Liability of insurance agent for issuing retroactive Green Card: subjective intent and validity of retroactive legal acts

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 484 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul P.A. la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., același inculpat a mai fost condamnat la 5 luni închisoare.

În temeiul art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a mai fost condamnat la un an și 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa un an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen., a fost obligat să plătească despăgubiri civile și cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 25 mai 2001 inculpatul K.L., condamnat prin aceiași hotărâre, dar nu a declarat recurs, a comis în orașul Budapesta un accident de circulație. În cursul lunii noiembrie acesta a fost înștiințat în scris de către autoritățile ungare să se prezinte la Budapesta pentru achitarea pagubei, întrucât cartea verde de asigurare nu era valabilă.

În ziua de 15 noiembrie 2001, conducătorul auto a mers la Vama Veche unde a cumpărat de la inculpatul P.A., agent de asigurări la SC A., cartea internațională de asigurare pentru vehicule, valabilă până la data de 28 decembrie 2001.

Cu această ocazie inculpatul K.L. i-a solicitat recurentului să-i elibereze și o carte verde cu valabilitate retroactivă pentru perioada 25 aprilie 2001 – 24 iunie 2001, propunere cu care acesta a fost de acord, cerând pentru cele două polițe de asigurare o sumă de bani, 15.000 forinți.

Întrucât pentru polița de asigurare valabilă conducătorul auto a primit chitanță pentru suma de 700.000 lei rezultă că recurentul a beneficiat pe nedrept de restul de bani ce face obiectul infracțiunilor de dare și luare de mită.

După prezentarea în Ungaria de către inculpatul K.L. a actului de asigurare fals emis de recurent, societatea A., Asigurare – Reasigurare a Industriilor Argeș SA Pitești a achitat societății maghiare o sumă de bani, ce a reprezentat despăgubirea respectivă.

Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia nr. 53 din 20 martie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Împotriva hotărârilor, inculpatul a declarat recurs.

Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în urma rejudecării cauzei achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. și de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., întrucât faptelor le lipsește un element constitutiv și anume latura subiectivă, deoarece nu a avut intenția de a înșela și, pe cale de consecință, nici intenția de a obține o sumă de bani pentru a îndeplini un act referitor la îndatoririle sale de serviciu și anume eliberarea unei polițe de asigurare. Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., apărătorul a solicitat redozarea pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen., deoarece fiind recent angajat la Societatea A. nu avea cunoștință că nu poate elibera o carte verde cu valabilitate retroactivă.

Recursul nu este fondat.

Examinând hotărârile pronunțate prin prisma motivelor invocate se constată că ele sunt legale și temeinice sub toate aspectele.

Astfel, din probele existente la dosar, care au fost complet administrate și corect interpretate rezultă că inculpatul P.A., agent de asigurare la SC A. SA Pitești a primit o sumă de bani pentru a elibera în fals o poliță de asigurare.

Inculpatul a întocmit la data de 15 noiembrie 2001 cartea de asigurare valabilă pentru o perioadă anterioară 25 aprilie 2001 – 24 iunie 2001 pe care a înmânat-o inculpatului K.L. în vederea achitării de către societatea de asigurări a despăgubirilor.

Cu toate că recurentul a negat că ar fi primit o sumă de bani pentru eliberarea acelui act fals, fapta este dovedită cu declarația coinculpatului conducător auto, cartea verde emisă în fals, deoarece are o dată retroactivă precum și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

Mai mult, recurentul a declarat „furată” acea carte verde, iar chitanța fiscală nu a fost depusă la SC A. SA Pitești.

Este evident că aceste probe formează convingerea instanței că inculpatului i s-a dat acea sumă de bani cu intenția de a-l determina să elibereze o carte verde falsă pentru a da posibilitate coinculpatului, conducător auto, să nu plătească despăgubiri civile persoanei cu a cărei mașină a intrat în coliziune.

În aceste condiții, SC A. SA Pitești a fost pusă în situația de a plăti despăgubiri civile solicitate de cetățeanul maghiar cu toate că acel conducător auto nu era asigurat.

Ca atare, în mod corect instanțele au reținut în sarcina recurentului comiterea infracțiunilor imputate ale căror elemente constitutive inclusiv latura subiectivă sunt întrunite pe deplin.

Apărarea inculpatului, în sensul că nu știa de faptul că nu are dreptul să elibereze o „carte verde” cu valabilitate retroactivă nu are eficiență juridică și nu este de natură să-l exonereze de răspundere penală, întrucât este știut că un act produce retroactiv efecte numai atunci când legea prevede această situație.

Referitor la individualizarea pedepsei este de menționat că instanțele au făcut o judicioasă valorificare a dispozițiilor art. 72 C. pen., pedepsele aplicate reflectând corect pericolul social concret al faptelor și făptuitorului.

Față de împrejurările concrete în care s-au săvârșit infracțiunile, modul și mijloacele de operare, prejudiciul cauzat părții civile care nu a fost recuperat, pericolul social pe care îl prezintă faptele, ținând seama și de persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, precum și de recunoașterea și regretul manifestat pentru comiterea lor se apreciază că pedeapsa aplicată este de natură să-și atingă scopul educativ și preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.

Având în vedere gravitatea faptelor instanța consideră că nu este cazul să se dea eficiență dispozițiilor art. 81 C. pen., cu atât mai mult cu cât stabilindu-se că el a fost complice la infracțiunea de înșelăciune, prejudiciul nu a fost acoperit.

În consecință, recursul urmează să fie respins.

Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei nr. 53 din 20 martie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2003.