Jurisdictional conflict over administrative act challenging religious property retrocession decision

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 181 din 5 mai 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetentei materiale a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă, reţinându-se incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 şi, respectiv, art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Învestit prin declinare, Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 418 din 12 septembrie 2014 a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta Biserica U. din Transilvania împotriva pârâtului Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, în favoarea Curţii de Apel Cluj şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin acţiunea formulată, reclamanta Biserica U. din Transilvania a chemat în judecată pârâtul Guvernul României-Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, solicitând anularea deciziei pârâtei nr. 2891 din 11 decembrie 2013, acordarea de despăgubiri pentru imobilul compus din construcţie şi teren, situat în municipiul Turda, str. D. nr. 1, jud. Cluj, înscris în CF XX Turda, cu nr. top. AA, cu cheltuieli de judecată.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, “Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Conform art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000: “deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunţată de instanţa de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004”.

Prin urmare, în raport cu textele de lege menţionate, persoanele nemulţumite de deciziile comisiei speciale de retrocedare a bunurilor preluate abuziv se pot adresa curţii de apel în condiţiile în care actul atacat este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Biserica U. din Transilvania prin Episcopia U. Cluj şi intimatul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2014