S.M. din perspectiva dispoziţiilor art. 5 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.

S-a apreciat că activitatea infracţională, mai sus evidenţiată a inculpatului S.M. se încadrează în infracţiunile prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., actele de complicitate în raport de actele comise în calitate de autori de F.F., Ş.E., M.E.,T.D., N.M., G.A., A.I., M. (actuala D.) C., M M., S.A., G.E. şi de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., (privind adeverinţele de venit relative la creditele acordate de P. Bank numiţilor F.F., Ş.E., M.E., T.D., N.M., G.A., A.I., M. (actuala D.) C., M.M., S.A. şi G.E.

S-a apreciat că legea penală mai favorabilă este noul C. pen., întrucât pe de o parte stabileşte prin art. 183 noul C. pen., producerea consecinţelor deosebit de grave la un cuantum mult mai ridicat, astfel încât este înlăturată o agravantă a infracţiunii de înşelăciune, cea prev. de art. 215 alin. (5) vechiul C. pen. Totodată, noul C. pen. este mai favorabil şi din perspectiva limitelor de pedeapsă prevăzute de textul legal care incriminează infracţiunea de înşelăciune, respectiv art. 244 C. pen. şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.

Având în vedere că actele de complicitate s-au comis în dauna aceleiaşi părţi vătămate, se poate reţine forma continuată a infracţiunii prev. de art. 35 C. pen.

Totodată, întrucât actele de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-au comis în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, şi luând în considerare că nu există mai multe părţi vătămate, se va reţine, şi pentru această infracţiune forma continuată a infracţiunii prev. de art. 35 C. pen.

S-a luat în considerare şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 256 din 06 mai 2014, privind aplicarea art. 5 C. pen. în sensul aplicării globale a legii penale apreciate ca fiind mai favorabilă.

Consideraţii privind încadrarea juridică a faptei de înşelăciune şi a celei de uz de fals comise de inculpata S.E. din perspectiva dispoziţiilor art. 5 C. pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.

Pentru a aprecia dacă una din legile penale succesive este mai favorabilă, se are în vedere deosebirile sub aspectul condiţiilor de incriminare, a condiţiilor de urmărire şi judecată, de tragere la răspundere penală şi al sancţiunilor.

În raport de acest ultim criteriu compararea legilor se face prin observarea limitelor de pedeapsă dar şi a tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă şi la mijloacele legale de individualizare, urmând a fi avute în vedere şi cauzele de modificare a pedepsei, de atenuare sau de agravare precum şi circumstanţele atenuante şi agravante.

Comparând cele două legi penale succesive din punctul de vedere al condiţiilor de incriminare, s-a constatat că pentru fapta de înşelăciune, nu mai este reglementată condiţia ca aceasta să fie comisă în convenţii.

Din punctul de vedere al sancţiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor în noul C. pen., sub aspectul pedepsei principale, pentru infracţiunea de înşelăciune este mult mai redusă, astfel încât ar apărea că legea penală mai favorabilă ar fi noul C. pen.

Totuşi, întrucât în favoarea inculpatei s-au reţinut de instanţa de fond circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, circumstanţă, care, aşa cum vom arăta la rubrica individualizarea pedepsei va fi menţinută, se poate constata din perspectiva dispoziţiilor art. 76 lit. e) şi art. 76 lit. c) C. pen. anterior că, minimul de pedeapsă la care poate fi coborât minimul special prevăzut de C. pen. anterior pentru cele două infracţiuni, este mult mai mic decât minimele de pedeapsă ce ar putea fi aplicate inculpatei în raport de noul C. pen. în cazul reţinerii de circumstanţe atenuante.

Astfel, potrivit art. 76 alin. (1) noul C. pen., în cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime.

Conform art. 76 lit. c) din vechiul C. pen., când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special dar nu mai jos de 3 luni iar potrivit art. 76 lit. e) C. pen. anterior, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 RON. În raport de acest ultim criteriu, având în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 256 din 06 mai 2014, Curtea a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru inculpata Ş.E. este C. pen. anterior.

Consideraţii privind încadrarea juridică a faptei de înşelăciune şi a celei de uz de fals comise de inculpata N.M. din perspectiva dispoziţiilor art. 5 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.

Pentru a aprecia dacă una din legile penale succesive este mai favorabilă, se au în vedere deosebirile sub aspectul condiţiilor de incriminare, a condiţiilor de urmărire şi judecată, de tragere la răspundere penală şi al sancţiunilor.

În raport de acest ultim criteriu compararea legilor se face prin observarea limitelor de pedeapsă dar şi a tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă şi la mijloacele legale de individualizare, urmând a fi avute în vedere şi cauzele de modificare a pedepsei, de atenuare sau de agravare precum şi circumstanţele atenuante şi agravante.

Comparând cele două legi penale succesive din punctul de vedere al condiţiilor de incriminare, se constată că pentru fapta de înşelăciune, nu mai este reglementată condiţia ca aceasta să fie comisă în convenţii.

Din punctul de vedere al sancţiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor în noul C. pen., sub aspectul pedepsei principale, pentru infracţiunea de înşelăciune este mult mai redusă, astfel încât ar apărea că legea penală mai favorabilă ar fi noul C. pen.

Totuşi, întrucât în favoarea inculpatei s-a reţinut de instanţa de fond circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, circumstanţă, care, aşa cum vom arăta la rubrica individualizarea pedepsei va fi menţinută, se poate constata din perspectiva dispoziţiilor art. 76 lit. e) şi art. 76 lit. c) C. pen. anterior că, minimul de pedeapsă la care poate fi coborât minimul special prevăzut de C. pen. anterior pentru cele două infracţiuni, este mult mai mic decât minimele de pedeapsă ce ar putea fi aplicate inculpatei în raport de noul C. pen. în cazul reţinerii de circumstanţe atenuante.

Astfel, potrivit art. 76 alin. (1) noul C. pen., în cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime.

Conform art. 76 lit. c) din vechiul C. pen., când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special dar nu mai jos de 3 luni iar potrivit art. 76 lit. e) C. pen. anterior, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 RON. În raport de acest ultim criteriu, având în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 256 din 06 mai 2014, Curtea a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru inculpata N.M. este C. pen. anterior.

Activitatea infracţională a inculpaţilor S.A.F., S.B.S., D.C.. şi B.C.

Inculpatul S.A.F. a contractat un credit de nevoi personale cu P. Bank în sumă de 6270 RON.

Pentru obţinerea creditului, inculpatul S.A.F. s-a deplasat la data de 24 iulie 2006 la instituţia bancară menţionată unde s-a prezentat adeverinţa de venit din 24 iulie 2006.

S-a arătat că cererea de acordare a creditului a fost completată de inculpatul T.R.A., în ceea ce priveşte declaraţia de acord tipizat P. Bank nu s-a putut stabili autorul grafic de la rubrica "subsemnatul" iar în ceea ce priveşte autorul grafic de la rubrica "semnătura emitentului" s-a stabilit că nu a fost executată de inculpatul S.A.F. iar referitor la contractul de împrumut s-a reţinut că semnăturile executate sunt inapte pentru un examen grafoscopic.

Referitor la statutul de angajat al inculpatului s-a reţinut că acesta nu a fost niciodată angajat în cadrul firmei SC P.T. SRL, neexistând nici un contract individual de muncă înregistrat la ITM Constanţa, aspect ce rezultă din adresele din 09 iulie 2007 şi din 26 iulie 2007 eliberate de ITM Constanţa, înscrisuri în baza cărora va fi înlăturată susţinerea inculpatului S.B.S. potrivit cu care inculpatul S.A.F. ar fi fost angajat al acestei societăţi.

Având în vedere această împrejurare s-a reţinut ca fiind neconforme cu realitatea şi datele cuprinse în adeverinţa de venit privind data angajării şi salariul realizat de inculpatul S.A.F.

Adeverinţa de venit tipizată a fost completată de inculpatul S.B.S. care a şi semnat această adeverinţă în calitate de director general iar la rubrica contabil şef s-a menţionat numele de S.T., fiind aplicată o semnătură indescifrabilă, semnătură care însă nu a fost executată de aceasta.

Referitor la numita S.T. s-a reţinut că aceasta este soţia inculpatului S.B.S., care fără a fi angajată la societatea administrată atât de inculpatul S.M. cât şi de soţul său, în calitate de persoană fizică autorizată ca şi expert contabil, a întocmit balanţe contabile lunare ori bilanţuri semestriale în numele acestei societăţi, pe care le-a depus autorităţilor financiare.

Raportat la elementele prezentate s-a reţinut că inculpatul S.B.S. a falsificat adeverinţa de venit din 24 iulie 2006, pe care a remis-o inculpatului S.A.F. care a prezentat-o la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale, credit care a fost acordat, suma de banii fiind eliberată cu ordinul de plată din 24 iulie 2006.

S-a reţinut că inculpatul S.A.F. avea cunoştinţă de caracterul fals al adeverinţei, cunoscând că urmează să contracteze un credit pentru nevoi personale, în baza statului său de salariat, statut pe care nu îl avea la data solicitării şi obţinerii creditului, astfel încât, prin prezentarea acesteia instituţiei bancare a realizat că, în acest mod induce în eroare banca la încheierea contractului de credit.

În aceste condiţii, emiterea în fals a adeverinţei de venit de către inculpatul S.B.S. reprezintă un act de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă de inculpatul S.A.F.

Referitor la infracţiunea de complicitate la înşelăciune reţinută a fi săvârşită de inculpatul T.R.A. s-a evidenţiat că materialul probator şi argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea vinovăţiei inculpatului menţionat sunt insuficiente pentru a stabili, fără dubiu că inculpatul l-a ajutat pe inculpatul S.A.F. să inducă în eroare instituţia bancară.

S-a susţinut prin hotărârea instanţei de fond că inculpatul T.R.A. ar fi comis această infracţiune întrucât a acceptat un client despre care cunoştea că nu este eligibil şi a completat cu date nereale înscrisul Confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit.

Nu se prezintă de instanţa de fond probele în baza cărora s-ar putea reţine că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă că inculpatul S.A.F. ar fi fost o persoană neeligibilă sau că nu ar fi efectuat verificările privind datele din adeverinţa de venit.

S-a evidenţiat că inculpatul T.R.A. a menţionat că ar fi obţinut numărul de telefon de la societate prin serviciul Informaţii 931, aspect în raport de care nu s-a dovedit contrariul, cu atât mai mult cu cât numărul de telefon al societăţii este menţionat în înscrisul intitulat Confirmare.

Menţionarea în înscrisul Confirmare a numitului T.A. ca fiind persoana cu care inculpatul T.R.A. ar fi discutat despre realitatea adeverinţei de venit nu poate fi apreciată ca nereală atâta timp cât, pe de o parte inculpatul T.R.A. nu avea posibilitatea să verifice identitatea persoanei care răspundea la telefon şi nici funcţia deţinută de către acesta ori dacă exista sau nu o astfel de persoană ca angajat al acestei societăţi.

S-a făcut trimitere şi la declaraţiile martorilor M.A., A.M. şi A.S., funcţionari bancari, evidenţiate mai sus, în aspectele esenţiale, în special în ceea ce priveşte faptul că inculpatul T.R.A. nu putea urgenta sau influenţa procedura de aprobare a creditului, acest aspect depinzând de funcţionarii bancari de la structura centrală.

Mai mult, aceleaşi verificări le-a efectuat şi un alt funcţionar din cadrul sucursalei Constanţa, ceea ce conduce la concluzia că, modalitatea de lucru şi actele prezentate de inculpatul S.A.F., aparent erau corecte. Se are în vedere şi faptul că, în perioada de referinţă instituţiile bancare erau interesate în încheierea a foarte multe contracte, stabilind o procedură simplificată de acordare a împrumuturilor şi cu verificări sumare, împrejurări de care s-a profitat de persoanele care au încheiat astfel de contracte.

S-a reţinut şi împrejurarea că, inclusiv personalul bancar era evaluat în funcţie de numărul de contracte încheiat, aceştia fiind direct interesaţi, în creşterea numărului de contracte perfectate.

Relevant este şi aspectul că tot personalul din sucursală îl cunoştea pe inculpatul S.M., inclusiv directoarea sucursalei, totodată, aveau cunoştinţă de scopul prezenţei inculpatului, respectiv obţinerea de credite pentru salariaţii societăţii sale, mai mult, uneori, actele prezentate de acesta au fost verificate chiar de directorul sucursalei iar în alte cazuri, verificările efectuate de inculpatul T.R.A. erau reluate şi de un alt salariat al sucursalei, ceea ce conduce la concluzia că, modalitatea de lucru şi actele prezentate de inculpatul S.M., aparent erau corecte.

Nu s-au prezentat de instanţa de fond alte argumente, în afara formalismului verificărilor efectuate de inculpatul T.R.A., ori, raportat la aspectele prezentate de instanţa de apel, nu este suficient pentru a se reţine conivenţa dintre inculpaţii T.R.A., S.B.S. şi S.A.F.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A., s-a reţinut că se impune achitarea acestuia întrucît, nu s-a probat că inculpatul ar fi cunoscut că datele cuprinse în adeverinţă ar fi false.

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat complicitatea inculpatului T.R.A. la folosirea de către inculpatul S.A.F. a adeverinţei false.

S-a reţinut totuşi că inculpatul, potrivit atribuţiilor de serviciu avea obligaţia de a primi, în completarea dosarului de creditare a adeverinţei de venit prezentată de titular, adeverinţă care doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice, astfel încât nu se poate susţine că a existat un act de ajutor sau de înlesnire la acţiunea de folosire a înscrisului fals.

Din perspectiva celor două aspecte, s-a apreciat că fapta infracţională menţionată nu există, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Pentru inculpatul S.B.S. s-a reţinut comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Pentru inculpatul S.A.F. s-a reţinut comiterea infracţiunii de înşelăciune şi a infracţiunii de uz de fals în înscrisuri oficiale.

Inculpatul D.C.F. a contractat un credit de nevoi personale cu P. Bank în sumă de 15920 RON.

Pentru obţinerea creditului, inculpatul D.C.F. s-a deplasat la data de 25 august 2006 la instituţia bancară menţionată împreună cu inculpatul S.B.S., unde s-a prezentat adeverinţa de venit din 25 august 2006.

Evidenţiem că cererea de acordare a creditului, declaraţia acord şi contractul de împrumut au fost completate şi semnate de inculpatul D.C.F.

Referitor la statutul de angajat al inculpatului D.C.F. s-a reţinut că acesta nu a fost niciodată angajat în cadrul firmei SC P.T. SRL, neexistând nici un contract individual de muncă înregistrat la ITM Constanţa, neexistând probe în baza cărora să se reţină că tot inculpatul D.C.F. ar fi prestat vreo activitate pentru care să fi primit vreun salariu de la societatea menţionată.

S-a reţinut că cei doi inculpaţi se cunoşteau întrucât au fost colegi de şcoală şi au efectuat stagiul militar împreună iar inculpatul D.C.F. îşi petrecea o parte a timpului la sediul SC P.T. SRL.

Având în vedere această împrejurare s-au reţinut ca fiind neconforme cu realitatea şi datele cuprinse în adeverinţa de venit privind data angajării şi salariul realizat de inculpatul D.C.F.

Adeverinţa de venit tipizată a fost completată de inculpatul S.B.S. care a şi semnat această adeverinţă în calitate de director general dar şi de director.

Raportat la elementele prezentate, s-a reţinut că inculpatul S.B.S. a falsificat adeverinţa de venit din 25 august 2006, pe care a remis-o inculpatului D.C.F. care a prezentat-o la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale, credit care a fost acordat, suma de banii fiind eliberată cu ordinul de plată din 25 august 2006 semnat de inculpatul D.C.F.

S-a reţinut că inculpatul D.C.F. avea cunoştinţă de caracterul fals al adeverinţei, cunoscând că urmează să contracteze un credit pentru nevoi personale, în baza statului său de salariat, statut pe care nu îl avea la data solicitării şi obţinerii creditului, astfel încât, prin prezentarea acesteia instituţiei bancare a realizat că, în acest mod induce în eroare banca la încheierea contractului de credit.

În aceste condiţii, emiterea în fals a adeverinţei de venit de către inculpatul S.B.S. reprezintă un act de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă de inculpatul S.A.F.

Referitor la infracţiunea de complicitate la înşelăciune reţinută a fi săvârşită de inculpatul T.R.A., s-a evidenţiat că materialul probator şi argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea vinovăţiei inculpatului menţionat sunt insuficiente pentru a stabili, fără dubiu că inculpatul l-a ajutat pe inculpatul D.C.F. să inducă în eroare instituţia bancară.

S-a susţinut prin hotărârea instanţei de fond că inculpatul T.R.A. ar fi comis această infracţiune întrucât a acceptat un client despre care cunoştea că nu este eligibil şi a completat cu date nereale înscrisul Confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit.

Nu se prezintă de instanţa de fond probele în baza cărora s-ar putea reţine că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă că inculpatul D.C.F. ar fi fost o persoană neeligibilă sau că nu ar fi efectuat verificările privind datele din adeverinţa de venit.

S-a arătat că, inculpatul T.R.A. a menţionat că ar fi obţinut numărul de telefon de la societate prin serviciul Informaţii 931, aspect în raport de care nu s-a dovedit contrariul, cu atât mai mult cu cât numărul de telefon al societăţii este menţionat în înscrisul intitulat Confirmare.

Menţionarea în înscrisul Confirmare a numitei S.T., în calitate de contabil şef ca fiind persoana cu care inculpatul T.R.A. ar fi discutat despre realitatea adeverinţei de venit nu poate fi apreciată ca nereală atâta timp cât, pe de o parte inculpatul T.R.A. nu avea posibilitatea să verifice identitatea persoanei care răspundea la telefon şi nici funcţia deţinută de către acesta.

S-a constatat că orice altă persoană ar fi putut să răspundă la telefon, şi aici s-au menţionat numitele Ş.E. în calitate de asistent manager, care de altfel a completat adeverinţe cu date nereale a unora dintre salariaţii folosiţi de inculpatul S.M., fratele inculpatului S.B.S. şi a obţinut la rândul ei un credit tot prin utilizarea unei adeverinţe false, completată de aceasta, G.A., care lucra .la societatea fratelui inculpatului S.B.S. în calitate de director economic şi care la rândul ei a obţinut un credit la aceiaşi bancă prin utilizarea unei adeverinţe false precum şi numita S.T., soţia inculpatului S.B.S. care a participat efectiv la obţinerea creditului de către numiţii F.F., S.A.F., nepotul său, şi chiar de către inculpatul D.C. şi care întocmea acte contabile deşi nu era angajata firmei.

Referitor la cele trei persoane menţionate, s-a reţinut că aveau interesul de a confirma adeverinţa de venit a inculpatului D.C.F., toate trei fiind direct interesate în obţinerea creditelor bancare, având cunoştinţă de caracterul fals al datelor din adeverinţele eliberate chiar pentru ele, ne referim la numitele Ş.E. şi G.A., persoane care, de altfel aveau cunoştinţă că acele credite se luau pentru inculpatul S.M.

Pentru numita S.T. se mai face trimitere şi la faptul că, adeverinţele de venit eliberate numiţilor A.I., S.A.F., B.C. şi M.C. au fost semnate, în calitate de director general chiar de soţul său, inculpatul S.B.S., astfel încât avea un interes personal de a confirma adeverinţele false iar adeverinţa falsă eliberată numitei M.C. a fost semnată în calitate de director economic chiar de către numita S.T., astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, aspect în baza căruia se poate aprecia că avea un interes personal de a confirma adeverinţele eliberate.

Mai mult, S.T. a obţinut şi ea un credit de nevoi personale deşi nu avea calitatea de angajat tot în baza unei adeverinţe false.

De altfel, inculpatul D.C.F., în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti a menţionat că a văzut-o pe numita S.T. la sediul societăţii de mai multe ori.

S-a făcut trimitere şi la declaraţiile martorilor M.A., A.M. şi A.S., funcţionari bancari, evidenţiate mai sus, în aspectele esenţiale, în special în ceea ce priveşte faptul că inculpatul T.R.A. nu putea urgenta sau influenţa procedura de aprobare a creditului, acest aspect depinzând de funcţionarii bancari de la structura centrală.

Mai mult, aceleaşi verificări le-a efectuat şi un alt funcţionar din cadrul sucursalei Constanţa, ceea ce conduce la concluzia că, modalitatea de lucru şi actele prezentate de inculpatul D.C.F., aparent erau corecte.

S-a avut în vedere şi faptul că, în perioada de referinţă instituţiile bancare erau interesate în încheierea a foarte multe contracte, stabilind o procedură simplificată de acordare a împrumuturilor şi cu verificări sumare, împrejurări de care s-a profitat de persoanele care au încheiat astfel de contracte.

S-a reţinut şi împrejurarea că, inclusiv personalul bancar era evaluat în funcţie de numărul de contracte încheiat, aceştia fiind direct interesaţi, în creşterea numărului de contracte perfectate.

Nu s-au prezentat de instanţa de fond alte argumente, în afara formalismului verificărilor efectuate de inculpatul T.R.A., ori, raportat la aspectele prezentate de instanţa de apel, nu este suficient pentru a se reţine conivenţa dintre inculpaţii T.R.A., S.B.S. şi D.C.F.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A. s-a reţinut că se impune achitarea acestuia întrucît, nu s-a probat că inculpatul ar fi cunoscut că datele cuprinse în adeverinţă ar fi false.

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat complicitatea inculpatului T.R.A. la folosirea de către inculpatul D.C.F. a adeverinţei false.

S-a reţinut totuşi că inculpatul, potrivit atribuţiilor de serviciu avea obligaţia de a primi, în completarea dosarului de creditare a adeverinţei de venit prezentată de titular, adeverinţă care doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice, astfel încât nu se poate susţine că a existat un act de ajutor sau de înlesnire la acţiunea de folosire a înscrisului fals.

Din perspectiva celor două aspecte, s-a apreciat că fapta infracţională menţionată nu există, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Pentru inculpatul S.B.S. s-a reţinut comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Pentru inculpatul D.C.F. s-a reţinut comiterea infracţiunii de înşelăciune şi a infracţiunii de uz de fals în înscrisuri oficiale.

S-a evidenţiat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.M. şi pentru comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune în raport de activitatea infracţională a inculpatului D.C.F.

Având în vedere că nu s-a putut reţine nici un act de ajutor sau înlesnire comis de inculpatul S.M. în raport de activitatea infracţională a inculpatului D.C.F. se impune achitarea inculpatului S.M. pentru comiterea acestei infracţiuni.

Aceleaşi consideraţii şi aceiaşi soluţie se impune şi în raport de infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reţinută a fi comisă în raport de adeverinţa de venit eliberată inculpatului D.C.F.

Inculpatul B.C. a contractat un credit de nevoi personale cu P. Bank în sumă de 13.930 RON.

Pentru obţinerea creditului, inculpatul B.C. s-a deplasat la data de 22 septembrie 2006 la instituţia bancară menţionată împreună cu inculpaţii S.M. şi S.A.F., unde s-a prezentat adeverinţa de venit din 21 septembrie 2006.

S-a evidenţiat că cererea de acordare a creditului a fost completată de inculpatul T.R.A. însă nu s-a putut stabili cine a semnat această cerere, declaraţia acord şi contractul de împrumut nu au fost completate şi semnate de inculpatul B.C., neputându-se stabili autorul grafic al scrisului din documentele menţionate.

Referitor la statutul de angajat al inculpatului B.C. s-a reţinut că acesta nu a fost niciodată angajat în cadrul firmei SC P.T. SRL, neexistând nici un contract individual de muncă înregistrat la ITM Constanţa, neexistând probe în baza cărora să se reţină că totuşi inculpatul B.C. ar fi prestat vreo activitate pentru care să fi primit vreun salariu de la societatea menţionată.

S-a reţinut că inculpatul B.C. a fost abordat în cursul lunii septembrie 2006 de către inculpatul S.A.F. cu ocazia unei întâlniri întâmplătoare în cartier căruia i-a promis că va fi angajat la societatea tatălui său cu condiţia ca B.C. să contracteze un împrumut la bancă, suma de bani urmând să fie remisă inculpatului S.M., solicitare cu care inculpatul B.C. a fost de acord.

La momentul respectiv inculpatul B.C. a remis inculpatului S.A.F. actul său de identitate.

Aceste aspecte sunt confirmate prin declaraţiile martorilor S.N. şi B.M.

Având în vedere această împrejurare s-au reţinut ca fiind neconforme cu realitatea şi datele cuprinse în adeverinţa de venit privind data angajării şi salariul realizat de inculpatul B.C.

Adeverinţa de venit tipizată a fost completată de inculpatul S.B.S. care a şi semnat această adeverinţă în calitate de director general dar şi de contabil, rubrică la care era menţionat însă numele de S.T.

Raportat la elementele prezentate s-a reţinut că inculpatul S.B.S. a falsificat adeverinţa de venit din 21 septembrie 2006 şi care, ulterior a fost prezentată la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale, credit care a fost acordat, suma de banii fiind eliberată cu ordinul de plată din 25 septembrie 2006 semnat de inculpatul B.C.

Aşa cum am arătat, inculpatul B.C. avea cunoştinţă de caracterul fals al adeverinţei, cunoscând că urmează să contracteze un credit pentru nevoi personale, în baza statului său de salariat, statut pe care nu îl avea la data solicitării şi obţinerii creditului, astfel încât, prin acordul de prezentare, în numele său şi în scopul obţinerii pentru el a unui credit bancar a realizat că, în acest mod induce în eroare banca la încheierea contractului de credit.

În aceste condiţii, emiterea în fals a adeverinţei de venit de către inculpatul S.B.S. reprezintă un act de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă de inculpatul B.C.

Referitor la infracţiunea de complicitate la înşelăciune reţinută a fi săvârşită de inculpatul T.R.A. s-a evidenţiat că materialul probator şi argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea vinovăţiei inculpatului menţionat sunt insuficiente pentru a stabili, fără dubiu că inculpatul l-a ajutat pe inculpatul B.C. să inducă în eroare instituţia bancară.

S-a susţinut prin hotărârea instanţei de fond că inculpatul T.R.A. ar fi comis această infracţiune întrucât a acceptat un client despre care cunoştea că nu este eligibil şi a completat cu date nereale înscrisul Confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit.

Nu se prezintă de instanţa de fond probele în baza cărora s-ar putea reţine că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă că inculpatul B.C. ar fi fost o persoană neeligibilă sau că nu ar fi efectuat verificările privind datele din adeverinţa de venit.

Evidenţiem că, inculpatul T.R.A. a menţionat că ar fi obţinut numărul de telefon de la societate prin serviciul Informaţii 931, aspect în raport de care nu s-a dovedit contrariul, cu atât mai mult cu cât numărul de telefon al societăţii este menţionat în înscrisul intitulat Confirmare.

Menţionarea în înscrisul Confirmare a numitei S.T., în calitate de contabil şef ca fiind persoana cu care inculpatul T.R.A. ar fi discutat despre realitatea adeverinţei de venit nu poate fi apreciată ca nereală atâta timp cât, pe de o parte inculpatul T.R.A. nu avea posibilitatea să verifice identitatea persoanei care răspundea la telefon şi nici funcţia deţinută de către acesta.

S-a evidenţiat că orice altă persoană ar fi putut să răspundă la telefon, şi aici au fost menţionate numitele Ş.E. în calitate de asistent manager, care de altfel a completat adeverinţe cu date nereale a unora dintre salariaţii folosiţi de inculpatul S.M., fratele inculpatului S.B.S. şi a obţinut la rândul ei un credit tot prin utilizarea unei adeverinţe false, completată de aceasta, G.A., care lucra la societatea fratelui inculpatului S.B.S. în calitate de director economic şi care la rândul ei a obţinut un credit la aceiaşi bancă prin utilizarea unei adeverinţe false precum şi numita S.T., soţia inculpatului S.B.S. care a participat efectiv la obţinerea creditului de către numiţii F.F., S.A.F., nepotul său, şi chiar de către inculpatul D.C. şi care întocmea acte contabile deşi nu era angajata firmei.

Referitor la cele trei persoane menţionate, s-a reţinut că aveau interesul de a confirma adeverinţa de venit a inculpatului B.C., toate trei fiind direct interesate în obţinerea creditelor bancare, având cunoştinţă de caracterul fals al datelor din adeverinţele eliberate chiar pentru ele, ne referim la numitele Ş.E. şi G.A., persoane care, de altfel aveau cunoştinţă că acele credite se luau pentru inculpatul S.M.

Pentru numita S.T. s-a mai făcut trimitere şi la faptul că, adeverinţele de venit eliberate numiţilor A.I., S.A.F., B.C. şi M.C. au fost semnate, în calitate de director general chiar de soţul său, inculpatul S.B.S., astfel încât avea un interes personal de a confirma adeverinţele false iar adeverinţa falsă eliberată numitei M.C. a fost semnată în calitate de director economic chiar de către numita S.T., astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, aspect în baza căruia se poate aprecia că avea un interes personal de a confirma adeverinţele eliberate.

Mai mult, S.T. a obţinut şi ea un credit de nevoi personale deşi nu avea calitatea de angajat tot în baza unei adeverinţe false.

S-a făcut trimitere şi la declaraţiile martorilor M.A., A.M. şi A.S., funcţionari bancari, evidenţiate mai sus, în aspectele esenţiale, în special în ceea ce priveşte faptul că inculpatul T.R.A. nu putea urgenta sau influenţa procedura de aprobare a creditului, acest aspect depinzând de funcţionarii bancari de la structura centrală.

Mai mult, aceleaşi verificări le-a efectuat şi un alt funcţionar din cadrul sucursalei Constanţa, ceea ce conduce la concluzia că, modalitatea de lucru şi actele prezentate de inculpatul B.C., aparent erau corecte.

S-a avut în vedere şi faptul că, în perioada de referinţă instituţiile bancare erau interesate în încheierea a foarte multe contracte, stabilind o procedură simplificată de acordare a împrumuturilor şi cu verificări sumare, împrejurări de care s-a profitat de persoanele care au încheiat astfel de contracte.

S-a reţinut şi împrejurarea că, inclusiv personalul bancar era evaluat în funcţie de numărul de contracte încheiat, aceştia fiind direct interesaţi, în creşterea numărului de contracte perfectate.

Nu s-au prezentat de instanţa de fond alte argumente, în afara formalismului verificărilor efectuate de inculpatul T.R.A., ori, raportat la aspectele prezentate de instanţa de apel, nu este suficient pentru a se reţine conivenţa dintre inculpaţii T.R.A., S.B.S. şi B.C.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A., reţinem că se impune achitarea acestuia întrucât, nu s-a probat că inculpatul ar fi cunoscut că datele cuprinse în adeverinţă ar fi false.

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat complicitatea inculpatului T.R.A. la folosirea de către inculpatul B.C. a adeverinţei false.

S-a reţinut totuşi că inculpatul, potrivit atribuţiilor de serviciu avea obligaţia de a primi, în completarea dosarului de creditare a adeverinţei de venit prezentată de titular, adeverinţă care doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice, astfel încât nu se poate susţine că a existat un act de ajutor sau de înlesnire la acţiunea de folosire a înscrisului fals.

Din perspectiva celor două aspecte s-a apreciat că fapta infracţională menţionată nu există, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Pentru inculpatul S.B.S. s-a reţinut comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

Pentru inculpatul B.C. s-a reţinut comiterea infracţiunii de înşelăciune şi a infracţiunii de uz de fals în înscrisuri oficiale.

Numitul M.C. a contractat un credit de nevoi personale cu P. Bank în sumă de 17.242,50 RON.

Pentru obţinerea creditului, numitul M.C. s-a deplasat la data de 27 noiembrie 2006 la instituţia bancară menţionată unde a prezentat adeverinţa de venit din 27 noiembrie 2006 emisă de SC P.T. SRL.

S-a constatat că cererea de acordare a creditului, declaraţia acord şi contractul de creditare au fost completate şi semnate de numitul M.C.

Referitor la statutul de angajat al numitului M.C. s-a reţinut că acesta a fost angajat la SC A.C. SRL în funcţia de conducător auto în perioada 01 aprilie 2006 – 01 iulie 2006 în baza contractului individual de muncă din 01 aprilie 2006 însă nu a fost niciodată angajat în cadrul firmei SC P.T. SRL, neexistând nici un contract individual de muncă înregistrat la ITM Constanţa, neexistând nici probe în baza cărora să se reţină că totuşi numitul M.C. ar fi prestat vreo activitate pentru care să fi primit vreun salariu de la SC P.T. SRL.

Având în vedere această împrejurare s-a reţinut ca fiind neconforme cu realitatea şi datele cuprinse în adeverinţa de venit privind data angajării şi salariul realizat de numitul M.C. la SC P.T. SRL.

Adeverinţa de venit tipizată a fost completată de inculpatul S.B.S. care a şi semnat această adeverinţă în calitate de director general dar şi de director economic, rubrică la care era menţionat însă numele de S.T.

Raportat la elementele prezentate, reţinem că inculpatul S.B.S. a falsificat adeverinţa de venit din 27 noiembrie 2006 emisă de SC P.T. SRL şi care, ulterior a fost prezentată de numitul M.C. la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit de nevoi personale, credit care a fost acordat, suma de banii fiind eliberată cu ordinul de plată din 28 noiembrie 2006 semnat de numitul M.C.

Numitul M.C. avea cunoştinţă de caracterul fals al adeverinţei, cunoscând că urmează să contracteze un credit pentru nevoi personale, în baza statului său de salariat, statut pe care nu îl avea la data solicitării şi obţinerii creditului, astfel încât, prin prezentarea adeverinţei false la instituţia bancară în scopul obţinerii unui credit bancar a realizat că, în acest mod induce în eroare banca la încheierea contractului de credit.

În aceste condiţii, emiterea în fals a adeverinţei de venit de către inculpatul S.B.S. reprezintă un act de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă de numitul M.C.

Referitor la infracţiunea de complicitate la înşelăciune reţinută a fi săvârşită de inculpatul T.R.A., s-a evidenţiat că materialul probator şi argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea vinovăţiei inculpatului menţionat sunt insuficiente pentru a stabili, fără dubiu că inculpatul l-a ajutat pe numitul M.C. să inducă în eroare instituţia bancară.

S-a susţinut prin hotărârea instanţei de fond că inculpatul T.R.A. ar fi comis această infracţiune întrucât a acceptat un client despre care cunoştea că nu este eligibil şi a completat cu date nereale înscrisul Confirmare care atesta că semnatarul adeverinţei de salariu i-a confirmat datele din adeverinţa de venit.

Nu se prezintă de instanţa de fond probele în baza cărora s-ar putea reţine că inculpatul T.R.A. ar fi avut cunoştinţă că numitul M.C. ar fi fost o persoană neeligibilă sau că nu ar fi efectuat verificările privind datele din adeverinţa de venit.

S-a evidenţiat că inculpatul T.R.A. a menţionat că ar fi obţinut numărul de telefon de la societate prin serviciul Informaţii 931, aspect în raport de care nu s-a dovedit contrariul, cu atât mai mult cu cât numărul de telefon al societăţii este menţionat în înscrisul intitulat Confirmare.

Menţionarea în înscrisul Confirmare a numitei S.T., în calitate de contabil şef ca fiind persoana cu care inculpatul T.R.A. ar fi discutat despre realitatea adeverinţei de venit nu poate fi apreciată ca nereală atâta timp cât, pe de o parte inculpatul T.R.A. nu avea posibilitatea să verifice identitatea persoanei care răspundea la telefon şi nici funcţia deţinută de către acesta.

S-a constatat că orice altă persoană ar fi putut să răspundă la telefon, şi aici au fost menţionate numitele Ş.E. în calitate de asistent manager, care de altfel a completat adeverinţe cu date nereale a unora dintre salariaţii folosiţi de inculpatul S.M., fratele inculpatului S.B.S. şi a obţinut la rândul ei un credit tot prin utilizarea unei adeverinţe false, completată de aceasta, G.A., care lucra la societatea fratelui inculpatului S.B.S. în calitate de director economic şi care la rândul ei a obţinut un credit la aceiaşi bancă prin utilizarea unei adeverinţe false precum şi numita S.T., soţia inculpatului S.B.S. care a participat efectiv la obţinerea creditului de către numiţii F.F., S.A.F., nepotul său, şi chiar de către inculpatul D.C. şi care întocmea acte contabile deşi nu era angajata firmei.

Referitor la cele trei persoane menţionate s-a reţinut că aveau interesul de a confirma adeverinţa de venit a numitului M.C., toate trei fiind direct interesate în obţinerea creditelor bancare, având cunoştinţă de caracterul fals al datelor din adeverinţele eliberate chiar pentru ele, ne referim la numitele Ş.E. şi G.A.

Pentru numita S.T. s-a mai făcut trimitere şi la faptul că, adeverinţele de venit eliberate numiţilor A.I., S.A.F., B.C. şi M.C. au fost semnate, în calitate de director general chiar de soţul său, inculpatul S.B.S., astfel încât avea un interes personal de a confirma adeverinţele false iar adeverinţa falsă eliberată numitei M.C. a fost semnată în calitate de director economic chiar de către numita S.T., astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, aspect în baza căruia se poate aprecia că avea un interes personal de a confirma adeverinţele eliberate.

Mai mult, S.T. a obţinut şi ea un credit de nevoi personale deşi nu avea calitatea de angajat tot în baza unei adeverinţe false.

S-a făcut trimitere şi la declaraţiile martorilor M.A., A.M. şi A.S., funcţionari bancari, evidenţiate mai sus, în aspectele esenţiale, în special în ceea ce priveşte faptul că inculpatul T.R.A. nu putea urgenta sau influenţa procedura de aprobare a creditului, acest aspect depinzând de funcţionarii bancari de la structura centrală.

S-a avut în vedere şi faptul că, în perioada de referinţă instituţiile bancare erau interesate în încheierea a foarte multe contracte, stabilind o procedură simplificată de acordare a împrumuturilor şi cu verificări sumare, împrejurări de care s-a profitat de persoanele care au încheiat astfel de contracte.

S-a reţinut şi împrejurarea că inclusiv personalul bancar era evaluat în funcţie de numărul de contracte încheiat, aceştia fiind direct interesaţi, în creşterea numărului de contracte perfectate.

Nu s-au prezentat de instanţa de fond alte argumente, în afara formalismului verificărilor efectuate de inculpatul T.R.A., ori, raportat la aspectele prezentate de instanţa de apel, nu este suficient pentru a se reţine conivenţa dintre inculpaţii T.R.A. şi S.B.S.

Referitor la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de uz de fals comisă de inculpatul T.R.A., s-a reţinut că se impune achitarea acestuia întrucît, nu s-a probat că inculpatul ar fi cunoscut că datele cuprinse în adeverinţă ar fi false.

Nu s-a specificat de către instanţa de fond în ce ar fi constat complicitatea inculpatului T.R.A. la folosirea de către numitul M.C. a adeverinţei false.

S-a reţinut totuşi că inculpatul, potrivit atribuţiilor de serviciu avea obligaţia de a primi, în completarea dosarului de creditare a adeverinţei de venit prezentată de titular, adeverinţă care doar i-a fost înmânată de către titular pentru a fi depusă la dosarul de creditare, acesta fiind cel care s-a folosit de înscrisul respectiv pentru a se produce consecinţe juridice, astfel încât nu se poate susţine că a existat un act de ajutor sau de înlesnire la acţiunea de folosire a înscrisului fals.

Din perspectiva celor două aspecte, apreciem că fapta infracţională menţionată nu există, impunându-se achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Pentru inculpatul S.B.S. s-a reţinut comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

În raport de argumentele prezentate s-a apreciat ca neîntemeiate criticile formulate de inculpaţii S.A.F. şi S.B.S. privind greşita condamnare.

Consideraţii privind încadrarea juridică a faptei de înşelăciune şi a celei de uz de fals comise de inculpatul S.A.F. din perspectiva dispoziţiilor art. 5 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.

Pentru a aprecia dacă una din legile penale succesive este mai favorabilă, se au în vedere deosebirile sub aspectul condiţiilor de incriminare, a condiţiilor de urmărire şi judecată, de tragere la răspundere penală şi al sancţiunilor.

În raport de acest ultim criteriu compararea legilor se face prin observarea limitelor de pedeapsă dar şi a tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă şi la mijloacele legale de individualizare, urmând a fi avute în vedere şi cauzele de modificare a pedepsei, de atenuare sau de agravare precum şi circumstanţele atenuante şi agravante

Comparând cele două legi penale succesive din punctul de vedere al condiţiilor de incriminare, se constată că pentru fapta de înşelăciune, nu mai este reglementată condiţia ca aceasta să fie comisă în convenţii.

Din punctul de vedere al sancţiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor în noul C. pen., sub aspectul pedepsei principale, pentru infracţiunea de înşelăciune este mult mai redusă, astfel încât ar apărea că legea penală mai favorabilă ar fi noul C. pen.

Totuşi, întrucât în favoarea inculpatului s-a reţinut de instanţa de fond circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, circumstanţă, care, aşa cum vom arăta la rubrica individualizarea pedepsei va fi menţinută, se poate constata din perspectiva dispoziţiilor art. 76 lit. e) şi art. 76 lit. c) C. pen. anterior că, minimul de pedeapsă la care poate fi coborât minimul special prevăzut de C. pen. anterior pentru cele două infracţiuni, este mult mai mic decât minimele de pedeapsă ce ar putea fi aplicate inculpatului în raport de noul C. pen. în cazul reţinerii de circumstanţe atenuante.

Astfel, potrivit art. 76 alin. (1) noul C. pen., în cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime.

Conform art. 76 lit. c) din vechiul C. pen., când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special dar nu mai jos de 3 luni iar potrivit art. 76 lit. e) C. pen. anterior, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 RON. În raport de acest ultim criteriu, având în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 256 din 06 mai 2014, Curtea va aprecia că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul S.A.F. este C. pen. anterior.

S-a evidenţiat că inculpatul S.A.F. a fost trimis în judecată pentru o singură infracţiune de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. însă prin sentinţa instanţei de fond a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de uz de fals în formă continuată fără ca instanţa de fond să dispună extinderea procesului penal pentru alte acte materiale.

Întrucât singura faptă de uz de fals reţinută în sarcina inculpatului S.A.F. este cea analizată, se impune schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, criticile formulate în acest sens fiind întemeiate.

Consideraţii privind încadrarea juridică a faptei de înşelăciune şi a celei de uz de fals comise de inculpatul D.C.F. din perspectiva dispoziţiilor art. 5 C. pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.

Pentru a aprecia dacă una din legile penale succesive este mai favorabilă, se au în vedere deosebirile sub aspectul condiţiilor de incriminare, a condiţiilor de urmărire şi judecată, de tragere la răspundere penală şi al sancţiunilor.

În raport de acest ultim criteriu compararea legilor se face prin observarea limitelor de pedeapsă dar şi a tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă şi la mijloacele legale de individualizare, urmând a fi avute în vedere şi cauzele de modificare a pedepsei, de atenuare sau de agravare precum şi circumstanţele atenuante şi agravante

Comparând cele două legi penale succesive din punctul de vedere al condiţiilor de incriminare, se constată că pentru fapta de înşelăciune, nu mai este reglementată condiţia ca aceasta să fie comisă în convenţii.

Din punctul de vedere al sancţiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor în noul C. pen., sub aspectul pedepsei principale, pentru infracţiunea de înşelăciune este mult mai redusă, astfel încât ar apărea că legea penală mai favorabilă ar fi noul C. pen.

Totuşi, întrucât în favoarea inculpatului s-a reţinut de instanţa de fond circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, circumstanţă, care, aşa cum vom arăta la rubrica individualizarea pedepsei va fi menţinută, se poate constata din perspectiva dispoziţiilor art. 76 lit. e) şi art. 76 lit. c) C. pen. anterior că, minimul de pedeapsă la care poate fi coborât minimul special prevăzut de C. pen. anterior pentru cele două infracţiuni, este mult mai mic decât minimele de pedeapsă ce ar putea fi aplicate inculpatului în raport de noul C. pen. în cazul reţinerii de circumstanţe atenuante.

Astfel, potrivit art. 76 alin. (1) noul C. pen., în cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime.

Conform art. 76 lit. c) din vechiul C. pen., când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special dar nu mai jos de 3 luni iar potrivit art. 76 lit. e) C. pen. anterior, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 RON.

În raport de acest ultim criteriu, având în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 256 din 06 mai 2014, Curtea va aprecia că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul D.C.F. este C. pen. anterior.

S-a constatat că inculpatul D.C.F. a fost trimis în judecată pentru o singură infracţiune de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. însă prin sentinţa instanţei de fond a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de uz de fals în formă continuată fără ca instanţa de fond să dispună extinderea procesului penal pentru alte acte materiale.

Întrucât singura faptă de uz de fals reţinută în sarcina inculpatului D.C.F. este cea analizată, se impune schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, criticile formulate în acest sens fiind întemeiate.

Consideraţii privind încadrarea juridică a faptei de înşelăciune şi a celei de uz de fals comise de inculpatul B.C. din perspectiva dispoziţiilor art. 5 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.

Pentru a aprecia dacă una din legile penale succesive este mai favorabilă, se au în vedere deosebirile sub aspectul condiţiilor de incriminare, a condiţiilor de urmărire şi judecată, de tragere la răspundere penală şi al sancţiunilor.

În raport de acest ultim criteriu compararea legilor se face prin observarea limitelor de pedeapsă dar şi a tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă şi la mijloacele legale de individualizare, urmând a fi avute în vedere şi cauzele de modificare a pedepsei, de atenuare sau de agravare precum şi circumstanţele atenuante şi agravante

Comparând cele două legi penale succesive din punctul de vedere al condiţiilor de incriminare, se constată că pentru fapta de înşelăciune, nu mai este reglementată condiţia ca aceasta să fie comisă în convenţii.

Din punctul de vedere al sancţiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor în noul C. pen., sub aspectul pedepsei principale, pentru infracţiunea de înşelăciune este mult mai redusă, astfel încât ar apărea că legea penală mai favorabilă ar fi noul C. pen.

Totuşi, întrucât în favoarea inculpatului s-a reţinut de instanţa de fond circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior, circumstanţă, care, aşa cum vom arăta la rubrica individualizarea pedepsei va fi menţinută, se poate constata din perspectiva dispoziţiilor art. 76 lit. e) şi art. 76 lit. c) C. pen. anterior că, minimul de pedeapsă la care poate fi coborât minimul special prevăzut de C. pen. anterior pentru cele două infracţiuni, este mult mai mic decât minimele de pedeapsă ce ar putea fi aplicate inculpatului în raport de noul C. pen. în cazul reţinerii de circumstanţe atenuante.

Astfel, potrivit art. 76 alin. (1) noul C. pen., în cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime.

Conform art. 76 lit. c) din vechiul C. pen., când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special dar nu mai jos de 3 luni iar potrivit art. 76 lit. e) C. pen. anterior, când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 RON. În raport de acest ultim criteriu, având în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 256 din 06 mai 2014, Curtea a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul B.C. este C. pen. anterior.

S-a constatat că inculpatul B.C. a fost trimis în judecată pentru o singură infracţiune de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. însă prin sentinţa instanţei de fond a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de uz de fals în formă continuată fără ca instanţa de fond să dispună extinderea procesului penal pentru alte acte materiale.

Întrucât singura faptă de uz de fals reţinută în sarcina inculpatului B.C. este cea analizată, se impune schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, criticile formulate în acest sens fiind întemeiate.

Consideraţii privind încadrarea juridică a faptelor de complicitate la infracţiunea de înşelăciune şi a celor de fals în înscrisuri sub semnătură privată comise de inculpatul S.B.S. din perspectiva dispoziţiilor art. 5 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile.

Activitatea infracţională a inculpatului S.B.S. s-a concretizat în acte de complicitate la comiterea infracţiunii de înşelăciune de către inculpaţii S.A.F., D.C.F., B.C. şi a numiţilor A.I. şi M.C., toate în dauna unei singure părţi vătămate, respectiv SC P. Bank.

Totodată, inculpatul S.B.S. a falsificat, în modalitatea prezentată adeverinţele de venit pentru inculpaţii S.A.F., D.C.F., B.C. şi a numiţilor A.I. şi M.C., adeverinţe care au fost prezentate de persoanele menţionate unei singure instituţii bancare, respectiv P. Bank.

În raport de cele menţionate, se impune reţinerea formei continuate atât pentru infracţiunea de complicitate la infracţiunea de înşelăciune cât şi pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Totodată, întrucât inculpatul a comis două infracţiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele se impune şi reţinerea concursului de infracţiuni.

Pentru a aprecia dacă una din legile penale succesive este mai favorabilă, se au în vedere deosebirile sub aspectul condiţiilor de incriminare, a condiţiilor de urmărire şi judecată, de tragere la răspundere penală şi al sancţiunilor.

În raport de acest ultim criteriu compararea legilor se face prin observarea limitelor de pedeapsă dar şi a tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă şi la mijloacele legale de individualizare, urmând a fi avute în vedere şi cauzele de modificare a pedepsei, de atenuare sau de agravare precum şi circumstanţele atenuante şi agravante.

Comparând cele două legi penale succesive din punctul de vedere al condiţiilor de incriminare, se constată că pentru fapta de înşelăciune, nu mai este reglementată condiţia ca aceasta să fie comisă în convenţii.

Din punctul de vedere al sancţiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor în noul C. pen., sub aspectul pedepsei principale, pentru infracţiunea de înşelăciune este mult mai redusă, astfel încât ar apărea că legea penală mai favorabilă ar fi noul C. pen.

Raportat la efectele circumstanţelor agravante reţinute pentru inculpatul S.B.S. astfel cum sunt prevăzute în reglementările din cele două coduri penale, se poate constata că dispoziţiile art. 36 şi art. 39 din noul C. pen. cuprind reglementări mai aspre din punct de vedere sancţionator în raport de prevederile art. 41 alin. (2) şi art. 34 din vechiul C. pen.

Totuşi, raportat la cuantumul pedepselor ce urmează a fi stabilite în concret inculpatului pentru comiterea celor două infracţiuni se constată că, şi prin aplicarea dispoziţiilor art. 36 şi art. 39 din noul C. pen., legea penală mai favorabilă este, în ansamblu, global, tot noul C. pen.

În consecinţă, Curtea, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, de apelanţii inculpaţi S.M., S.B.S., S.A.F., D.C.F. şi T.R.A. împotriva sentinţei penale nr. 183 din 22 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 3246/212/2011, în baza art. 423 alin. (2) C. proc. pen., va desfiinţa, în parte sentinţa penală nr. 183 din 22 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 3246/212/2011 şi rejudecând, în baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. în ref. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul T.R.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. în ref. la art. 16 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul T.R.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul S.B.S. din infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen.

Dispunând schimbarea încadrării juridice, Curtea a procedat la o nouă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului S.B.S.

La individualizarea sancţiunilor s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite, periculozitatea infractorului determinate de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

S-a reţinut că faptele comise prezintă un grad relativ ridicat de pericol social determinat de împrejurările şi modalitatea de comitere, astfel cum au fost reliefate, prin cooperarea mai multor persoane, scopul urmărit, obţinerea în mod ilegal a unor credite de la instituţiile bancare profitând de condiţiile avantajoase oferite şi de procedura simplificată adoptată de aceste instituţii, numărul actelor materiale comise şi valoarea ridicată a prejudiciului total produs.

S-au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului legate de vârstă, integrare familială şi lipsa antecedentelor penale, în raport de aceste criterii, se impune condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoare orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Astfel, în baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., a condamnat pe inculpatul S.B.S. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare iar în baza art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, în final inculpatul S.B.S. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, raportat la aceleaşi criterii, s-a apreciat că sunt întrunite condiţiile impuse de art. 91 C. pen., astfel încât s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,

În baza art. 92 C. pen., s-a stabilit termen de supraveghere de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a), b), c), d) şi e) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul S.B.S. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Constanţa, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) şi (4) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul S.B.S. va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 zile la instituţiile publice ce vor fi stabilite de serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Constanţa în funcţie de posibilităţile concrete de executare existente la nivelul serviciului şi la nivelul instituţiilor din comunitate, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Numărul zilnic de ore se va stabili prin legea de executare a pedepselor.

În baza art. 94 C. pen., datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) şi de art. 93 alin. (3) C. pen. se comunică serviciului de probaţiune.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care, inculpatul, cu rea credinţă nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul S.A.F. din infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

Întrucât pentru această infracţiune s-a dispus schimbarea încadrării juridice, instanţa de apel a procedat la o nouă individualizare a pedepsei.

La individualizarea sancţiunii s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite, periculozitatea infractorului determinate de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

S-a reţinut că fapta comisă prezintă un grad relativ scăzut de pericol social determinat de împrejurările şi modalitatea de comitere, astfel cum au fost reliefate, scopul urmărit, obţinerea în mod ilegal a unui credit de la o instituţie bancară profitând de condiţiile avantajoase oferite şi de procedura simplificată adoptată de aceasta.

S-a avut în vedere că inculpatul a comis un singur act material, valoarea relativ redusă a sumei de bani obţinută prm folosirea adeverinţei false, dar şi restituirea anticipată a sumei de bani luată cu titlu de împrumut, prejudiciul fiind astfel recuperat.

Având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului legate de vârstă, integrare familială şi lipsa antecedentelor penale.

Din perspectiva aceloraşi împrejurări s-a apreciat că instanţa de fond a realizat o individualizare corectă a pedepsei aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune reţinând în mod corect în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, circumstanţe care vor fi reţinute şi în raport de infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

În consecinţă, criticile formulate în acest sens de Parchet sunt neîntemeiate.

Faţă de cele reliefate, Curtea, în baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.A.F. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa primei instanţe pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în pedeapsa cea mai grea în final inculpatul S.A.F. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei s-a apreciat din perspectiva aceloraşi criterii că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 81 C. pen., astfel încât s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 2 ani şi 5 luni.

S-a atras atenţia inculpatului S.A.F. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. ce privesc revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpata Ş.E. din infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

Întrucît pentru această infracţiune s-a dispus schimbarea încadrării juridice, instanţa de apel a procedat la o nouă individualizare a pedepsei.

La individualizarea sancţiunii s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite, periculozitatea infractorului determinate de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

S-a reţinut că fapta comisă prezintă un grad relativ scăzut de pericol social determinat de împrejurările şi modalitatea de comitere, astfel cum au fost reliefate, scopul urmărit, obţinerea în mod ilegal a unui credit de la o instituţie bancară profitând de condiţiile avantajoase oferite şi de procedura simplificată adoptată de aceasta.

S-a avut în vedere că inculpata a comis un singur act material, valoarea relativ redusă a sumei de bani obţinută prin folosirea adeverinţei false, dar şi faptul că sumele de bani reprezentând rate lunare sunt achitate la zi.

S-au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatei legate de vârstă, integrare familială şi lipsa antecedentelor penale.

Din perspectiva aceloraşi împrejurări s-a apreciat că instanţa de fond a realizat o individualizare corectă a pedepsei aplicată inculpatei pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, reţinând în mod corect în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante, circumstanţe care vor fi reţinute şi în raport de infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

În consecinţă, criticile formulate în acest sens de Parchet sunt neîntemeiate.

Faţă de cele reliefate, Curtea, în baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpata Ş.E. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa primei instanţe pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în pedeapsa cea mai grea în final inculpata Ş.E. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat din perspectiva aceloraşi criterii că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 81 C. pen., astfel încât s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

S-a atras atenţia inculpatei Ş.E. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. ce privesc revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpata N.M. din infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

Întrucât pentru această infracţiune s-a dispus schimbarea încadrării juridice, instanţa de apel va proceda la o nouă individualizare a pedepsei.

La individualizarea sancţiunii se vor avea în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite, periculozitatea infractorului determinate de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

S-a reţinut că fapta comisă prezintă un grad relativ scăzut de pericol social determinat de împrejurările şi modalitatea de comitere, astfel cum au fost reliefate, scopul urmărit, obţinerea în mod ilegal a unui credit de la o instituţie bancară profitând de condiţiile avantajoase oferite şi de procedura simplificată adoptată de aceasta.

S-a avut în vedere că inculpata a comis un singur act material şi valoarea relativ redusă a sumei de bani obţinută prin folosirea adeverinţei false.

S-au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatei legate de vârstă, integrare familială şi lipsa antecedentelor penale.

Din perspectiva aceloraşi împrejurări s-a apreciat că instanţa de fond a realizat o individualizare corectă a pedepsei aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, reţinând în mod corect în favoarea inculpatei circumstanţe atenuante, circumstanţe care vor fi reţinute şi în raport de infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

În consecinţă, criticile formulate în acest sens de Parchet sunt neîntemeiate.

Faţă de cele reliefate, Curtea, în baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpata N.M. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa primei instanţe pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în pedeapsa cea mai grea în final inculpata N.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat din perspectiva aceloraşi criterii că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 81 C. pen., astfel încât s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

S-a atras atenţia inculpatei N.M. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. ce privesc revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul B.C. din infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

Întrucît pentru această infracţiune s-a dispus schimbarea încadrării juridice, instanţa de apel a procedat la o nouă individualizare a pedepsei.

La individualizarea sancţiunii s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite, periculozitatea infractorului determinate de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

S-a reţinut că fapta comisă prezintă un grad relativ scăzut de pericol social determinat de împrejurările şi modalitatea de comitere, astfel cum au fost reliefate, scopul urmărit, obţinerea în mod ilegal a unui credit de la o instituţie bancară profitând de condiţiile avantajoase oferite şi de procedura simplificată adoptată de aceasta.

S-a avut în vedere că inculpatul a comis un singur act material şi valoarea relativ redusă a sumei de bani obţinută prin folosirea adeverinţei false.

S-au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului legate de vârstă, integrare familială şi lipsa antecedentelor penale.

Din perspectiva aceloraşi împrejurări s-a apreciat că instanţa de fond a realizat o individualizare corectă a pedepsei aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, reţinând în mod corect în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, circumstanţe care vor fi reţinute şi în raport de infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

În consecinţă, criticile formulate în acest sens de Parchet sunt neîntemeiate.

Faţă de cele reliefate, Curtea, în baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa primei instanţe pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în pedeapsa cea mai grea în final inculpatul B.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat din perspectiva aceloraşi criterii că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 81 C. pen., astfel încât s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

S-a atras atenţia inculpatului B.C. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. ce privesc revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul D.C.F. din infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

Întrucît pentru această infracţiune s-a dispus schimbarea încadrării juridice, instanţa de apel a procedat la o nouă individualizare a pedepsei.

La individualizarea sancţiunii s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite, periculozitatea infractorului determinate de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

S-a reţinut că fapta comisă prezintă un grad relativ scăzut de pericol social determinat de împrejurările şi modalitatea de comitere, astfel cum au fost reliefate, scopul urmărit, obţinerea în mod ilegal a unui credit de la o instituţie bancară profitând de condiţiile avantajoase oferite şi de procedura simplificată adoptată de aceasta.

S-a avut în vedere că inculpatul a comis un singur act material, valoarea relativ redusă a sumei de bani obţinută prin folosirea adeverinţei false dar şi faptul că suma de bani a fost luată pentru a fi remisă unei alte persoane care s-a şi folosit de ea.

S-au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului legate de vârstă, integrare familială şi lipsa antecedentelor penale.

Din perspectiva aceloraşi împrejurări s-a apreciat că instanţa de fond a realizat o individualizare corectă a pedepsei aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, reţinând în mod corect în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, circumstanţe care au fost reţinute şi în raport de infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

În consecinţă, criticile formulate în acest sens de Parchet sunt neîntemeiate.

Faţă de cele reliefate, Curtea, în baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. în ref. la art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.C.F. la pedeapsa de 1 lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa stabilită prin prezenta cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa primei instanţe pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în pedeapsa cea mai grea în final inculpatul D.C.F. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat din perspectiva aceloraşi criterii că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 81 C. pen., astfel încât s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen., s-a stabilit termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

S-a atras atenţia inculpatului D.C.F. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. ce privesc revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul S.M. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate SC S. SRL Bucureşti, SC R. SRLBucureşti şi SC S.P. SRL Bucureşti) în infracţiunile prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

Totodată, s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul S.M. din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate fiind Banca R. SA Sucursala Constanţa; Ro. Bank - Sucursala Constanţa, C.E. Bank (România) SA/fostă F. Bank-Sucursala Tomis Constanţa, R. Bank - Agenţia Delfmarium Constanţa, P. Bank; actele de complicitate la infracţiunile de înşelăciune comise în calitate de autori de F.F., Ş.E., M.E.,T.D., N.M., G.A., A.I., M. (actuala D.) C., M.M., S.A., G.E. şi M.C.

în dauna părţii civile P. Bank) şi de art. 26 C. pen. rap la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. (actul de complicitate la infracţiunea de înşelăciune comisă în calitate de autor de D.C.F.) în infracţiunile prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată Banca R. SA Sucursala Constanţa, de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. parte vătămată Ro. Bank - Sucursala Constanţa, de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. parte vătămată C.E. Bank (România) SA/fostă F. Bank-Sucursala Tomis Constanţa, de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. parte vătămată R.

Bank - Agenţia Delfinarium Constanţa, de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată P.B., de art. 48 C. pen. rap. la art. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. parte vătămată P. Bank. (actele de complicitate în raport de actele comise în calitate de autori de F.F., Ş.E., M.E.,T.D., N.M., G.A., A.I.., M. (actuala D.) C., M.M., S.A., G.E. şi M.C.) şi art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (actul de complicitate în raport de actul comis în calitate de autor de D.C.F.). De asemenea s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul S.M. din infracţiunile prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (privind adeverinţele de venit relative la creditele acordate de P. Bank numiţilor F.F., Ş.E., M.E., T.D., N.M., G.A., A.I.

M. (actuala D.) C., M.M., S.A., G.E., M.C., de art. 290 C. pen. privind adeverinţa de venit relativ la creditul acordat de SC Banca R. şi de art. 290 C. pen. privind adeverinţa de venit eliberată numitului D.C.F. în infracţiunile prev. de 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., (privind adeverinţele de venit relative la creditele acordate de P. Bank numiţilor F.F., Ş.E., M.E., T.D., N.M., G.A., A.I., M. (actuala D.) C., M M., S.A., G.E., M.C.), de art. 322 alin. (1) C. pen. privind adeverinţa de venit relativ la creditul acordat de SC Banca R.

şi de art. 322 alin. (1) C. pen. privind adeverinţa de venit eliberată numitului D.C.F.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată Ro. Bank - Sucursala Constanţa.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată P. Bank. (actul de complicitate în raport de actul comis în calitate de autor de D.C F.).

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. privind adeverinţa de venit relativ la creditul acordat de SC Banca R. iar în baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. privind adeverinţa de venit eliberată numitului D.C.F.

Întrucât s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunile reţinute a fi comise de inculpatul S.M., instanţa de apel a procedat la o nouă individualizare a pedepselor.

La individualizarea sancţiunii s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite, periculozitatea infractorului determinate de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

S-a reţinut că faptele comise prezintă un grad ridicat de pericol social determinat de împrejurările şi modalitatea de comitere, astfel cum au fost reliefate, scopul urmărit, obţinerea în mod ilegal a unor credite de la mai multe instituţii bancare profitând de condiţiile avantajoase oferite şi de procedura simplificată adoptată de acestea, numărul mare de persoane pe care le-a determinat să se implice într-o activitate infracţională pentru a contracta sume de bani care ulterior erau folosite de către inculpat, prin utilizarea de promisiuni, de angajări fictive, prin asumarea unor angajamente care ulterior nu au fost onorate, numărul mare de infracţiuni şi de acte materiale comise ceea ce probează o perseverenţă infracţională deosebită şi îl caracterizează pe inculpat ca fiind periculos.

S-a avut în vedere că activitatea infracţională a inculpatului S.M. a fost deosebit de diversificată, începând cu inducerea în eroare a unor societăţi comerciale în convenţiile angajate cu acestea, prin emiterea unor CEC-uri şi bilete la ordin fără acoperire, continuând cu angajarea fie în nume personal fie prin intermediul altor persoane a unor credite de la numeroase instituţii bancare.

Gradul ridicat de pericol social este determinat şi de valoarea ridicată a prejudiciului total cauzat şi care a rămas în cea mai mare parte nerecuperat.

S-au avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului legate de vârstă, integrare familială şi lipsa antecedentelor penale.

Emiterea unor adeverinţe de salariu cu conţinut fals a constituit mijlocul fraudulos de care inculpatul s-a folosit pentru inducerea în eroare a instituţiilor bancare la încheierea contractelor de credit, scopul urmărit şi consecinţele grave produse determinând un grad ridicat de pericol social şi al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În consecinţă, Curtea, în baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată SC S.P. SRL Bucureşti, a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, în baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată SC R. SRL Bucureşti, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată SC S. SRL Bucureşti a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare iar în baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată Banca R. SA Sucursala Constanţa, a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată C.E. Bank (România) SA/fostă F. Bank-Sucursala Tomis Constanţa, a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare iar în baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată R. Bank - Agenţia Delfinarium Constanţa a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., parte vătămată P. Bank, a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., parte vătămată P. Bank. (actele de complicitate în raport de actele comise în calitate de autori de F.F., Ş.E., M.E.,T.D., N.M., G.A., A.I., M. (actuala D.) C., M.M., S.A., G.E. şi M.C.), a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., (privind adeverinţele de venit relative la creditele acordate de P. Bank numiţilor F.F., Ş.E., M.E., T.D., N.M., G.A., A.I., M. (actuala D.) C., M.M., S.A., G.E., M.C.), a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

Întrucât inculpatul S.M. a comis mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele şi pentru care s-a dispus condamnarea la pedepse cu închisoare, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta şi s-a aplicat inculpatului S.M. pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 ani şi 6 luni, în final inculpatul S.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 10 luni închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere perseverenţa infracţională deosebită, valoarea deosebit de ridicată a prejudiciului total cauzat, numărul mare de infracţiuni comise precum şi celelalte împrejurări evidenţiate şi în baza cărora s-a apreciat că faptele comise prezintă un grad ridicat de pericol social, s-a apreciat că se impune executarea efectivă a pedepsei aplicată inculpatului. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului S.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani.

Dat fiind faptul că, instanţa de apel a realizat o nouă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului S.M. nu s-au mai analizat criticile referitoare la greşita individualizare a pedepselor formulate atât de Parchet cât şi de către inculpat. Având în vedere soluţia de achitare pronunţată faţă de inculpatul T.R.A., a fost înlăturată obligarea acestuia de la plata despăgubirilor civile în raport de toate părţile civile.

În apelul formulat de partea civilă SC R.C. SRL Bucureşti.

În raport de partea civilă SC R.C. SRL Bucureşti s-a apreciat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, întrucât prin fapta ilicită de inducere în eroare comisă, astfel cum a fost analizată şi în raport de care s-a stabilit vinovăţia inculpatului S.M. s-a cauzat acestei societăţi un prejudiciu în valoare de 19.544,89 RON, astfel încât, s-a admis apelul formulat de această parte civilă şi a fost obligat inculpatul la plata acestei sume către apelanta parte civilă cu titlu de despăgubiri civile.

Referitor la critica Parchetului privind omisiunea instanţei de fond de a obliga pe inculpaţii N.M., D.C. şi B.C. la plata de despăgubiri civile către instituţia bancară sau către instituţia care a despăgubit pe P. Bank s-a reţinut că faţă de aceştia există un titlu executoriu reprezentat de contractele de credit sau de cesiune de creanţă, astfel încât nu mai este necesară obţinerea şi a unui alt titlu executoriu.

Prin obligarea inculpaţilor S.M., S.B.S. la plata de despăgubiri civile s-a dat posibilitatea instituţiilor menţionate de a se îndrepta, pentru recuperarea sumelor de bani împotriva oricăruia dintre inculpaţi.

În consecinţă, critica formulată apare ca fiind neîntemeiată. Referitor la critica privind neacordarea de despăgubiri civile către SC R.C. SRL Bucureşti, Curtea a dispus obligarea inculpatului S.M. la plata de despăgubiri civile.

În raport de celelalte societăţi comerciale s-a constatat ca şi instanţa de fond că aceste societăţi dispun de titluri executorii pentru recuperarea sumei de bani reprezentând contravaloare marfă, criticile formulate fiind astfel neîntemeiate.

De altfel, aceste societăţi comerciale nu au formulat apel, achiesând astfel la concluzia instanţei de fond privind existenţa titlurilor executorii în baza cărora îşi pot recupera prejudiciul cauzat.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii.

A. Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

Prin cererea de recurs în casaţie, Parchetul a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate cu motivarea că în urma operaţiunii de contopire a pedepselor aplicate inculpaţilor S.M. şi S.B.S. au rezultat pedepse în alte limite decât cele legale.

Referitor la inculpatul S.M. s-a arătat că instanţa de apel a aplicat un număr de 9 pedepse cu închisoare, cea mai grea fiind de 2 ani şi 4 luni închisoare.

Totalul celorlalte pedepse fiind de 12 ani închisoare, sporul de 4 ani şi 6 luni aplicat apare ca fiind nelegal, corect fiind un spor de 4 ani, astfel încât pedeapsa rezultantă ar fi de 6 ani şi 4 luni închisoare şi nu de 6 ani şi 10 luni închisoare.

În ce priveşte pe inculpatul S.B.S. s-a arătat că faţă de acesta au fost aplicate două pedepse, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare şi 8 luni închisoare, astfel că sporul de pedeapsă de 8 luni aplicat apare ca fiind nelegal. A apreciat că soluţia corectă este aplicarea unui spor de 2 luni şi 20 de zile închisoare, astfel încât pedeapsa rezultantă ar fi fost de 1 an 6 luni şi 20 de zile închisoare şi nu de 2 ani închisoare.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că prin decizia atacată, instanţa de apel a condamnat pe inculpatul S.M., în baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. la şapte pedepse cuprinse între 1 an şi 2 luni şi 2 ani şi 4 luni închisoare, în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, iar în baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 4 ani şi 6 luni închisoare, în final, inculpatul S.M. urmând să execute pedeapsa de 6 ani şi 10 luni închisoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. privind pedeapsa în caz de concurs de infracţiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În ce-l priveşte pe incupatul S.M. instanţa de apel a aplicat un număr de 9 pedepse cu închisoarea, cea mai grea fiind de 2 ani şi 4 luni, iar totalul celorlalte pedepse este de 12 ani închisoare. O treime din cei 12 ani închisoare reprezintă 4 ani închisoare şi nu 4 ani şi 6 luni, cum a stabilit instanţa de apel în mod nelegal.

Prin urmare pedeapsa rezultantă ce urmează a fi executată de inculpatul S.M. este de 6 ani şi 4 luni închisoare.

În ce-l priveşte pe inculpatul S.B.S., acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. şi la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepse aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, în final, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Potrivit dispoziţiilor legale menţionate anterior, o treime din 8 luni închisoare reprezintă 2 luni şi 20 zile închisoare şi nu 8 luni închisoare cum în mod greşit a stabilit instanţa de apel, aşa încât, pedeapsa rezultantă pe care ar trebui să o execute inculpatul S.B.S. este de 1 an, 6 luni şi 20 zile închisoare.

Faţă de cele menţionate, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 476/P din 21 iulie 2014 a Curţii de Apel Constanţa este fondat, urmând a fi admis în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., se va casa, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând:

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. se va aplica inculpatului S.M. pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare la care se va adaugă un spor de 4 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 6 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. C. proc. pen., se va aplica inculpatului S.B.S. pedeapsa principală cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare la care se va adaugă un spor de 2 luni şi 20 zile închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 1 an, 6 luni şi 20 zile închisoare.

Se va menţine aplicarea dispoziţiilor art. 91-94 C. pen. faţă de inculpatul S.B.S. precum şi celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 476/P din 21 iulie 2014 a Curţii de Apel Constanţa privind pe inculpaţii S.M. şi S.B.S.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi, rejudecând:

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului S.M. pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani şi 4 luni închisoare la care se adaugă un spor de 4 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 6 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., aplică inculpatului S.B.S. pedeapsa principală cea mai grea de 1 an şi 4 luni închisoare la care se adaugă un spor de 2 luni şi 20 zile închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 1 an, 6 luni şi 20 zile închisoare.

Menţine aplicarea dispoziţiilor art. 91-94 C. pen. faţă de inculpatul S.B.S. precum şi celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.B.S., în sumă de 300 RON şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul S.M., în sumă de 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 aprilie 2015.