Inherent social danger of high-risk drug distribution precludes non-infringement defense and renders mitigated imprisonment non-excessive

Deliberând asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 pronunțată la data de 27 ianuarie 2003, în dosarul nr. 1595/2002, Tribunalul Constanța, secția penală, a dat următoarea hotărâre:

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de distribuire de droguri de mare risc, condamnă pe inculpații:

L.A. și C.S. la câte o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare fiecare.

Face aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., în referire la art. 64 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen.;

Interzice inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru fiecare inculpat, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen.;

Menține starea de arest a inculpaților.

În baza art. 88 C. pen.;

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestului preventiv de la data de 10 august 2002,la zi, pentru fiecare inculpat.

În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 143/2000.

Dispune confiscarea a 5 comprimate Ecstazy și distrugerea acestora (predate Laboratorului de analize fizico-chimice droguri din cadrul Direcției Generale de Combatere a Crimei organizate și Antidrog al I.G.P. Constanța).

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000;

Confiscă în folosul statului de la inculpatul C.S., suma de 600.000 lei.

În baza art. 189 și art. 191 C. proc. pen.;

Obligă inculpata L.A. la plata sumei de 1.500.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, onorariu avocat oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191 C. proc. pen.;

Obligă inculpatul C.S. la plata sumei de 1.200.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut în fapt următoarea situație de fapt:

În zilele de 2 august 2002 și 10 august 2002, inculpata L.A. a vândut lui „D.”, investigator sub acoperire 2 și respectiv 3 pastile Ecstazy contra sumelor de 600.000 lei și 300.000 lei, legătura s-a stabilit telefonic. Ulterior, prin inculpata L.A., s-a ajuns la furnizor, inculpatul C.S., asupra căruia s-au găsit 2 bancnote a 500.000 lei a căror serie fusese înregistrată la poliție, primite pentru 5 pastile. Inculpații și-au recunoscut faptele și au denunțat alte persoane cu fapte similare.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților a fost probată nu doar cu declarațiile acestora, dar și cu alte mijloace de probă și anume: proces verbal de depistare în flagrant, autorizația de folosire a investigatorului acoperit, procesul verbal de utilizare a bancnotelor inserate, raport de constatare tehnico-științifică și declarațiile martorilor asistenți S.C.I. și T.F.M. Instanța de fond a constatat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de distribuire a unor droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (continuată).

Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și față de circumstanțele personale s-au reținut și circumstanțele atenuante art. 74 și art. 76 C. pen.

Curtea de Apel Constanța, secția penală, prin decizia nr. 141/ P din 25 aprilie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 309/P/2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, considerând corectă soluția primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpații au declarat recurs considerând că faptele comise nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni [(art. 3859 alin. (1) pct. C. proc. pen.)] și în orice caz, dacă s-ar trece peste această critică, pedepsele aplicate sunt prea aspre [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)].

Inculpații au solicitat achitarea și aplicarea unor amenzi administrative sau reducerea pedepselor.

Curtea examinând hotărârea atacată și sentința, în raport de motivele invocate și față de probele administrate, constată că recursul este nefondat.

Pericolul social pe care-l prezintă infracțiunile legate de stupefiante și în special cele de mare risc, exclude posibilitatea de a considera în vreo împrejurare, că vânzarea de droguri nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Desigur, față de situația concretă dată, dacă s-ar fi aplicat pedepse în limita specială prevăzută de lege, acestea ar fi fost prea aspre, dar instanțele, în mod corect, au reținut circumstanțele atenuante și astfel au aplicat pedepsele corespunzătoare.

Recursurile fiind nefondate sub ambele aspecte analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse, cu consecința prevăzută de art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.A. împotriva deciziei penale nr. 141 din 25 aprilie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 10 august 2002 până la 21 octombrie 2003.

Obligă recurenta la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2003.