Intent to kill inferred from stabbing vital torso region: Qualification of attempted qualified homicide vs. grievous bodily harm

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 400 din 17 aprilie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul I.G. la 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 437/1999 a Judecătoriei sectorului 4 București, care s-a adăugat la pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 9 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a computat prevenția de la 13 aprilie 2001, la zi.

Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 2.133.847 lei despăgubiri civile către Spitalul Universitar București, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.300.000 lei, din care 300.000 lei onorariu pentru apărător oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a luat act că partea vătămată C.P. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 12 aprilie 2001, în timp ce se afla în apropierea unui șantier de construcții din intersecția străzilor Orșova și Veteranilor, sector 6 București, împreună cu martorii J.C. și P.I., partea vătămată C.P. a fost atacată de către inculpat și lovită, în mod nejustificat, cu un cuțit în regiunea toracică suferind vătămări corporale care au necesitat 22-24 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în primejdie viața victimei.

Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 348/ A din 16 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei.

Împotriva menționatelor hotărâri inculpatul a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susținând că pedeapsa aplicată este prea severă în raport de condițiile concrete în care a fost comisă fapta și de circumstanțele sale personale.

Examinând hotărârile atacate în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (procesul verbal de constatare întocmit de poliție cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile constante ale părții vătămate, declarațiile martorilor J.C., I.E., C.N., P.I., I.G., C.I. și C.R., coroborate cu recunoașterile inculpatului) rezultă fără dubiu, că în seara zilei de 12 aprilie 2001, inculpatul a lovit, în mod nejustificat, de mai multe ori cu un cuțit în regiunea toracică pe C.P. în timp ce acesta se afla într-un loc public, provocându-i vătămări corporale grave, care I-au pus viața în pericol.

Intenția de a ucide rezultă din materialitatea faptelor, inculpatul acționând cu un cuțit (obiect apt de a ucide) asupra regiunii toracice a victimei (zonă vitală) ceea ce demonstrează că acesta deși nu a urmărit, a prevăzut rezultatul letal ce putea să se producă.

Referitor la pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată, instanțele având în vedere atât pericolul social sporit al faptei comise, împrejurările concrete în care s-a comis, cât și persoana inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale.

Întrucât din actele dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 13 aprilie 2001, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei nr. 348 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 13 aprilie 2001, la zi.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2003.