Inadmissibility of appeal against dismissal of criminal revision absent ECHR violation finding

Asupra apelului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 407/A din 16 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 307/2/2015 (222/2015), în baza art. 465 alin. (10) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul V.M. împotriva deciziei penale nr. 199/A din 12 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 30880/3/2006.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică a revizuentului să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut că, la data de 31 octombrie 2014, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat cererea de revizuire formulată de revizuentul V.M. împotriva deciziei penale nr. 2737 din 1 octombrie 2014 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 30880/3/2006, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 465 C. proc. pen.

Revizuentul a apreciat că se impune admiterea cererii de revizuire şi rejudecarea cauzei, în vederea readministrării probelor, respectiv pentru reaudierea martorilor, având în vedere că s-au încălcat dispoziţiile art. 5 din C.E.D.O. A arătat că a fost achitat de către instanţa de fond, iar condamnarea ulterioară nu poate decât să antreneze încălcarea exigenţelor art. 6 din C.E.D.O.

Analizând cererea formulată de revizuent, Curtea de Apel Bucureşti a constatat următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 438 din 25 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 30880/3/2006, printre altele, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul V.M. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, faptă prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul V.M., zis „M. a lui S.", la pedeapsa închisorii de 9 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în dauna părţii vătămate Ş.M.

În baza art. 61 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 99 din 08 februarie 2005, pronunţată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 06 aprilie 2005 prin decizia penală nr. 220 din 16 martie 2005 a Tribunalului Prahova şi a fost contopit restul rămas neexecutat de 157 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la 17 mai 2006 la 01 martie 2007.

S-a constatat executată pedeapsa şi s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara.

S-a reţinut că faptele comise de inculpaţii P.D.O., zis M., D.B. zis C., G.I., zis J., C.S., C.C.M., S.C., zis R.B., A.C.G., V.M., zis „M. a lui S.", N.D., zis „D.C.", B.A.A., zis „C." şi I.E.G., zis „G.C.", care, în diferite perioade de timp, singuri sau împreună cu alte persoane, au aderat sau sprijinit grupul infracţional organizat descris anterior, în scopul săvârşirii împreună cu membrii acestuia a unor infracţiuni grave, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Prin decizia penală nr. 199/A din 12 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 30880/3/2006, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul V.M., zis „M. a lui S.", pentru săvârşirea infracţiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 65 alin. (2) şi (3) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. anterior, a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 99 din 08 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 06 aprilie 2005 şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 157 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului V.M., zis „M. a lui S.", pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) din acelaşi cod, în dauna părţii vătămate Ş.M., de la 9 luni, la 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. anterior, a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 99 din 08 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 06 aprilie 2005 şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 157 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, art. 33 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. anterior rap. la art. 65 alin. (2) şi (3) din acelaşi cod, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 17 mai 2006 la 01 martie 2007 şi a fost înlăturată menţiunea privind constatarea ca executată a pedepsei.

Prin decizia penală nr. 2737 din 1 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 30880/3/2006, printre altele, s-au dispus următoarele:

Au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, de inculpaţii A.G.D., A.T., A.C.G., B.M.E., B.A.A., C.M.B., D.A., D.F., D.N., G.I., I.E.G., M.G., N.R.F., P.S.R., R.R.C., C.S., D.B., I.L.D., S.C., T. (C.) C.M., T.C.Z., V.M., S.D. şi A.I. împotriva deciziei penale nr. 199/A din 12 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost casată, în parte, decizia atacată şi, în rejudecare, printre altele:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului V.M., de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează: 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod; 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) din acelaşi cod, în dauna părţii vătămate Ş.M.; restul rămas neexecutat de 157 zile închisoare din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 99 din 08 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 06 aprilie 2005.

S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. anterior şi art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 124 C. pen. anterior, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul V.M. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, comisă în dauna părţii vătămate Ş.M.

În baza art. 61 C. pen. anterior şi art. 35 alin. (1) din acelaşi cod, a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu restul de 157 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 99 din 08 februarie 2005 pronunţată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 06 aprilie 2005 şi s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod, pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia de la 17 mai 2006 la 01 martie 2007.

Împotriva deciziei penale nr. 2737 din 1 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 30880/3/2006, condamnatul V.M. a formulat o cerere de revizuire, susţinând că a fost condamnat cu încălcarea normelor imperative ale dreptului internaţional, respectiv art. 6 parag. 1 şi 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând calea extraordinară de atac prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte a constatat următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 465 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecinţele grave ale încălcării Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta continuă să se producă şi nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

În alin. (3) al art. 465 C. proc. pen. se prevede că cererea de revizuire se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

S-a observat că, prin sentinţa penală nr. 438 din 25 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus achitarea revizuentului V.M. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, faptă prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Ulterior, prin decizia penală nr. 199/A din 12 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul V.M. pentru săvârşirea infracţiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, la pedeapsa închisorii de 3 ani.

Prin decizia penală nr. 2737 din 1 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul V.M. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, comisă în dauna părţii vătămate Ş.M.

S-a reţinut că revizuentul a criticat faptul că a fost condamnat cu încălcarea normelor imperative ale dreptului internaţional, respectiv art. 6 parag. 1 şi 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că instanţa nu a dispus audierea martorilor invocaţi în susţinerea acuzării, reapreciind materialul probator fără o analiză directă, nemijlocită a acestuia.

S-a constatat că încălcarea aparentă a drepturilor revizuentului condamnat V.M., raportat la dispoziţiile art. 6 C.E.D.O., decurge din hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, care a dispus condamnarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 39/2003, infracţiune pentru care prima instanţă dispusese achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, raportat la art. 10 lit. a) din acelaşi cod.

S-a mai constatat intervenită prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior.

Raportat la faptul că în faţa instanţei de prim control judiciar s-a produs încălcarea aparentă a drepturilor revizuentului condamnat V.M., faţă de prevederile art. 465 C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cererii de revizuire la Curtea de Apel Bucureşti, spre competentă soluţionare.

Cauza fost înregistrată la data de 19 ianuarie 2015, sub nr. 307/2/2015 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Această din urmă instanţă a avut în vedere că, potrivit disp. art. 465 C. proc. pen., cu denumirea marginală „Revizuirea în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului", hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecinţele grave ale încălcării Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta continuă să se producă şi nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Per a contrario, în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi, persoanele enumerate în disp. art. 465 alin. (2) C. proc. pen. - respectiv, persoana al cărei drept a fost încălcat, membrii de familie ai condamnatului, chiar şi după moartea acestuia, numai dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului şi procurorul -, nu au deschisă calea de atac a revizuirii pentru readministrarea probatoriului, excepţiile de la principiul securităţii juridice şi de la autoritatea de lucru judecat fiind de strictă interpretare.

Aşa fiind, în temeiul art. 465 alin. (10) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul V.M. împotriva deciziei penale nr. 199/A din 12 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Împotriva deciziei penale nr. 407/A din 16 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 307/2/2015 (222/2015), revizuentul V.M. a declarat recurs, invocând prevederile art. 465 alin. (12) C. proc. pen., fără a indica însă motivele ce stau la baza promovării căii de atac.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 16 aprilie 2015, calea de atac promovată de revizuent fiind calificată drept apel.

La termenul de judecată din data de 11 mai 2015, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a hotărârii.

Totodată, la acelaşi termen, apelantul revizuent a depus la dosar concluzii scrise, solicitând admiterea căii de atac promovate - cu privire la care a apreciat că este admisibilă -, desfiinţarea deciziei penale atacate şi, pe fond, admiterea cererii de revizuire, cu consecinţa rejudecării cauzei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul declarat în cauză este inadmisibil, pentru considerentele care urmează.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În speţă, revizuentul a exercitat calea de atac împotriva deciziei penale nr. 407/A din 16 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 307/2/2015 (222/2015), prin care, în baza art. 465 alin. (10) C. proc. pen., i-a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei penale nr. 199/A din 12 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 30880/3/2006.

Deşi apelantul revizuent a apreciat că hotărârea atacată poate fi supusă controlului judiciar, făcând trimitere la dispoziţiile art. 465 alin. (12) C. proc. pen. (conform cărora hotărârea pronunţată este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită), se constată că aceasta este definitivă, în contextul în care a fost pronunţată într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire ce a vizat o decizie pronunţată în apel.

Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac, consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul V.M.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul V.M. împotriva deciziei penale nr. 407/A din 16 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 307/2/2015 (222/2015).

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2015.