Administrative action for unjustified refusal to respond remains moot once the public authority provides the requested response during the pendency of the lawsuit.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data de 21 mai 2012, sub nr. 4061/90/2012, reclamantul R.S., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a formulat plângere împotriva refuzului nejustificat al pârâtei de a-i răspunde la o cerere formulată în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că prin cererea din data de 15 martie 2012, a solicitat pârâtei să pună în executare două hotărâri judecătoreşti prin care aceasta a fost obligată la plata unor drepturi salariale. La cererea anterior menţionată, reclamantul a revenit cu noi cereri, în data de 17 mai 2012, respectiv 26 iulie 2012, fără a primi însă nici un răspuns.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1, art. 2 lit. h) şi lit. i), art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Sentinţa civilă nr. 5488 din 21 decembrie 2012, Tribunalul Vâlcea a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pe rolul Curţii de Apel Piteşti, cauza a fost înregistrată la data de 14 ianuarie 2013, sub nr. 4061/90/2012.

La termenul din 13 martie 2013, reprezentanta pârâtei a depus la dosar adresa din 6 martie 2013, în copie, cu privire la sumele de achitat reclamantului şi modalitatea de plată a acestora, răspuns ce a fost înaintat şi reclamantului la data de 6 martie 2013.

La acelaşi termen, din oficiu, instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii cererii formulată de reclamant în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, faţă de faptul că se solicită executarea pe cale amiabilă a unor hotărâri judecătoreşti privind drepturi băneşti, a căror plată a fost stabilită prin ordonanţă de guvern.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 86 din data de 13 martie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul S.R., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantului este inadmisibilă, pe calea contenciosului administrativ, deoarece executarea hotărârilor judecătoreşti constituie o procedură specială reglementată distinct de C. proc. civ.

În speţă, aşa cum rezultă şi din adresa din 6 martie 2013, emisă de pârâtă, cele două hotărâri judecătoreşti sunt în curs de executare, potrivit eşalonării făcută prin O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 293 din 21 decembrie 2011, privind bugetul de stat pe anul 2012.

Astfel, acţiunea reclamantului formulată pe calea contenciosului administrativ, este inadmisibilă, deoarece acesta nu a fost vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri şi nici prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, aşa cum prevăd disp. art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Recursul

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul S.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut în esenţă că instanţa de fond în mod nelegal a invocat şi a pus în discuţie excepţia de inadmisibilitate a cererii, deşi recurentul-reclamant nu a fost prezent la termenul din 13 martie 2013, precum şi faptul că în mod eronat a soluţionat cauza pe baza acestei excepţii.

Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 ind. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ, noţiunea de contencios administrativ este definită ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul R.S., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a formulat plângere împotriva refuzului nejustificat al pârâtei de a-i răspunde la cererea înregistrată la data de 15 martie 2012, întemeiată pe dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin această cerere, reclamantul a solicitat pârâtei să pună în executare două hotărâri judecătoreşti prin care aceasta a fost obligată la plata unor drepturi salariale.

Înalta Curte constată că la data de 13 martie 2013, pârâta Curtea de Conturi a depus la Dosar adresa nr. 82209 din 6 martie 2013, ca răspuns la cererea reclamantului, înscris aflat la dosarul de fond şi din care rezultă că cele două hotărâri judecătoreşti sunt în curs de executare, potrivit eşalonării făcută prin O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 293 din 21 decembrie 2011, privind bugetul de stat pe anul 2012.

Prin urmare, instanţa de control judiciar reţine că în cauză cererea reclamantului a fost soluţionată şi, în consecinţă, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.R. împotriva Sentinţei nr. 86/F-CONT din 13 martie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa recurată, în sensul că respingea acţiunea ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2014.

Procesat de GGC - CL