Taxpayer’s appeal allowed; time-bar ruling quashed and remanded for merits review of tax assessment illegality.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 9484/105/2012, reclamanta SC S. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Prahova să se constate depunerea în termen a contestaţiei administrative împotriva deciziei de impunere din 24 aprilie 2012 şi a raportului de inspecţie fiscală din 24 aprilie 2012 şi pe cale de consecinţă să dispună anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei din 10 iulie 2012; în principal, obligarea pârâtei de a soluţiona fondul contestaţiei administrative prin pronunţarea unei decizii în condiţiile art. 205-207 C. proc. fisc.; în subsidiar, anularea actelor administrative contestate în procedura prealabilă.

Prin sentinţa nr. 530 pronunţată în data de 14 februarie 2013, Tribunalul Prahova a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovată de reclamanta SC S. SA prin administrator judiciar D. SPRL Constanţa, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Hotârârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 124 din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei şi a respins contestaţia formulată de reclamanta SC S. SA în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Prahova ca tardivă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă următoarele aspecte:

Prin decizia nr. 618 din 10 iulie 2012, pârâta a respins ca tardiv, formulată contestaţia îndreptată împotriva deciziei de impunere din 24 aprilie 2012 şi a raportului de inspecţie fiscală din 24 aprilie 2012.

Din cuprinsul înscrisurilor existente la dosarul cauzei a rezultat că decizia de impunere nr. din 24 aprilie 2012 a fost comunicată la data de 24 aprilie 2012 societăţii comerciale, iar transmiterea contestaţiei împotriva deciziei de impunere din 24 aprilie 2012 s-a realizat la data de 6 iunie 2012, prin poştă (curierat rapid) - conform documentului de transport din 06 iunie 2012 emis de SC U.C. SRL Bucureşti.

S-a apreciat că în cauză nu s-a făcut în nici un mod dovada înaintării vreunei contestaţii către intimată, în termen legal, în cuprinsul actului la care a făcut referire reclamanta, nefiind redat conţinutul expediţiei. Or, în prezenţa unui astfel de document de expediţie, incomplet, nu s-a putut reţine depunerea contestaţiei în termen legal, context în care, în mod legal s-a respins de către pârâtă contestaţia ca nefondată, nefiind posibil examinarea acesteia pe fond.

Prin urmare, s-a constatat că nu se mai impune analizarea celorlalte susţineri şi a motivelor referitoare la fondul cauzei, în contextul în care în cauză nu s-a realizat procedura prealabilă.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs SC S. SA, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenta a susţinut în esenţă că în mod netemeinic a reţinut instanţa de fond că documentul de transport al expediţiei nu face dovada înaintării vreunei contestaţii către intimata, în termen legal întrucât nu este redat conţinutul expediţiei.

A arătat recurenta ca a înregistrat contestaţia la D.G.F.P. Prahova din 23 mai 2012, astfel că în mod greşit, prima instanţă a respins acţiunea ca tardivă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ decizia de soluţionare a contestaţiei din 10 iulie 2012 emisă D.G.F.P. Prahova, solicitând obligarea pârâtei de a soluţiona fondul contestaţiei adrninistrative prin pronunţarea unei decizii în condiţiile art. 205-207 C. proc. fisc.

Instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii şi a respins contestaţia reclamantei.

Din analiza actelor de la dosar, Înalta Curte constată că pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Prahova a comunicat reclamantei decizia nr. 618/2012 la data de 16 iulie 2012 prin adresa din 10 iulie 2012.

Prin urmare, contrar celor reţinute de instanţa de fond, cererea reclamantei de anulare a deciziei nr. 618/2012 înregistrată pe rolul instanţei la data de 12 decembrie 2012, a fost făcută cu respectarea termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

În consecinţă, Înalta Curte constată că soluţia de respingere acţiunii ca fiind tardivă, fără a se mai păşi la cercetarea fondului cauzei, este greşită.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (2) C. proc. civ. şi al art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, care urmează să analizeze celelalte motive de nelegalitate invocate prin acţiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC S. SA prin administrator judiciar D. SPRL Constanţa împotriva sentinţei nr. 124 din 23 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2014.