Failure to issue compensation titles for demolished nationalized properties violates reasonable term and passive procedural capacity of wrong issuing authority
Legislator summary
AI generatedIn a final and irrevocable decision, the High Court of Cassation and Justice partially modified the lower court’s ruling by admitting the appeal of the National Agency for the Protection of the Rights of Private Owners in Expropriation (ANRP) and dismissing the claim against it for lack of passive procedural capacity, while rejecting the appeal of the National Commission for Settlement of Claims (CCSD) and upholding the obligation of CCSD to issue the compensation title decision. The dispute concerned an action filed by several private owners against state authorities for failure to issue compensation titles for demolished residential properties in Targoviste, originally nationalized under Decree No. 52/1950 and subject to reparative measures under Law No. 10/2001, where the authorities claimed procedural delays due to administrative order and missing documents. The Court held that CCSD’s inaction for nearly five years violated the right to a reasonable determination of proceedings under Article 6 of the European Convention on Human Rights and Protocol No. 1, rejecting defenses based on internal registration orders or documentation gaps identified after years of delay, whereas ANRP was not the proper legal entity empowered to issue the specific decision pursuant to Article 13 of Law No. 247/2005.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Failure to issue compensation titles for demolished nationalized properties violates reasonable term and passive procedural capacity of wrong issuing authority: The dispute concerned an action filed by several private owners against state authorities for failure to issue compensation titles for demolished residential properties in Targoviste, originally nationalized under Decree No. 52/1950 and subject to reparative measures under Law No. 10/2001, where the authorities claimed procedural delays due to administrative order and missing documents. The Court held that CCSD’s inaction for nearly five years violated the right to a reasonable determination of proceedings under Article 6 of the European Convention on Human Rights and Protocol No. 1, rejecting defenses based on internal registration orders or documentation gaps identified after years of delay, whereas ANRP was not the proper legal entity empowered to issue the specific decision pursuant to Article 13 of Law No. 247/2005.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to admit the ANRP's appeal and modify the lower court's sentence by dismissing the claim due to lack of passive procedural capacity.
Procedural basis cited in the reasoning immediately preceding the dispositive orders to reject the CCSD's appeal as unfounded, corresponding to the final order to dismiss that appeal.
Full text
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 300 din 1 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti a admis acţiunea formulată de reclamantele N.E., C.L.E., B.V., P.N.F. şi N.G. în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. şi C.C.S.D. şi a obligat instituţiile pârâte să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilele demolate, conform Ordinului nr. 632/2005 emis de Prefectul Judeţului Dâmboviţa şi Dispoziţia nr. 5984 din 27 noiembrie 2006 emisă de P.M. Târgovişte.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantele au formulat cererea în baza Legii nr. 10/2001 de acordare a unor măsuri reparatorii pentru imobilele situate în Târgovişte, str. Muzeului, preluate abuziv în baza Decretului de naţionalizare nr. 52/1950 şi demolate în perioada 1945 - 1989 şi în baza actelor depuse de aceştia, Prefectul Judeţului Dâmboviţa a emis Ordinul nr. 632/2005 cu privire la propunerea de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobilele ce fac obiectul notificărilor, iar P.M. Târgovişte, având în vedere notificarea nr. 57/2001 a emis Dispoziţia nr. 5984 din 27 noiembrie 2006.
Dosarele reclamantelor au fost înaintate, împreună cu documentaţia aferentă, pârâtei A.N.R.P., fiind înregistrate la C.C.S.D.sub nr. 17795/CC şi 31048/CC, pârâtele neurmând procedura instituită de art. 16 din Capitolul VII al Legii nr. 247/2005.
A mai reţinut instanţa de fond că până în prezent pârâtele nu au finalizat procedura administrativă şi nu au emis decizia pentru acordarea de titluri de despăgubiri, motivat de faptul că trebuie respectată o anumită ordine de înregistrare a dosarelor şi că de la dosar lipsesc anumite acte.
Cu privire la susţinerea potrivit căreia dosarele nu a fost analizat întrucât trebuie respectată o anumită ordine, conform Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D., instanţa a apreciat că, şi în condiţiile în care trebuie respectată acea ordine, trecerea a 4 ani şi 10 luni de la înregistrarea dosarului nu reprezintă un termen rezonabil în soluţionarea dosarului reclamantelor.
S-a mai reţinut că în cauză au fost încălcate şi dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., privind dreptul la un proces echitabil.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele C.C.S.D. şi A.N.R.P., criticând soluţia instanţei de fond.
În motivarea recursului său, întemeiat pe dispoziţiile art. 299, 304 pct. 9, 3041 C. proc. civ., pârâta C.C.S.D. a arătat în esenţă următoarele:
- Instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a legii când a obligat recurentele la emiterea deciziei pentru acordarea titlului de despăgubire, motivând soluţia prin durata excesivă a procedurilor administrative şi încălcarea principiului termenului rezonabil.
Se arată că în ceea ce priveşte reclamantele, acestea au parcurs etapele procedurii administrative până la etapa de evaluare iar instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că a fost necesară retransmiterea dosarului la P.M. Târgovişte pentru completarea acestuia cu anumite acte şi că trebuie respectată ordinea de înregistrare a dosarelor conform Deciziei Comisiei nr. 2815 din 16 septembrie 2008.
A mai arătat recurenta că executarea obligaţiei de a emite direct titlul de despăgubire, impusă de instanţă, este nejudicioasă deoarece raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptăţite care pot formula obiecţiuni, răspunsul la obiecţiuni poate prelungi intervalul până la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire.
Pârâta A.N.R.P. în motivarea recursului său, întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., a arătat, în esenţă, că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică deoarece a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a A.N.R.P.
Analizând cererile de recurs, normele incidente şi prin prisma prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
În ceea ce priveşte recursul pârâtei C.C.S.D., Înalta Curte reţine că este nefondat pentru următoarele argumente:
- În privinţa obligaţiei recurentei de a emite Decizia pentru acordarea titlului de despăgubire, se reţine că prin Ordinul nr. 632/2005 emis de Prefectul Judeţului Dâmboviţa şi Dispoziţia nr. 5984 din 27 noiembrie 2006 emisă de P.M. Târgovişte s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul, casă din Târgovişte, str. Muzeului, imposibil de restituit în natură, în favoarea reclamantelor.
Dosarele aferente notificărilor 348/2001 şi 349/2001 au fost transmise de P.M. Târgovişte, C.C.S.D. şi au fost înregistrate la Secretariatul Comisiei sub nr. 17795/CC şi nr. 31048/CC
În mod corect a reţinut instanţa de fond că există un refuz nejustificat al recurentei în soluţionarea dosarului reclamantei, recurenta – pârâtă neinvocând vreun motiv întemeiat.
Este vorba despre nerespectarea unui termen rezonabil de către autorităţile statului în soluţionarea cererilor de despăgubire conform legilor de reparaţie în aşa fel încât să fie asigurate drepturi concrete privind despăgubirile şi nu teoretice şi iluzorii, în acest sens fiind şi jurisprudenţa C.E.D.O. (art. 6).
Or, recurenta invocă şi prin cererea de recurs imposibilităţi de accelerare a procedurii administrative care nu sunt compatibile cu respectarea dispoziţiilor privind protecţia proprietăţii asupra unui bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O.
Comisia recurentă nu poate invoca Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2009 privind condiţionarea soluţionării dosarelor de respectarea ordinii de înregistrare a acestora, fără a fi în culpă pentru managementul defectuos în derularea şi epuizarea efectivă a procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Nu poate fi un argument solid faptul înlocuirii Deciziei Comisiei nr. 2 din 28 februarie 2006 care prevedea selectarea aleatorie a dosarului şi a evaluatorului, cu decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2009, conform practicii judecătoreşti având în vedere că şi această din urmă modalitate de soluţionare a dosarului de despăgubire nu este eficientă şi aduce atingere dreptului titularului de a folosi bunul.
Situaţia învederată în faţa instanţei de fond şi reiterată prin motivele de recurs, referitoare la lipsa anumitor documente din dosarele aferente notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 nu poate constitui o cauză de disculpare a autorităţii pârâte; şi aceasta deoarece, lipsa acestor documente a fost constatată la aproape patru ani de zile de când dosarele au fost înregistrate la C.C.S.D. şi după data de 6 iunie 2011, când reclamantele au sesizat instanţa de judecată cu prezenta acţiune. Mai mult decât atât, la data de 11 august 2011, P.M. Târgovişte a trimis C.C.S.D., actele solicitate de aceasta în completarea celor două dosare privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru casele demolate. Cu toate acestea, nici până în prezent, autoritatea pârâtă nu a făcut dovada că dosarele au fost transmise unui evaluator.
În consecinţă, se va respinge recursul C.C.S.D., în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondat.
- În ceea ce priveşte recursul A.N.R.P., acesta din urmă urmează a fi admis având în vedere lipsa calităţii procesuale pasive a acestei pârâte referitoare la obligaţia de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 atribuţia emiterii acestei decizii referitoare la titluri de despăgubire revine exclusiv C.C.S.D.
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul A.N.R.P., se va modifica în parte sentinţa recurată în sensul că se va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. şi se va respinge acţiunea faţă de A.N.R.P. în consecinţă. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale instanţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinţei nr. 300 din 1 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiune formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2012.