Tax authority prevails; suspension of tax appeal pending criminal investigation upheld as taxpayer's challenge dismissed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţia instanţei de fond

La data de 8 iunie 2004 reclamanta SC C. SA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor Bucureşti, solicitând anularea Deciziei nr. X1 din 27 aprilie 2004 emisă de pârâtă privind refuzul acesteia de soluţionare a contestaţiei formulate pe cale administrativă de reclamantă împotriva Procesului-verbal din 7 aprilie 2004 încheiat de organul de control fiscal Covasna şi obligarea pârâtei Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la soluţionarea pe fond a contestaţiei, precum şi suspendarea executării titlului de creanţă.

În motivarea acţiunii, s-a arătat că în urma unui control desfăşurat la societatea reclamantă de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Controlului Fiscal Covasna, s-a emis Procesul-verbal din 7 aprilie 2004 încheiat de inspectorii de specialitate T.F., F.G. şi O.I.A.

Potrivit actului menţionat, în sarcina SC C. SA s-a reţinut ca şi datorie la bugetul de stat, suma de 5.853.230.976 lei compusă din: majorări de întârziere şi dobânzi aferente impozitului pe profit - 953.404.061 lei; penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit - 38.928.872 lei; majorări de întârziere şi dobânzi aferente TVA de plată - 455.889.649 lei; penalităţi de întârziere aferente TVA de plată - 20.973.070 lei; impozit pe profit suplimentar - 1.739.616.282 lei; majorări de întârziere şi dobânzi aferente impozit pe profit - 594.017.769 lei; penalităţi de întârziere aferente impozit pe profit - 140.749.765 lei; TVA de plată suplimentar - 1.322.108.374 lei; majorări de întârziere şi dobânzi aferente TVA - 474.600.266 lei; penalităţi de întârziere aferente TVA- 106.969.822 lei.

Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestaţie la M.F.P. - A.N.A.F. - Direcţia de Control Fiscal Covasna, în care a solicitat: anularea procesului-verbal atacat, ca netemeinic şi nelegal şi, în baza art. 179 C. proc. fisc., suspendarea executării actului administrativ-fiscal, până la soluţionarea contestaţiei.

Pe fond, reclamanta SC C. SA a solicitat organului de soluţionare a contestaţiei următoarele: referitor la Cap. I din procesul-verbal, admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea acestuia cu consecinţa recalculării majorărilor de întârziere, dobânzilor şi a penalităţilor aferente impozitului pe profit; în ceea ce priveşte Cap. II din procesul-verbal, admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea acestuia cu consecinţa anulării sumelor stabilite la plată în sarcina societăţii reclamante.

Astfel, în ceea ce priveşte Cap. I din procesul-verbal, reclamanta a arătat că organul de control nu a avut în vedere la întocmirea actului de control un element deosebit de important şi relevant în cauză, şi anume faptul că în ceea ce priveşte Contractele de vânzare nr. X2 din 14 decembrie 1995, nr. X3 din 7 martie 1997, nr. X4 din 17 noiembrie 1995, nr. X5 din 8 decembrie 1995, în speţă îşi găsesc aplicabilitatea prevederile art. 83 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

În ceea ce priveşte Cap. II din procesul-verbal, reclamanta a arătat că în cuprinsul acestui capitol din procesul-verbal contestat organul de control a reţinut pe baza unor constatări ale organelor P.N.A. şi nu pe baza propriilor constatări, că societatea reclamantă în perioada 2001 - 2003 a vândut prin interpuşi un număr de 4 imobile procedând în baza art. 22 alin. (2) din O.U.G. nr. 217/1999 şi art. 27 din Legea nr. 414/2002 la reconsiderarea preţului real al tranzacţiilor, luând în calcul valoarea de revânzare a imobilelor în cauză.

Reclamanta a solicitat a se dispune suspendarea executării până la judecarea fondului cauzei. S-a apreciat de către reclamantă că documentele depuse dovedesc cu prisosinţă că lucrurile sunt cel puţin neclare în ceea ce priveşte modul de control şi actele emanate de pârâtă.

Acţiunea reclamantei a format obiectul Dosarului nr. 61/64/2004 al Curţii de Apel Braşov.

Întrucât în dosar a fost dispusă măsura suspendării judecăţii cauzei în baza prevederilor art. 244 pct. 2 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului penal privind plângerea formulată de pârâtă împotriva reprezentanţilor legali ai societăţii reclamante D.N. şi P.T., cauza a fost suspendată începând din 2 iulie 2007 fiind repusă pe rol la data de 15 aprilie 2013.

S-au efectuat demersuri la instanţele penale pentru a afla stadiul soluţionării Dosarului penal nr. 245/45/2009.

În urma relaţiilor primite de la Curtea de Apel Iaşi, instanţa a pus în vedere părţilor prin Încheierea de şedinţă din 16 septembrie 2013, ca acestea să formuleze punct de vedere cu privire la menţinerea măsurii suspendării judecăţii acestei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului penal.

Faţă de durata mare de timp în care nu a fost soluţionat definitiv dosarul penal şi faţă de poziţia părţilor văzând că referitor la reclamantă s-a deschis procedura insolvenţei, instanţa a citat şi administratorul judiciar C.A. S.P.R.L., pentru a-şi formula un punct de vedere cu privire la soluţionarea acestei cauze.

La termenul de judecată din 25 noiembrie 2013, instanţa văzând că s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, faţă de Legea nr. 554/2004 şi faţă de obiectul acţiunii, văzând procedura legal îndeplinită cu toate părţile a rămas în pronunţare, dând posibilitatea părţilor să formuleze concluzii scrise la dosar.

Prin Sentinţa nr. 223/F din 2 decembrie 2013, Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC C. SA, prin lichidator judiciar C.A. S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor Bucureşti, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, şi în consecinţă: a anulat Decizia nr. X1 din 27 mai 2004 emisă de pârâta Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor Bucureşti, privind soluţionarea contestaţiei formulată pe cale administrativă de reclamantă împotriva Procesului-verbal de control fiscal din 7 aprilie 2004 emis de organul de control din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Covasna, a obligat pe pârâta Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor Bucureşti să soluţioneze de fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de control fiscal cu numărul de mai sus contestat şi a dispus suspendarea executării deciziei şi a procesului-verbal contestate, până la soluţionarea pe fond a cauzei.

Este adevărat că pe rolul instanţei există un dosar penal, dar conform actelor de la dosar, acest dosar penal trenează pe rolul instanţei de mai mulţi ani, 2004 - 2013, nefiind finalizat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Ca atare, instanţa a apreciat că nu este corect şi echitabil pentru reclamantă ca şi societate, persoană juridică ce se consideră vătămată în drepturile sale conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, să nu fie soluţionată pe fond contestaţia adresată pârâtei, întrucât această situaţie a determinat suspendarea judecăţii cauzei un timp prea mare şi a condus la ideea că nu se respectă principiul dreptului la un proces echitabil şi într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În opinia instanţei, în cauză se impune soluţionarea pe fond de organul jurisdicţional competent, a contestaţiei formulate de reclamantă, pentru a se putea depăşi calea administrativ procedurală prevăzută de O.G. nr. 92/2003.

În funcţie de această soluţie, s-a apreciat că reclamanta are apoi deschisă calea la acţiunea în justiţie.

În opinia instanţei, prin nesoluţionarea contestaţiei sale, s-a blocat reclamantei accesul liber la justiţie, pentru a se verifica legalitatea şi temeinicia Procesului-verbal de control fiscal din 7 aprilie 2004 ce a format obiectul contestaţiei administrative.

Astfel, instanţa a apreciat că acţiunea reclamantei astfel cum a fost formulată şi precizată este întemeiată.

Întrucât situaţia reclamantei ca şi societate comercială este şi a fost afectată, iar procedura de insolvenţă dovedeşte acest lucru, instanţa a admis şi cererea de suspendare a executării deciziei şi a procesului-verbal atacate.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Braşov a declarat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov pentru A.N.A.F.

În motivarea căii de atac, se susţine, în esenţă că, sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, fiind interpretate şi aplicate greşit prevederile art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Recurenta a menţionat că la momentul emiterii Deciziei nr. X1/2004, organele de soluţionare a contestaţiei au apreciat în mod corect asupra incidenţei prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (art. 178 de la momentul emiterii deciziei), şi a solicitat admiterea recursului formulat şi pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă a arătat că pentru sumele contestate se efectuează cercetări penale care au prioritate în analiză faţă de cauza civilă dedusă judecăţii în faţa instanţei. Astfel, organele de soluţionare a contestaţiei au avut în vedere comunicarea din 20 mai 2004 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. din cadrul Dosarului nr. 69/P/2003, potrivit căreia s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva administratorilor reclamantei sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, republicată, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

S-a susţinut că în cauză trebuie să se ţină seama de existenţa Dosarului penal nr. 245/45/2009 de pe rolul Curţii de Apel Iaşi, în cadrul căruia administratorii reclamantei au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate anterior, fiind pronunţată Sentinţa penală nr. 250 din 23 decembrie 2013.

4. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, analizând recursul formulat, reţine că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Decizia nr. X1 din 27 mai 2004 a fost emisă în temeiul art. 178 C. proc. fisc. (în prezent art. 214 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ), potrivit căruia: "(1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă; (3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea".

Astfel, soluţionarea plângerii prealabile a fost suspendată prin Decizia nr. X1 din 27 mai 2004, care formează obiectul contestaţiei în cauza de faţă.

În cauză, nu au fost contestate apărările recurentei-pârâte privind existenţa Dosarelor penale nr. 69/P/2003 şi nr. 245/45/2009, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 250 din 23 decembrie 2013, care nu este definitivă, însăşi intimata-reclamantă a confirmat la termenul de judecată din 28 octombrie 2013 existenţa Dosarului penal nr. 245/45/2009 care nu a fost soluţionat definitiv.

Rezultă din cuprinsul hotărârii recurate că instanţa de fond nu a înlăturat starea de fapt şi nici incidenţa dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. (art. 178), ci a statuat că plângerea prealabilă nu a fost soluţionată într-un termen rezonabil, cum prevăd dispoziţiile art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Or, dispoziţiile legale citate anterior şi situaţia de fapt necontestată, conduc la concluzia că este legală măsura suspendării, prin decizie motivată, a contestaţiei administrative astfel cum prevăd expres dispoziţiile art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. (art. 178).

În mod firesc, reluarea procedurii administrative şi soluţionarea contestaţiei se va realiza numai după soluţionarea definitivă a sesizării penale, conform principiului penalul ţine în loc civilul.

De altfel, dispoziţiile art. 214 C. proc. fisc., O.G. nr. 92/2003, republicată, au fost supuse controlului de constituţionalitate al Curţii Constituţionale, care, în nenumărate rânduri a statuat că acestea sunt constituţionale (a se vedea Decizia nr. 56/2013, Decizia nr. 1237/2008).

Instanţa de contencios constituţional, examinând constituţionalitatea prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, a statuat că este firesc, în virtutea principiului menţionat anterior, ca procedura administrativă privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată până la încetarea motivului care a determinat suspendarea. Aceasta deoarece, hotărârea definitivă a instanţei penale este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei.

Prin urmare, decizia contestată are ca temei dispoziţii legale care nu sunt afectate de niciun viciu de neconstituţionalitate, iar situaţia de fapt este cea descrisă de recurenta-pârâtă, nefiind soluţionată definitiv latura penală.

Faţă de considerentele expuse anterior, instanţa de recurs apreciază că Decizia nr. X1/2004 contestată este legală şi temeinică.

În ceea ce priveşte soluţia asupra cererii de suspendare a executării Deciziei nr. X1/2004 şi a Procesului-verbal de control din 7 aprilie 2004, se reţine că aceasta este netemeinică şi nelegală.

Pe de o parte, astfel cum s-a reţinut anterior, Decizia nr. X1/2004 se bucură de prezumţia de legalitate confirmată de instanţa de control judiciar şi, în consecinţă, nu sunt întrunite cerinţele cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

În ceea ce priveşte procesul-verbal menţionat în cauză, acesta nu este un act administrativ fiscal în sensul art. 41 C. proc. fisc., care poate fi supus cenzurii instanţei de contencios administrativ, inclusiv în cadrul unei proceduri care vizează suspendarea executării actelor administrativ-fiscale, în raport cu dispoziţiile Titlului IX - art. 215 din acelaşi act normativ. În altă ordine, instanţa de fond a admis anularea Deciziei nr. X1/2004 şi a Procesului-verbal de control din 7 aprilie 2004, a dispus suspendarea acestora până la pronunţarea soluţiei pe fond, deşi astfel de solicitare nu mai avea obiect.

Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va respinge acţiunea formulată de reclamantă ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov pentru A.N.A.F. împotriva Sentinţei nr. 223/F din 2 decembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - AZ