Insolvency: scope of automatic suspension under Art. 36 Law 85/2006 excludes actions by the debtor to realize its own rights
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeals filed by the defendant administrative authority and the plaintiff company, set aside the first-instance decision, and ordered the continuation of the trial, effectively ruling in favor of the parties challenging the suspension. The dispute concerned whether the insolvency status of the plaintiff, which had filed a suit to annul tax assessment decisions issued by the defendant authority, necessitated the automatic suspension of the civil proceedings; the first-instance court had suspended the case based on the debtor's insolvency, but the parties argued the action did not seek to enforce a claim against the debtor. Relying on a logical-juridical interpretation of Article 36 of Law No. 85/2006, the Supreme Court determined that the statutory provision mandates the suspension only of actions brought *against* an insolvent debtor for the realization of their claims or assets, and is inapplicable to actions wherein the insolvent party seeks to realize its own rights as a creditor, thereby deeming the first-instance suspension erroneous.
Legislator headnote
AI generatedart. 36 din Legea nr. 85/2006, art. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ, art. 313 teza I C. proc. civ; Insolvency: scope of automatic suspension under Art. 36 Law 85/2006 excludes actions by the debtor to realize its own rights: The dispute concerned whether the insolvency status of the plaintiff, which had filed a suit to annul tax assessment decisions issued by the defendant authority, necessitated the automatic suspension of the civil proceedings; the first-instance court had suspended the case based on the debtor's insolvency, but the parties argued the action did not seek to enforce a claim against the debtor. Relying on a logical-juridical interpretation of Article 36 of Law No. 85/2006, the Supreme Court determined that the statutory provision mandates the suspension only of actions brought *against* an insolvent debtor for the realization of their claims or assets, and is inapplicable to actions wherein the insolvent party seeks to realize its own rights as a creditor, thereby deeming the first-instance suspension erroneous.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for admitting the appeals and setting aside the challenged decision.
Procedural basis cited in the dispositive for ordering the remittal of the case to the lower court for continuation of the trial.
Full text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin încheierea din 22 mai 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere starea de insolvenţă a petentei, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, a dispus suspendarea judecăţii acţiunii formulate de reclamanta SC O. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru mediu.
2. Recursurile exercitate în cauză
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Administraţia Fondului pentru Mediu şi SC O. SA, criticând soluţia instanţei de fond.
În motivarea căii de atac, recurentele au susţinut în esenţă că în mod eronat prima instanţă a reţinut incidenţa prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 în speţă şi a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului de faliment, obiectul prezentei acţiuni neurmărind realizarea vreunei creanţe asupra societăţii reclamante aflate în insolvenţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurente, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta SC O. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, anularea deciziei de impunere nr. 2 din 17 martie 2011 şi a deciziei nr. 32 din 19 mai 2011 emise de pârâtă.
La termenul din 22 mai 2013, Curtea de Apel Piteşti, luând act de starea de insolvenţă a reclamantei, a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Înalta Curte constată că potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, „de la data deschiderii procedurii, se suspenda de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
Din interpretarea logico-juridică a textului de lege redat, rezultă că măsura suspendării cauzei se referă la acţiunile formulate împotriva debitorului, dispoziţiile citate nefiind aplicabile atunci când obiectul acţiunii priveşte valorificarea dreptului debitorului, astfel cum este cazul în speţa de faţă.
Prin urmare se constată că în mod eronat, prima instanţă a dispus suspendarea judecării cauzei, textul art. 36 din Legea nr. 85/2006 vizând doar acţiunile formulate împotriva debitorului.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1)-(3) şi art. 313 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza spre continuarea judecăţii de către instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGE
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Adrmnistraţia Fondului pentru Mediu şi de SC O. SA prin administratori judiciari R. SPRL şi B.B.R. SPRL împotriva încheierii din 22 mai 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea recurată şi dispune continuarea judecăţii de către instanţa de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2014.