Mootness of tax refund claim due to voluntary administrative restitution of excise duties
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the claimant’s action as having lost its object, thereby reversing the Court of Appeal’s previous partial dismissal and admission of a subsidiary claim, after the defendant tax authority voluntarily refunded the disputed excise duty sum during the appellate proceedings. The case involved a corporate entity challenging the administrative tax authority for the refund of 2,111,680.37 RON in excise duties paid on exported goods, alongside a subsidiary request for a mandatory deadline to process the refund request; the dispute was resolved by the defendant’s compliance with the payment, rendering the litigation moot. The court applied the doctrine that the subject matter of the claim is an essential element of civil action (Civil Procedure Code Art. 82(1)) and, pursuant to Civil Procedure Code Art. 312(1), adjudicated the case by modifying the lower court’s decision to reflect that the legal basis for the remedy no longer existed due to the factual satisfaction of the claimant’s demand.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 82 alin. (1) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Mootness of tax refund claim due to voluntary administrative restitution of excise duties: The case involved a corporate entity challenging the administrative tax authority for the refund of 2,111,680.37 RON in excise duties paid on exported goods, alongside a subsidiary request for a mandatory deadline to process the refund request; the dispute was resolved by the defendant’s compliance with the payment, rendering the litigation moot. The court applied the doctrine that the subject matter of the claim is an essential element of civil action (Civil Procedure Code Art. 82(1)) and, pursuant to Civil Procedure Code Art. 312(1), adjudicated the case by modifying the lower court’s decision to reflect that the legal basis for the remedy no longer existed due to the factual satisfaction of the claimant’s demand.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for admitting the appeals and modifying the lower court's decision to dismiss the claim as having lost its object.
Full text
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta O.P. SA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, următoarele:
1. în principal, obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la restituirea sumei de 2.111.680,37 lei, reprezentând contravaloare accize achitate de reclamantă, aferente produsului exportat;
2. în subsidiar, obligarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili la soluţionarea cererii de restituire depusă de reclamantă din 16 februarie 2012, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancţiunea unei penalităţi de 1.000 lei/zi întârziere.
Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, prin care a invocat următoarele excepţii şi apărări:
I.1. Cu privire la primul capăt de cerere, prin care s-a solicitat obligarea instituţiei pârâte la restituirea sumei de 2.111.680,37 lei reprezentând contravaloare accize, solicită respingerea acestuia ca inadmisibil.
I.2. În ceea ce priveşte fondul cauzei, solicită respingerea cererii reclamantei, ca nefondată.
II. În ceea ce priveşte capătul subsidiar, prin care s-a solicitat obligarea instituţiei pârâte la soluţionarea cererii de restituire din 16 februarie 2012, solicită instanţei să respingă acţiunea ca nefondată.
Prin Sentinţa civilă nr. 6351 din 7 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta O.P. SA, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, vizând obligarea pârâtei la restituirea contravalorii accizelor; a admis, în parte, cererea de obligare a pârâtei la soluţionarea cererii din 16 februarie 2012, de restituire a contravalorii accizelor şi a obligat pârâta să soluţioneze această cerere în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri; a respins, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtei la penalităţi de întârziere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta O.P. SA, cât şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin înscrisurile depuse la dosar la data de 26 septembrie 2013, recurenta-reclamantă O.P. SA învederează faptul că Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a restituit suma solicitată în cererea de restituire din 16 februarie 2012, astfel încât cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 2.111.680,37 lei, ce a dus la formarea prezentului dosar, a rămas fără obiect.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC O.P. SA a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la restituirea sumei de 2.111.680,37 lei, reprezentând contravaloare accize achitate de reclamantă, respectiv obligarea pârâtei la soluţionarea cererii de restituire depusă de reclamantă în 16 februarie 2012.
Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, ca urmare a restituirii acestei sume către recurenta-reclamantă, aşa cum rezultă din înscrisul depus la dosar de către recurenta-reclamantă, intitulat Nota privind restituirea/rambursarea unor sume din 5 iulie 2013.
Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamantului şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 82 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul acţiunii l-a constituit restituirea sumei achitate de reclamantă cu titlu de accize, instanţa de control judiciar reţine că în cauză cererea reclamantei a fost soluţionată şi, în consecinţă, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamanta O.P. SA şi de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 6351 din 7 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei O.P. SA ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - CL