Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4507/2003 AI generated

Individualization of criminal penalty for statutory rape of a minor: refusal to reduce sentence to statutory minimum despite proximity to lower limit

Case Number Decizia nr. 4507/2003
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the conviction and sentence of 12 years' imprisonment imposed by the Tribunal of Tulcea and confirmed by the Court of Appeal of Constanta. The case involved a criminal prosecution for rape under the aggravating circumstances of being committed against an eight-year-old minor, where the defendant challenged the lower courts' decision solely on the grounds that the individualized penalty was excessive and should be reduced to the statutory minimum. Relying on the Romanian Penal Code's provisions on individualization of punishment (Art. 72), the court held that the imposed sentence, situated near the lower limit of the 10–20 year statutory range, was legally compliant and did not require further reduction, citing the gravity of the offense and the defendant's insincere procedural conduct as justification for maintaining the original sanction.

Legislator headnote

AI generated

art. 197 alin. (3) C. pen, art. 65 C. pen, art. 52 C. pen, art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen, art. 72 C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Individualization of criminal penalty for statutory rape of a minor: refusal to reduce sentence to statutory minimum despite proximity to lower limit: S-a constatat că prin probele administrate s-a dovedit vinovăția inculpatului în producerea infracțiunii, iar pedeapsa aplicată respectă prevederile art. 72 și art. 52 C. pen.

Keywords

AI generated
rape of a minor individualization of criminal sentence minimum sentence penal sanctions statutory limits aggravating circumstances

Cited Legislation

AI generated
art. 197 alin. (3) C. pen
70 din 25 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în baza art. 197 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D.
art. 65 C. pen
În temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.
art. 52 C. pen
S-a constatat că prin probele administrate s-a dovedit vinovăția inculpatului în producerea infracțiunii, iar pedeapsa aplicată respectă prevederile art. 72 și art. 52 C. pen.
art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen
Critica formulată se încadrează în cazul de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este nefondat, pentru cele ce urmează:
art. 72 C. pen
Procedând la individualizarea pedepsei, în cauză, instanțele au avut în vedere în totalitate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., stabilind o pedeapsă în limitele legale sancționatoare, aproape de limita minimă legală.
art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.
art. 192 alin. (2) C. proc. pen
pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
art. 38517 alin. (4) C. proc. pen
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70 din 25 martie 2003, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în baza art. 197 alin. (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D. la 12 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani.

S-a admis în parte acțiunea civilă și inculpatul a fost obligat la plata sumei de 30 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă G.C.A.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 28 noiembrie 2002, inculpatul, după ce a tăiat lemne pentru o familie din satul Malcoci, prilej cu care a consumat un litru de vin, s-a întors în locuința sa.

În zonă l-a observat pe minorul G.C.A., în vârstă de 8 ani, pe care l-a invitat în casă și i-a cerut să se dezbrace, apoi a întreținut cu acesta raport sexual anal.

Deși victima încerca să opună rezistență și plângea, inculpatul a continuat acțiunea sa.

Împotriva hotărârii, de mai sus, a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că nu se face vinovat pentru fapta pentru care a fost condamnat, iar în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 192 din 17 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.D.

S-a constatat că prin probele administrate s-a dovedit vinovăția inculpatului în producerea infracțiunii, iar pedeapsa aplicată respectă prevederile art. 72 și art. 52 C. pen.

În termen legal, împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul.

Prin concluziile sale, inculpatul a criticat hotărârea pentru greșita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea cuantumului acesteia.

Critica formulată se încadrează în cazul de casare prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este nefondat, pentru cele ce urmează:

Procedând la individualizarea pedepsei, în cauză, instanțele au avut în vedere în totalitate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., stabilind o pedeapsă în limitele legale sancționatoare, aproape de limita minimă legală.

Întreținerea unui raport sexual prin constrângere cu un minor în vârstă de 8 ani, constituie în drept infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., care este prevăzută de lege cu o pedeapsă cuprinsă între 10 – 20 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Stabilind o pedeapsă aproape de limita sa minimă, instanța a avut în vedere nu numai agresivitatea faptei, rezultatul produs și consecințele pe care aceasta le-a putut avea în viitor asupra unui minor de 8 ani, dar și persoana făptuitorului infractor primar.

În acest context, nu se constată motive care să justifice o reducere a pedepsei la limita minimă legală, aceasta cu atât mai mult, cu cât, pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o conduită procesuală nesinceră și oscilantă.

Cum pedeapsa aplicată respectă prevederile art. 72 C. pen., dar este și aptă să realizeze cerințele art. 52 C. pen., critica formulată se va respinge ca nefondată.

În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa aplicată detenția preventivă la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 192/ P din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 decembrie 2002 la 15 octombrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.